Cum se formeaza tornada?

Tornada este o perturbatie atmosferica violenta, de dimensiuni reduse, cu un caracter turbionar, sub  aspectul unei  coloane inguste care se roteste foarte  repede sau al unei palnii intoarse care atinge nivelul solului.

Atunci cand un curent de aer rece intalneste o masa  umeda de aer cald iau nastere niste nori negri enormi  (numiti cumulonimbus).
Acesti nori genereaza o furtuna  cu tunete, in care urca aerul mai cald, creand un  curent puternic. In partea superioara a furtunii, vanturi puternice incep sa se invarta tot mai rapid, formand un vartej. Vartejul se roteste in spirale din ce in ce mai stranse, marindu-si viteza si inaltandu-se spre nori dupa care coboara si loveste pamantul cu violenta.

Pentru a considera  un vartej - un vant in spirala in forma de palnie – drept o tornada, acesta trebuie sa fie in contact cu solul si cu norul care produce furtuna. Cand aceasta palnie vine in contact cu solul, se produce o zona concentrata de distrugere.

Cele mai numeroase tornade se formeaza in partea centrala a SUA si in Australia. Tornadele se pot produce si in Japonia, in Africa de Sud si in Europa. In Statele Unite ale Americii apar in mod frecvent in perioada primaverii si a verii. In medie, au loc circa 1000 de tornade anual in care isi pierd viata aproximativ 80 de persoane, iar 1500 sunt ranite. Dintre toate aceste tornade, numai 31% sunt periculoase.

In 1971, Theodore Fujita - profesor de meteorologie la Universitatea din Chicago, specialist in tornade, a alcatuit un sistem de clasificare a fortei unei tornade care ii poarta numele si care este bazat pe distrugerile structurilor realizate de om. Aceasta clasificare este totusi una subiectiva chiar daca specialistii o folosesc destul de des pentru aprecierea intensitatii tornadelor.
Scara Fujita (F - Scale) se clasifica astfel:

    F0 – viteza vantului intre 64-116 km/h.
Nu provoaca pagube foarte insemnate, dar chiar si aceste tornade pot smulge tigle de pe acoperisuri si pot arunca masinile de pe sosele. Casele mobile se pot rasturna si magaziile se pot darama. Pot provoca ruperea crengilor din copaci si a indicatoarelor rutiere.
    F1 - viteza vantului intre 117-181 km/h.
Este o tornada moderata ce provoaca pagube medii. Reprezinta echivalentul unui uragan de cea mai slaba intensitate.Vor cadea acoperisurile de pe case si casele mobile in zona afectata de tornada se vor darama. Acest tip de vartej poate arunca trenurile de pe sine.
    F2 -  viteza vantului intre 182-253 km/h.
Aceasta este o tornada puternica. Copacii grei vor fi smulsi din radacini iar cladirile solide se vor prabusi asemenea unor bete de chibrituri.
    F3 -   viteza vantului intre 254-332 km/h.
Aceasta tornada produce distrugeri pe scara larga. Se vor darama acoperisurile si peretii caselor bine construite. Locomotivele si camioanele de 400 de tone vor zbura prin aer ca niste jucarii, iar copacii unei paduri vor fi culcati la pamant.
    F4 - viteza vantului intre 333-419 km/h.
O tornada de o asemenea intensitate distruge tot ce ii iese in cale. Casele solide sunt ridicate in aer, iar structurile cu fundatie nerezistenta sunt aruncate la mare distanta.
    F5  - viteza vantului intre 420-512 km/h.
Este o tornada incredibila, tot ce intalneste in cale este carat pe distante considerabile.
Are o forta asemanatoare cu cea a unei bombe atomice.
    F16 - viteza vantului intre 513-610 km/h.
Este o tornada putin probabila dar care ar putea avea urmari grave inimaginabile.

Diametrul spiralei unei tornade este cuprins intre cateva zeci si cateva sute de metri, uneori insa inregistrandu-se si tornade de dimensiuni mult mai mari (pana la 200 - 300 km).
Fenomenele similare care se produc deasupra oceanelor poarta numele de trombe, masa de aer in rotatie fiind incarcata cu picaturi aspirate de curentii turbionari ascendenti.
In cadrul tornadelor, miscarea de rotire se produce un sensul acelor de ceasornic in emisfera sudica si in sens invers in emisfera nordica.

De retinut este faptul ca o tornada de dimensiuni mari nu inseamna ca este si foarte puternica. O tornada mare poate avea o intensitate scazuta si invers.

Cum se formeaza fulgerul?

Mitologie
In biblie fulgerele si tunetele sunt o solie, folosite pentru exprimarea maniei lui Dumnezeu.Etruscii considerau fulgerele ca oracol care le prezicea viitorul. Vechii germani considerau fulgerele ca semn al zeului Thor care arunca ciocanul sau spre pamant. Slavii aveau zeul Perun ca zeu al furtunii. In perioada Renasterii Zeii furtunii sunt reprezentati de Zeus, Jupiter si Donar, iar saxonii inainte de crestinism considerau stejarul ca arbore sfant sau zeu al furtunii.

Formarea fulgerelor
Avand in vedere numeroase masuratori ce au fost facute, s-a constat ca picaturile de ploaie, fulgii de zapada, grindina etc., in caderea lor spre pamant, transporta si sarcini electrice. S-a mai stabilit ca sarcinile pozitive transportate de precipitatii sunt mai numeroase decat cele negative. In timpul caderii aceleiasi precipitatii (ploaie ori zapada), unele particule lichide ori solide sunt incarcate cu electricitati diferite, iar altele raman neutre.
Cauza formei in zig zag a fulgerului este produsa prin descarcarea electrica numai prin zonele cu aer ionizat.

Fulgerul este deci un arc luminos, ca urmare a procesului de descarcare electrica cauzat de o diferenta de potential electrostatic, realizat la nivelul norilor sau intre nori si pamant.
Lungimea si durata fulgerului
Fulgerul are in medie 4 sau 5 descarcari care necesita o descarcare prealabila ce dureaza 0,01 secunde, iar cea pricipala numai 0,0004 secunde. Dupa o pauza scurta (0,03 s - 0,05 s) urmeaza descarcari noi.
Au fost observate astfel de descari atingand un numar de 42 cu o intensitate in medie de 20.000 Amperi.
Fulgerul poate avea o lungime de 1-3 Km.
Ce spun cercetatorii
Benjamin Frankli in anul 1752 demonstreaza ipoteza ca fulgerul este rezultatul tensiunii dintre nori si pamant, cu ajutorul unui zmeu de hartie cu care a declansat fulgerul in prezenta norilor de furtuna. Aceasta a fost un punct deosebit de important in cercetarea fulgerelor.

Exista totusi controverse cu privire la efectul fulgerului, ca si a modului in care ia nastere.
Azi se folosec in locul zmeelor rachete, sau baloane metereologice de cercetare. Parerea cercetatorilor ca fulgerul produs si in laborator este rezultatul unei simple descarcari electrice s-a schimbat la sfarsitul anilor 1990, aparand unele aspecte care nu au putut fi clarificate.

Ce este clima?

Cuvantul clima provine din limba greaca din cuvantul klima care inseamna inclinatia soarelui.
Clima este efectul pe termen lung al radiatiei solare asupra suprafetei variate si asupra atmosferei Pamantului, care se manifesta prin schimbari ale factorilor atmnosferici in timp ce acesta se roteste.
Exista numerosi factori care influenteaza clima. Dintre acestia cei mai importanti sunt: 

Pasarea Tucan

Misterul ciocului enorm al tucanului, care ii uimeste pe oamenii de stiinta inca de pe vremea lui Darwin, a fost in sfarsit rezolvat! Ciocul sau este folosit pe post aparat de aer conditionat.
Tucanii au cel mai mare cioc din lumea pasarilor, in comparatie cu marimea corpului, iar scopul sau ii fascineaza pe naturalisti de secole intregi.
Naturalistul Charles Darwin sugerase ca ciocul era folosit ca reclama sexuala, in tip ce alti oameni de stiinta credeau ca este un fel de aparat de decojit fructe sau un sistem vizual de atentionare.
Cercetatorii din Brazilia au descoperit insa ce face cu adevarat ciocul imens: il racoreste pe tucan.
Acest lucru este posibil intrucat caldura este transferata in cioc prin sange si apoi poate fi imprastiata in aer. Crescand cantitatea de sange din cioc, ce reprezinta intre 30% si 50% din suprafata corpului sau, pasarea reuseste sa scape de si mai multa caldura.
Dr. Denis Andrade, de la Universitatea Paulista din Sao Paulo, a studiat abilitatea de racirea a ciocului tucanului prin luarea temperaturii a sase tucani toco, care au cel mai mare cioc dintre cele 38 de specii de tucan.

Caius Iulius Caesar (100-44 i.e.n) Om politic, general si scriitor latin. Fiu al lui C. Iulius Caesar, praetor apoi guvernator al provinciei Asia, nepot al lui Caius Marius ; casatorit in 84i.e.n cu Cornelia, fiica lui Cinna, Caesar este gratiat in 82, dupa victoria optimatior, de catre Sulla. Anii urmatori (81-78) si-i petrece in diverse misiuni in Orient ; revine la Roma dupa moartea lui Sulla, facandu-si debutul ca orator in procesele impotriva lui Cn.Cornelius Dolabella (77) si C. Antonius(76). Dupa anul 70 i.e.n., Caesar se indeparteaza de pozitiile aristocratiei senatoriale si se apropie de tabara popularilor, combatand, alaturi de acestia, politica optimatilor. Quaestor(68) , pontifex mximus(63), praetor(62), apoi guvernator al Hispaniei. Ulterior(61-60), Caesar incearca sa colaboreze cu M. Licinius Crassus(65-63) si il sprijina in anii 67,66,63-62 pe Cn. Pompeius Magnus. Revenit in iunie 60 la Roma, reuseste, gratie abilitatii sale diplomatice, sa atenueze temporar rivalitatea dintre Crassus si Pompei si profita de opozitia inversunata a senatului fata de ratificarea masu rilor adoptate in anii 64-63 de Pompei in Orient, pentru a incheia primul triumvirat. Conspiratio inter tres civitatis principes, cum numeste Titus Livius intelegerea secreta dintre cei trei influenti oameni politici, viza acordarea unui sprijin reciproc in lup- ta impotriva aristocratiei senatoriale. Ales consul, Caesar adopta in 59, in ciuda opozi- tiei senatoriale, o serie de legi favorabile itereselor triumvirilor. In calitate de proconsul obtine in 58 guvernarea, pentru o perioada de 5 ani, a Galliei Cisalpine,a Galliei Transalpine si a Illyricumului. Casatoria in 59 a fiicei sale Iulia cu Pompei contribuie la intarirea legaturilor dintre cei doi oameni politici. Intrevederea de la Lucca(Etruria) dintre Caesar, Pompei si Crassus se icheie in aprilie 56 prin reinnoirea trimviratului si estom- parea tensiunii reinstalate intre Crassus si Pompei. Se decide ca acestia doi sa ocupe in 55 consulatul, iar lui Caesar sa-i fie prelungita cu 5 ani autoritatea in provinciile sale. Influenta de care se bucurau triumvirii la Roma face ca, in ciuda opozitiei senatoriale inversunate, planul de la Lucca sa fie transpus aidoma in practica. In 55 lui Pompei i se acorda pentru 5 ani guvernarea provinciilor din Spania, iar lui Crassus, Siria. In 58, in calitate de guvernator al Galliei Narbonensis, Caesar profita de apelul lansat de galii amenintati de suebii lui Ariovist, care este obligat sa se refugieze peste Rin in G ermania. In 57 cucereste N si NV Galliei, reprima in anul urmator o rascoala a venetilor si morinilor, apoi anexeaza Aquitania. Cele doua expeditii organizate in 55 si 54 in Brita- nnia, precum si traversarea Rinului in 55 si 53, cand intrerupe primele incursiuni roma- ne in Germania, desi nu aduc castiguri teritoriale, starnesc un puternic ecou la Roma sporindu-i popularitatea. Marea rascoala din 52 a galilor, sub conducerea arvernului Vercingetorix, pune in pericol intreaga cucerire,dar,gratie geniului militar a lui Caesar, fortele rasculatilor sunt infrante la Alesia. In 51 sunt reprimate ultimele rezistente, realizandu-se astfel cucerirea intregii Gallii, iar Caesar incheie redactarea celor 7 carti ale lucrarii sale « Commentarii de bello Gallico ». Moartea lui Crassus la Carrhae(53), intensificarea framantarilor sociale si politice la Roma, soldate cu cvasi-neintrerupte lpte de strada intre populari si optimati si cu apropierea lui Pompei de pozitiile aristocratiei senatoriale, care solicita rechemarea lui Caesar din Gallia, duc, indeosebi dupa desemnarea lui Pompei in calitate de « consul sine collega »(52), la instrainarea de Cesar si la creearea unei stari de incordare intre cei doi oameni politici. Incercarile lui Cicero, din 50, de aplanare a conflictului care se profila, esueaza. Printr-un « senatus consultum ultimum, Caesar este demis la 7 ianuarie 48 din functiile sale,iar Pompei este insarcinat cu puteri dictatoriale in vederea apararii republicii. Trei zile mai tarziu, in noaptea de 10 ianuarie, Caesar traverseaza cu legiunile sale Rubiconul, hotarul dintre provincie si metropola(« Alea iacta est »),declansand razboiul civil care va dura peste 4 ani. Surprins de rapiditatea inaintarii lui Caesar, Pompei este obligat sa se refugieze la 17 martie 49 de la Brundisium in Grecia, unde incepe concentrarea de forte in vederea recuceririi Italiei. Pentru a-si asigura spatele, Caesar se indreapa intai impotriva concentrarii de forte pompeiene din Spania (7legi- uni) pe care le infrange la 2 august 49 in batalia de la Ilerda. Debarcat apoi, la 5 ian. 48, in Epir, este antrenat intr-un adevarat razboi de pozitii la Dyrrachium ; dupa strapungerea incercuirii lui Caesar are loc in Tesalia, la Pharsalos, batalia decisiva (9 aug. 48) ; infrant, Pompei se refugiaza in Egipt, unde este asasinat la 28 septembrie din ordinul regelui Ptolemeu XIII. Caesar, care-l urmarise pe Pompei in Egipt, ocupa Alexan - dria si intervine in conflictul dinastic sprijinind-o pe Cleopatra VII impotriva fratelui ei Ptolemeu XIII. In iarna ailor 48/47, Caesar este asediat impreuna cu Cleopatra, in cita- dela Alexandriei de partizanii lui Ptolemeu si numai sosirea unor intariri din Asia Mica ii permite sa obtina victoria in batalia de pe Nil (27 martie 47).

Revenit in Asia Mica, unde Farnace II, fiul lui Mitrade VI, incerca sa recucereasca fostul regat al tatalui sau, il infrange pe acesta la Zela ; « veni, vidi, vici », raporteaza el senatului. In octombrie 47 soseste la Roma, la 28 decembrie debarca deja in Africa de Nord, unde pompeienii concentrasera o puternica armata, pe care Caesar o infrange la 6 aprilie 46 in batalia de laThapsus. Revenit in iulie 46 la Roma, in noiembrie paraseste din nou orasul pentru a se deplasa pe frontul din Spania,unde fii lui Pompeius Magnus mobilizasera o puternica armata. Batalia victorioasa de la Munda (17 martie 45) incheie definitiv razboiul ci- vil. Caesar ramane unicul stapan al statului roman. Dupa ocuparea Italiei in primavara anului 49, Caesar este desemnat dictator, in anii 48,46,45,44 este ales consul, in 48 dictator pe timp de un an, in 46 dictator pe 10 ani, pentru ca in februarie 44 sa fie numit « dictator perpetuus ». Paralelii sunt acordate puteri exceptionale si drepturi speciale. Dupa ce reuseste in 45-44 sa concentreze o putere cvasimonarhica, Caesar accepta si puterile exterioare acesteia. In pofica unei politici sociale lucide si abile, prin care incearca sa stabileasca un echilibru intre diferitele categorii sociale, Caesar subestimeza rezistenta instituiilor republicane si animozitatea aristocratiei senatoriale, care vede inel simbolul tiraniei. La Idele lui martie(15 martie 44), in preajma inceperii unei campa nii impotriva partilor, Caesar este asasinat intr-o intrunire a senatului din Roma de o conjuratie de circa 60 de senatori in frunte cu C. Cassius Longinus

Platina

Platina (simbol Pl) a fost acceptata ca metal pretios numai dupa a doua jumatate a secolului 19 si are luciu si culoarea alba. Este rar si mai greu decat orice metal pretios si se considera a fi mai pretios decat aurul. Platina este deseori folosita pentru a fixa cele mai valoroase pietre, pentru a se realiza astfel cele mai rafinate bijuteri. Platina tine cel mai sigur pietrele pretioase, deoarece taria si culoarea sa neutra sporeste stralucirea si profunzimea diamantelor si a pietrelor pretioase. Datorita densitatii si greutatii sale, se poate remarca o diferenta intre platina si alte metale pretioase.
Platina pentru a fi recunoscuta nu se marcheaza cu insemnul 'karat'. In Statele Unite se marcheaza cu PT sau PLAT. In Europa, platina se recunoaste dupa urmatoarele marcaje: 950 sau PT950.
Pentru ca platina este cel mai pur metal, rar provoaca reactii alergice. Exista un interes crescand in ceea ce priveste bijuteriile de platina in toata lumea, verighetele fiind cea mai bine vanduta categorie. In grupa platinei, sunt incluse 6 metale asemanatoare: platina, paladiu, rodiu, ruteniu, iridiu si osmiu.

Veronica Micle

Micle Veronica (22 aprilie 1850, Nasaud - 3 august 1889, Manastirea Varatec, judetul Neamt), poeta. Veronica Micle a fost al doilea copil al cizmarului Ilie Cimpeanu si al sotiei acestuia, Ana. La nastere a primit numele mamei, Ana. În 1849, dupa moartea sotului, Ana Cimpeanu a trecut in Moldova, stabilindu-se in 1850 la Targu Neamt. De aici, in 1853, pleaca la Iasi.
Studii
Scoala primara (timp in care isi schimba numele din Ana in Veronica) si Scoala Centrala de Fete din Iasi, pe care o absolva in 1863. Un an mai tarziu se casatoreste cu Stefan Micle - profesor la Universitatea din Iasi. A avut doua fete: Virginia, poeta, casatorita cu Ed. Gruber, si Valeria, cantareata de opera, sub pseudonimul artistic Hilda. În 1872, la Viena, il cunoaste pe M. Eminescu, de care se va atasa printr-o afectiune ce ii va marca in chip dureros existenta. Stefan Micle moare in 1879, lasand-o intr-o situatie materiala destul de grea. În 1887 se muta la Bucuresti, incercand sa-l sprijine sufleteste pe Eminescu. Dupa moartea poetului, in 1889, se retrage la Manastirea Varatec, unde alcatuieste un album intitulat Dragoste si Poezie, in care a transcris versuri proprii sau unele din poeziile lui Eminescu, ce i-au fost dedicate, insotindu-le de comentarii. Veronica Micle moare in acelasi an si este inmormantata in incinta acestei asezari monahale.
Veronica Micle in literatura
În literatura, Veronica Micle a debutat in Noul curier roman (NCR), in 1872, cu doua schite, de factura romantioasa, aparute sub pseudonimul Corina. Versurile, influentate de Eminescu, le-a publicat in Columna lui Traian, in 1874, iar din anul urmator, in Convorbiri literare. A mai colaborat la Familia (din 1879), la Revista noua si Revista literara.

Elena Ceausescu

Elena Ceauşescu (nume de familie original: Petrescu, n. 7 ianuarie 1919 - conform certificatului de naştere (7 ianuarie 1916 data adevărată a naşterii), Petreşti, Dâmboviţa – d. 25 decembrie 1989, Târgovişte) a fost prim viceprim-ministru al României comuniste şi soţia preşedintelui Nicolae Ceauşescu.
Biografie
Născută într-o familie săracă, se mută cu fratele său în Bucureşti după absolvirea celor patru clase primare. În 1937 intră în rândurile Partidului Comunist Român, unde-l va întâlni pe Nicolae Ceauşescu în 1939. Cei doi se căsătoresc în 1945. A terminat doar 4 clase fiind foarte slab pregatita. Până la alegerea lui Ceauşescu în funcţia de secretar general al PCR, Elena a ocupat posturi puţin importante, cum ar fi cel de secretară în Ministerul Afacerilor Externe. Odată cu ascensiunea soţului său, Elena a început să preia funcţii importante în aparatul de stat şi în conducerea Partidului Comunist. Până în anul 1969 nu cumulează nicio funcţie politică, fiind directoare la ICECHIM (Institutul de Cercetare Chimică). Din anul 1979 numele Elenei Ceauşescu este asociat "Cabinetului nr. 2", devenind astfel a doua persoană în stat din punct de vedere al importanţei politice. În ultima perioadă în care a ocupat funcţii politice titlul său a fost prim viceprim-ministru, creat special pentru ea. În anii 80 ea l-a ajutat pe poetul Nichita Stănescu în tratarea afecţiunilor ficatului facilitându-i un tratament special la Mangalia Nord. În timpul revoluţiei române din 1989, a fost condamnată la moarte şi executată, împreună cu soţul ei, Nicolae Ceauşescu. Cei doi au fost executaţi prin sentinţa Tribunalului Militar Excepţional înfiinţat printr-un decret al CFSN pe 24 decembrie 1989. Înaintea execuţiei a afirmat, fiind pusă în faţă cu executarea separată a fiecăruia şi referindu-se la soţul ei: "Împreună am luptat, împreună murim!" (imagini difuzate de documentarul "Doctor horroris causa"). A ordonat în 1987 demolarea bisericii "Sfânta Vineri" din Bucureşti.
Controverse
Elena Ceauşescu a devenit doctor în chimie cu teza de doctorat "Polimerizarea stereospecifică a izoprenului", despre care s-a spus că ar fi redactată de alţi savanţi şi susţinută în condiţii dubioase în decembrie 1967, deşi cunoştinţele ei în chimie se limitau doar la noţiuni elementare. Formula dr.h.c.mult. indică faptul că respectivei persoane i-a fost conferit titlul de doctor honoris causa de mai multe ori (de către mai multe universităţi). Titlul dr.h.c. se acordă în special persoanelor care s-au distins în anumite domenii profesionale, sociale sau politice. Dr.h.c.mult. Elena Ceauşescu avea tot dreptul să poarte acest titlu, deoarece primise mai multe doctorate honoris causa de la diverse universităţi din lume. Chiar dacă ar fi fost dobândite prin înşelăciune (faptul că era soţia preşedintelui României nu era o înşelătorie, chiar dacă teza ei de doctor în chimie fusese scrisă de dr. Osiaş), unele dintre ele nu pot fi retrase, deoarece regulamentele unor universităţi nu permit retragerea unui astfel de titlu, de exemplu în cazul soţului ei. Notă: a nu se confunda titlul dr.h.c. cu titlul ştiinţific de doctor: nu este necesar a fi doctor în vreo disciplină pentru a primi titlul dr.h.c., de exemplu Maica Tereza a primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore, iar Sandra Brown a primit Honorary Doctorate of Humane Letters din partea Universităţii Creştine din Texas. În anul 1974, Elena Ceauşescu a fost aleasă ca membru titular al Academiei Române. Imediat după 1989, conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluşi toţi acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclusă din această instituţie.
Apelative
Apelativul corect politic al Elenei Ceauşescu era „Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu”, la care se adăuga deseori „savantă de renume mondial”. Cu licenţă poetică, era denumită de scriitorul Eugen Barbu: "Înalta Doamnă a Ţării". Alte surse susţin că Ceauşeştii nu suportau să li se vorbească cu titlul „domnule” sau „doamnă”, considerând acest lucru un act de trădare.
Cronologie
1916 • În data de 7.01.1916 (şi nu 1919 cum îşi falsificase certificatul de naştere pentru a părea mai tânără decăt soţul ei, Nicolae) se naşte în satul Petreşti din judeţul Dâmboviţa, Lenuţa Petrescu. Părinţii ei se numeau Nae şi Alexandrina Petrescu şi erau ţărani mijlocii care practicau atât munca câmpului, cât şi negoţul (de aici şi porecla de "Lenuţa lui Briceag"). A avut un singur frate mai mare care s-a numit Gheorghe (Gogu) Petrescu. Acesta va pleca în Bucureşti şi se va căsători cu Adela, care îl va converti la marxism-leninism şi va fi una din cele mai apropiate prietene ale Elenei Ceauşescu. Gogu şi Adela Petrescu au avut trei copii. Aceştia vor fi nepoţii preferaţi ai Elenei Ceauşescu.
1930 • Primele trei clase primare le face în Petreşti. La vârsta de 14 ani, când se afla în clasa a IV-a primară, este declarată repetentă ca urmare a rezultatelor slabe la învăţătură. A promovat doar la disciplinele de muzică, sport şi lucru manual.
1930-36 • După ce lucrează o vară-două la câmp îşi părăseşte satul natal pentru Bucureşti pentru a sta cu fratele ei Gogu şi soţia acestuia, Adela. Primul ei serviciu a fost ca muncitoare necalificată într-o fabrică de produse farmaceutice. Ceva mai târziu îşi va găsi, prin relaţiile fratelui ei, un post de ucenică la fabrica de textile Jaquard (care se afla pe Dealul Spirii). După război, Elena îşi va găsi un post de laborantă la un laborator chimic.
1933 • Nicolae Ceauşescu devine membru al UTC. • În luna iunie, Nicolae Ceauşescu participă, ca reprezentant al tineretului democrat din Bucureşti, la Conferinţa Comitetului Naţional Antifascist. • Pe 23 noiembrie Nicolae Ceauşescu este arestat în Bucureşti pentru „dezordine de stradă”. • Pe 27 noiembrie Nicolae Ceauşescu este pus în libertate de la Cabinetul 7 Instrucţie, Tribunalul Ilfov.
1937 • Elena Ceauşescu devine membră a Partidului Comunist Roman (P.C.R.), modelul ei de "viaţă şi luptă revoluţionară" fiind Ana Pauker. Începe să frecventeze Cercul cultural muncitoresc, apropiindu-se de mişcarea sindicală comunistă. A activat în Comitetul de organizare al tineretului comunist din Capitală, reprezentand sectorul II Negru, perioada în care este înregistrată cu numele conspirativ "Florina".
1939 • În primavara anului 1939, la una din acţiunile Cercului cultural muncitoresc din Bucureşti (al breslei metalurgiştilor şi lucrătorilor din îmbrăcăminte), Nicolae Ceauşescu o cunoaşte pe Lenuţa Petrescu. S-a aflat ulterior ca fratele mai mare, Marin Ceauşescu , ar fi cunoscut-o primul pe ilegalista Lenuţa Petrescu. Acesta i-ar fi prezentat-o ulterior fratelui său mai mic, Nicolae. • La 1 mai 1939, participă la demonstraţia organizată de breslele bucureştene (episod a cărui natură avea să fie, mult mai târziu, grav falsificată de propaganda oficială, prezentându-se că ar fi fost vorba de „o puternică demonstraţie antifascistă”, organizată şi condusă de Nicolae şi Elena Ceauşescu).
• La 13 august 1939, în cadrul unei serbări câmpeneşti organizate în „Parcul Veseliei” de muncitorimea Capitalei, Lenuţa Petrescu a fost aleasă „regina balului”, transformată ulterior în „regina muncii”. • În octombrie Nicolae Ceauşescu este ales de „Conferinţa de organizare a UTC” secretar al UTC. Reuşeşte să părăsească locul, dispărând din activitate 6 luni.
1943 • Pe 14 august, Nicolae Ceauşescu este internat în lagarul de deţinuti politici de la Targu-Jiu unde au fost transferaţi comuniştii din închisori. Conform literaturii de partid, tânăra utecistă Lenuţa l-a vizitat de câteva ori la închisoarea de la Târgu-Jiu. Scopul vizitelor era acela de a asigura legătura deţinutului cu exteriorul, pentru "a organiza şi conduce din lagăr lupta partidului". Astăzi, unele surse din cadrul familiei Ceauşescu afirmă că, de fapt, Lenuţa nu avea cum să-l viziteze la închisoare pe Nicolae, deoarece vizitele nu erau permise decât membrilor familiei. La acea dată cei doi nu erau căsătoriţi legal. Lenuţa Petrescu procura de la Ajutorul Roşu alimentele şi îmbrăcămintea pe care unul din fraţii lui Ceauşescu i le ducea apoi la închisoare. Un sâmbure de adevăr există în legăturile Lenuţei, deoarece ea îl vizita de fapt pe fratele său, Gheorghe Petrescu, închis şi el la Târgu-Jiu.
• Dupa 23 august 1944, ca vechi lucrător „cu munca politică”, Elena Ceauşescu devine membră CC al UTC, în vreme ce, pe linie profesională, ocupa doar un post de laborantă.
• Pe 30 august 1944 Nicolae Ceauşescu, însoţit de Lenuţa Petrescu, împreună cu Petre Constantinescu-Iaşi, Constantin Agiu, Gheorghe Apostol, întâmpina la Colentina primele unităţi ale Armatei roşii. În aceeasi zi, în numele tineretului comunist, Ceauşescu, asistat de Lenuţa Petrescu, susţine primul său mare discurs în balconul Societăţii Generale (vis-a-vis de Universitate) din Bucuresti în cadrul mitingului de întâmpinare a unităţilor Armatei roşii. Tot în aceeaşi zi, Nicolae Ceauşescu este numit secretar CC al UTC (poziţie deţinută până în octombrie 1945).
1945 Elena Ceauşescu lucrează ca secretară la Ministerul Afacerilor Externe însă va fi dată afară pentru incompetenţă. Această situaţie era vazută ca incompatibilă cu calitatea ei de soţie a unui personaj de seama al conducerii de partid, drept care, la ordin, se înfiinţează în cadrul Facultăţii de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Bucureşti un curs fără frecvenţă pe care, urmându-l (la sfârşitul anilor’40 – începutul anilor’50), Elena Ceauşescu dobândeşte titlul de „inginer chimist”. Trebuie menţionat că după acest episod cursul respectiv a fost desfiinţat.
1946 – 47 • Nicolae Ceauşescu îndeplineşte funcţia de instructor de partid (şi nu secretar aşa cum s-a spus în pe timpul regimului său) al comitetelor regionale Dobrogea, iar apoi Oltenia ale P.C.R.. Elena Ceauşescu îl insoţeşte în ambele locaţii.
• Pe 17 noiembrie, Nicolae Ceauşescu este ales deputat în Circumscripţia Slatina, judeţul Olt, fiind deputat în toate legislaturile până în decembrie 1989.
1947 • Pe 23 decembrie 1947, Nicolae Ceauşescu şi Lenuţa Petrescu se căsătoresc (actul de căsătorie nr. 2592/947). Acesta este momentul când Lenuţa, la dorinţa soţului ei, îşi schimbă numele în Elena şi anul naşterii (pentru a părea mai tânără decât soţul ei, care era cu doi ani mai mic decât ea).
1948 Pe 7 februarie 1948 se naşte Valentin Ceauşescu, primul copil al soţilor Ceauşescu.
1949 Pe 1 martie 1949 se naşte Elena – Zoia Ceauşescu, al doilea copil al soţilor Ceauşescu.
1951 • Pe 1 septembrie se naşte Nicu Ceauşescu, al treilea copil al soţilor Ceauşescu.
1957 • Elena Ceauşescu ocupă funcţia de cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Chimice din Bucureşti (ICECHIM).
1964 • Pe 20 martie 1964, Elena Ceauşescu se înscrie pentru teza de doctorat. „Doctoratul” Elenei Ceauşescu în chimie are o poveste interesantă. Acad. Constantin Neniţescu, şeful Catedrei şi decan al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul IPB, s-a opus categoric. Partidul găseşte însă o soluţie şi în această situaţie. Astfel, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, din subordinea Filialei Iaşi a Academiei R.P.R., făcea cunoscut ICECHIM-ului, la 20 martie 1964, că „s-a aprobat înscrierea Elenei Ceauşescu la aspirantură, specialitatea chimie macromoleculară. Termenul de doi ani pentru susţinerea examenelor de minim de candidat a început la data de 14 martie 1964” (adresa nr. 253, semnată de prof. dr. I. Zugrăvescu). De menţionat că teza de doctorat a Elenei Ceauşescu, intitulată „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului” a fost elaborată, de fapt, de prof. univ. dr. Osiaş., lucrarea fiind trimisă la amintitul institut ieşean pentru a fi susţinută de cea care pretindea a o fi realizat. • În lunile iunie şi iulie sunt graţiaţi 6711 deţinuţi politici (3.467 în iunie şi 3.244 în iulie). • La 15 noiembrie 1964, Elena Ceauşescu preia funcţia de director al ICECHIM (prin Ordinul nr. 1.895 al ministrului Industriei Petrolului şi Chimiei, Mihail Florescu), „cu un salariu brut lunar de 3.500 lei”. • Pe 21 octombrie Gheorghe Gheorghiu-Dej cere noii conduceri sovietice, prin intermediul ambasadorului de la Bucureşti, retragerea totală a consilierilor sovietici din România, ce va fi dusă la îndeplinire în decembrie acelaşi an.
1965 • Elena Ceauşescu devine membră a Consiliului Naţional al Cercetarii Ştiinţifice (care avea 90 de membrii) • Pe 18 martie MAN alege ca preşedinte al Consiliului de Stat pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe Ion Gheorghe Maurer ca preşedinte al Consiliului de Miniştri şi pe Ştefan Voitec ca preşedinte al MAN. • Pe 19 martie 1965 înceteză din viaţă Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim–secretar al C.C. al P.M.R. şi preşedinte al Consiliului de Stat.
1967 Pe data de 18 decembrie 1967, Elena Ceauşescu obţine titlul ştiinţific de „doctor inginer” (cum ii comunica prin adresa nr.896, din 18 decembrie 1967, Ministerul Învaţământului, Direcţia Comisia Superioară de Diplome, sub semnătura secretarului ştiinţific, prof. Dr. Gheorghe Buzdugan).
1968 Pe 24 -25 octombrie, Plenara CC al PCR hotărăşte înfiinţarea organizaţiei politice Frontul Unităţii Socialiste, care să grupeze în jurul – PCR şi sub conducerea lui – toate organizaţiile politice, obşteşti şi profesionale din România şi să fie singura structură abilitată să propună candidaţi la alegerile legislative locale. • Elena Ceauşescu devine membru al Comitetului Municipiului Bucureşti al P.C.R.
1970 • În perioada 1970 – 1980, Elena Ceauşescu deţine functia de director general al ICECHIM-ului, postură din care – cu concursul nemijlocit al aparatului de partid şi Securitate – începe să colecţioneze titluri ştiinţifice care mai de care mai prestigioase de la o serie de instituţii de profil din lume. • În perioada 13 - 27 octombrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză o vizită de stat în S.U.A., la invitaţia preşedintelui Richard Nixon.
1971 În perioada 1 – 25 iunie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză o serie de vizite de stat în: R.P. Chineză (1 – 9 iunie), R.P.D. Coreeană (9 – 15 iunie), R.D. Vietnam (15 – 19 iunie), R.P. Mongolă (21 – 25 iunie). Aceste vizite de stat (în special cele din R.P. Chineză şi R.P.D. Coreeană) vor avea consecinţe catastrofale asupra vieţii social-culturale a României.
1972 La Conferinţa Natională a PCR, din 19 – 21 iulie 1972, Elena Ceauşescu este aleasă membră CC (Comitetul Central) al P.C.R. • Elena Ceauşescu devine membră a Biroului Executiv al Consiliului Naţional pentru Ştiintă şi Tehnologie.
1973 • Elena Ceauşescu devine membră în Consiliul Suprem pentru Dezvoltare Economică şi Socială. • Plenara CC al PCR, din 18 – 19 iunie, o alege pe Elena Ceauşescu membră a Comitetului Executiv (C.Ex.) al CC al P.C.R. (fostul Birou Politic). În cadrul Plenarei, Nicolae Ceauşescu dispune, în luna iulie, să se continue construirea Canalului Dunăre–Marea Neagră. • În perioada 4 - 8 decembrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză o nouă vizită de stat în S.U.A. la invitaţia preşedintelui Richard Nixon.
1974 • În perioada 28 februarie – 1 martie, drept „recunoaştere a excepţionalelor sale merite ştiinţifice”, Elena Ceauşescu este aleasă membru al Academiei Republicii Socialiste România. Până în 1988 va reusi să devină membră a şase academii, Doctor Honoris Causa a 10 universităţi şi va primi numeroase alte titluri şi distincţii.
• În perioada 5 – 8 martie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză o vizită de stat în Argentina la invitaţia preşedintelui Juan Peron şi a soţiei acestuia, vicepreşedintele Isabel Peron. Ambiţiile politice ale Elenei Ceauşescu vor creşte şi mai mult după întâlnirea cu Isabel Peron.
La Congresul al XI-lea al PCR, care are loc în perioada 25 – 28 noiembrie 1974, Nicolae Ceauşescu este reales în funcţia de Secretar General al C.C. al P.C.R.. Comitetul Executiv (C.Ex.) al CC al P.C.R. îşi schimbă denumirea în Comitetul Politic Executiv (C.P.Ex.) al C.C. al P.C.R. Elena Ceauşescu este realeasă membră a Comitetului Politic Executiv (C.P.Ex.) al CC al PCR. Tot la Congresul al XI-lea al PCR este aleasă şi membru al Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv (C.P.Ex.) al CC al PCR. (care deţinea 16 membri) – poziţie deţinută până în 22 decembrie 1989. Elena Ceauşescu este însărcinată cu problemele de cadre din PCR. Din acest moment Elena Ceauşescu devine persoana numărul doi în stat şi în partid. Biroul ei din Comitetul Central al PCR va fi cunoscut de acum înainte sub numele de 'CABINETUL 2'.
1978 • În perioada 12–17 aprilie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză a treia vizită de stat în S.U.A. la invitaţia preşedintelui Jimmy Carter.
• În perioada 13–16 iunie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectuează o vizită de stat în Regatul Unit al Marii Britanii. Cei doi sunt sunt primiţi de Regina Elisabeta a II-a la Palatul Buckingham.
1979 • În ianuarie 1979, Elena Ceauşescu devine Preşedintele Comisiei C.C. însărcinat cu cadrele de Partid şi de Stat (Comisia de Cadre a C.C. - poziţie deţinută până în 22 decembrie 1989), ceea ce însemna că practic ea controla toate numirile în partid şi în guvern, atât la secretariatele de judeţ, cât şi în funcţiile publice. În această funcţie, Elena Ceauşescu controla întreaga politică în domeniu a P.C.R., nicio numire mai importantă nefăcându-se fără avizul său. • În luna martie se constituie „Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii” din România, unul din primele din Europa răsăriteană.
• Pe date de 7 iunie 1979, Elena Ceauşescu este aleasă Preşedintele Consiliului Naţional pentru Ştiintă şi Tehnologie (poziţie detinută până în 22 decembrie 1989), devenind astfel membru cu drepturi depline în Cabinetul Ministerial.
• La Congresul al XII–lea al P.C.R. din 19 – 23 noiembrie 1979, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt realeşi în funcţiile pe care le deţin. Congresul se încheie cu o zi mai devreme decât fusese programat, datorită incidentului creat de veteranul partidului, Constantin Pârvulescu, care se ridică în plen împotriva cultului personalităţii creat în jurul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu, cerând congresului să nu-l mai aleagă în fruntea partidului. Incidentul este oprit de Elena Ceauşescu care, împreună cu restul CPEx-ului, începe să-l aplaude pe Nicolae Ceauşescu.
1980 • Pe 30 martie 1980, la Plenara CC al PCR, Marea Adunare Naţională (M.A.N.) alege Consiliul de Stat şi Guvernul. Elena Ceauşescu este aleasă în funcţia de Prim-Viceprim–Ministru al Guvernului (poziţie deţinută până în 22 decembrie 1989).
• Pe 8 aprilie, Elena Ceuşescu este re-numită preşedintă a Consiliului Naţional pentru Ştiintă şi Tehnologie.
1981 • Elena Ceauşescu devine preşedintele Comitetului Naţional Român „Oamenii de ştiintă şi pacea” •
• Pe 29 decembrie se constituie Comitetul Naţional Român “Oamenii de ştiinţă şi pacea”, în fruntea căruia se află Elena Ceauşescu. • 31 decembrie – PCR numără 3.150.812 membrii.
1982 Pe 21 mai şedinţa de lucru a CC al PCR operează masive mişcări de cadre la nivelul guvernului şi CPEx al CC al PCR. Primul ministru Ilie Verdeţ este eliberat din funcţie. MAN alege în funcţia de prim-ministru, pe Constantintin Dăscălescu. Elena Ceuşescu, Gh. Oprea şi Ion Dincă sunt realeşi în funcţia de prim vice-primi-miniştri.
• În luna decembrie, Elena Ceauşescu este aleasă vicepreşedinte al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale
1983 • Pe 21 mai CPEx al CC al PCR numeşte un nou guvern condus de Constantin Dăscălescu, prim-ministru; sunt prim-viceprim-miniştrii: Elena Ceauşescu, Gh. Oprea şi Ion Dincă.
1984 Pe 25 iunie, Nicolae şi Elena Ceauşescu inaugurează oficial temelia viitoarei „Casa Republicii (Poporului)” şi a Bulevardului „Victoria Socialismului”.
Se desfăşoară, la Bucureşti, lucrările Congresului al XIII–lea al P.C.R. La Congresul al XIII–lea al P.C.R. din 19 – 23 noiembrie 1984, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt realeşi în funcţiile pe care le deţin.
1985 • Pe 28-29 martie MAN, rezultată din alegeri, realege ca preşedinte al României pe Nicolae Ceauşescu. Sunt alese, de asemena, Consiliul de Stat, guvernul condus de Constantin Dăscălescu (având ca prim-viceprim-ministri pe Elena Ceauşescu, Gh. Oprea şi Ion Dincă).
• Primul Congres al Ştiintei şi Învăţământului, care are loc în perioada 28 – 29 noiembrie 1985, o desemnează pe Elena Ceauşescu în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al Ştiintei şi Învăţământului.
Ultimele 100 de zile ale regimului comunist în România
• 14 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu în vizită de lucru la Iaşi • 15 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu participă la deschiderea anului de învăţământ la Iaşi (cuvântare) • 16 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu Adunare populară în municipiul Suceava (cuvântare) • 18 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu Adunare populară la Botoşani (cuvântare) • 2 octombrie - Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru în Ialomiţa. Vizită la industria alimentară din capitală • 4 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru la ICS, inginerie tehnologică. • 9 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în pieţe agroalimentare din capitală. • 10 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în pieţe şi la institutele de cercetări. • 14 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu participă la deschiderea celei de a XV–a ediţii a Târgului Naţional Bucureşti; – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în judeţul Bistriţa (cuvântări). • 16 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu participă la un miting popular la Bistriţa; primirea delegaţiilor ţărilor socialiste la TIB (cuvântare). • 21 octombrie – Elena Ceauşescu prezidează Plenara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului (cuvântare Elena Ceauşescu). 26 octombrie –– Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru în Capitală; apariţia în presă de date de recolte false („Scânteia”, „România liberă”, ş.a.) • 28-30 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru la Brăila, cuvântare la miting, acordarea titlului de „erou agrar” pentru judeţul Brăila. • 3 noiembrie – Apariţia unei cărţi standard Elena Ceauşescu în Siria. • 18 noiembrie – Apariţia în „Scânteia”, „România liberă”, ş.a. de picturi reprezentându-i pe Elena şi Nicolae Ceauşescu. • 20 – 24 noiembrie – Are loc Congresul al XIV–lea al P.C.R. Cuvântări Nicolae şi Elena Ceauşescu; Congresul îi realege pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, continuând cu intensitate cultul personalităţii acestora. • 25 noiembrie – Mesaje de felicitare către Nicolae şi Elena Ceauşescu. • 29 noiembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în unităţi industriale şi de cercetare din Bucureşti. • 11 – 12 decembrie – Şedinţa comună a CC al PCR, a Biroului Permanent şi birourilor secţiunilor Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale avizează planurile de dezvoltare economică pe 1990, fixează pentru 11 martie data alegerilor pentru MAN şi consiliile populare şi ascultă o informare a lui Nicolae Ceauşescu cu privirea la şedinţa de la Moscova a Tratatului de la Varşovia. • 22 decembrie – În jurul orei 12:08, Nicolae şi Elena Ceauşescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov, cei doi sunt lăsaţi în zona Titu şi preluaţi de miliţie. În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus într-o unitate militară din Târgovişte. Se desfăşoară prima şedinţă a Comitetului Frontului Salvării Naţionale, compus din vechi comunişti şi dizidenţi, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele oraşe din România. • Pe 25 decembrie, în urma unui simulacru de proces organizat de CFSN (care durează 55 de minute!), Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare. Sentinţa este executată în aceeaşi zi în jurul orei 15:00. • în după-amiaza zilei de 30 decembrie cadavrele celor doi Ceauşeşti sunt înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din Bucureşti.

Elena Ceausescu

Fusese draguta si de viata in tinerete, povestesc cei care au cunoscut-o pe Elena Ceausescu. Despre muza Codului eticii si echitatii socia­liste se poate chiar spune ca a trait si inspirat iubiri fatale.
PRIMA IUBIRE - MARIN, NENEA LUI CEAUŞESCU
Rude apropiate Elenei Ceausescu nu mai gasesti in comuna natala Petresti (Dambovita). "Bunica mea a cunoscut-o in tinerete, mi-a spus, la fata locului, Eugen Rosu, profesorul de istorie. Zicea ca a fost o fata frumoasa si la locul ei. Se ducea la bal si isi vedea de treaba printre celelalte." Nu se stie de ce amandoi copiii lui Nae Petrescu s-au dus la Bucuresti. Caci nu saracia ii alungase de acasa. Printre ceilalti sateni, tatal parea chiar capatuit: avea pamant de mijlocas - cum i-au zis mai tarziu - si negustorea "gaz", sare, zahar, ata, ace si cuie, poate si bautura. Pravalioara si-o incropise in casa din mijlocul satului, peste drum de biserica. În memoria colectiva nu s-au pastrat aproape deloc amintiri despre copilaria si tineretea celei mai cunoscute consatene din istoria co­mu­ni­ta­tii. Dar ea si-a tinut fota de sarbatoare din sat pana la moarte. În iarna cand implinise 17 ani, Lenuta Petrescu era deja ucenica la "Lantex" in Capitala. Poate ca isi gasise de lucru prin fratele Gheorghe (Gogu), mai mare cu patru ani.  Îl cunoscuse, poate, prin el si pe Marin Ceausescu. Al doilea nascut al sotilor Lixandra si Andruta schimbase coasa si sapa din Scornicesti cu "bratara de aur" a meseriei. Se ridicase cizmar ucenicind in atelierul cumnatului Ştefan Rusu, insurat cu sora cea mare, Niculina. Marin era la mijloc, la dife­renta de doi ani si de Niculina si de Niculaie (cum era scris la primarie prenumele viitorului secretar gene­ral). Pe Marin din Scornicesti pusese ochii intai Lenuta din Petresti. Ori invers, poate. Scrisori nu si-au scris sau nu s-au pastrat. Marin a plecat in armata, de-acolo in razboi... si pana la urma s-a insurat cu nepoata unchiului Ştefan. Aparuse asa si Lenuta aceea, scoasa de intamplare dintr-un sat din Moldova. Şi "ucenicea" la gospodina unchiului patron de cizmarie in Bucuresti. Mihaela M. Ceausescu, fiica lui Marin (sinucis la Viena dupa moartea sotilor Cea­u­sescu), a descris astfel in cartea "Nu regret, nu ma jelesc, nu strig" povestea acelui secret in familie: "... avea ea, tanti Lenuta (Elena Ceausescu - n.n.) o slabiciune deosebita pentru Marin, pe care-l cunoscuse inaintea lui Nicolae si cu care chiar flirtase o scurta perioada... Asa ziceau gurile rele din familie si ii mai reprosa si mama la necaz lui tata, dar asa, mai mult in gluma, luandu-l peste picior: «De ce oare, Marine, n-ai luat-o tu, ca salvai, dracu' , tara de la urgie?!»".
MANASE, UNCHIUL LUI ION ILIESCU
Era o fata draguta, si-a amintit-o pe tanara Lenuta Petrescu si dl Ion Iliescu intr-o recenta discutie. În anii razboiului, copilul Ion Iliescu se afla in grija unui unchi, Manase, care lucra intr-o carmangerie. Alexandru Iliescu - tatal - era in inchisoare, iar Ma­rioa­ra Iliescu - mama adoptiva, primise sarcina de la partid sa se ilega­lize­ze. Prin Lenuta Petrescu s-a intalnit cu ea intr-o casa conspirativa din care mama primise consemn sa nu iasa afara. Unchiul Manase ii cunostea si pe fratii Petrescu. Iar de la Lenuta pri­mise semne de simpatie. Atat cat se cuvenea insa unei fete cu gand de maritis. Totusi, unchiul acela il ajutase pe Niculaie sa ajunga la inima Lenutei ori poate sa ramana. Platise si majoritatea cartilor postale care-o incununasera Regina Muncii la chermeza de 1 Mai 1939. De unde sa fi avut bani viitorul ei sot?! Abia dupa razboi, ca activist de partid, luase prima leafa din viata lui Niculaie. În octombrie 1950, Ilonka Popp (viitoarea Ileana Raceanu) a dat o declaratie pentru comisia de verificare a membrilor de partid despre "sotia tovului Ceausescu". Dovada iubirii pasionale dintre Ni­culaie Ceausescu  si Lenuta Petrescu a fost scrisa insa intr-o mizerabila limba romana. Cu ortografia si subli­nierile conforme originalului, redam fragmentul exemplificator: "Asa cum amintesc dansa  era o fata  f. tinere, dar bune, numai cu conspiratie avut multe abater serioasa, pt. care dansa a suferit critica si ceva pedepse de partid (nu mai amintesc ce). Ea era logodita cu tov. Ceusescu care atunci era in inchisoara. Desi organizatia ia interzis ei sa mai aiba cu tov. Ceusescu legatura, pt. ca periclita organizatia, ia continua aceasta legatura. Tov. Ceusescu a esit din inchisoare cu gardian si intalnea cu dansa in anumite locuri. Odata cand sa intalnit cu tov. Ceausescu, cu gardianul cu el Lenuta Ceausescu l-a dus intr-o casa ilegala al CC UTC fara stiri ns. periclitand tovii ilegal din CC U.T.C. Pentru acest lucru dansa a fost scoasa din munca de conducere". Şi Ceausescu (detinut intre august 1940 si august 1944) daduse cu subsemnatul despre acea escapada. În chestionarul de cadre, datat februa­rie 1945, mentioneaza ca "masuri disciplinare suferite in partid: in in­chi­soare vot de blam si observatie" pentru "lipsa de vigilenta si conspiratie". În acelasi an intr-o autobiografie a detaliat astfel episodul (plasandu-l intre anii 1940-1942): "În timpul sederii la Jilava obtinand permisiunea sa merg la Spitalul Militar pentru repararea danturii am facut o mare gresala mergand impreuna cu o tova la o casa technica (sic) care erau  neste (sic) cunoscuti de ai nostri".În anii razboiului, o intalnire amoroasa intr-o casa conspirativa intre o ilegalista si un detinut comunist - insotit de gardian! - putea fi o dovada mortala a colaborarii cu Si­guranta sau cu Gestapoul. Pentru mai putin de-atat, Remus Koffler, adjunctul lui Foris (liderul comunist din anii razboiului), fusese condamnat la pedeapsa cu moartea si executat in anii '50 ca tradator al partidului. Pe Foris si pe Patrascanu Ceausescu i-a "reabilitat" in 1968, dar de Koffler n-a vrut sa auda.
DOI CU DOUĂ: EI NAZIŞTI, ELE LOGODNICE DE COMUNIŞTI
Singura prietena de cursa lunga a Elenei Ceausescu a fost cumnata ei, Adela Petrescu. Viitoarele cumnate au stat impreuna si in gazda. Amandoua mergeau uneori sa-si viziteze logodnicii detinuti. Altfel, tinerele n-au pregetat sa se inveseleasca putin cu ce aveau la-ndemana. S-a-ntamplat ca al saselea nascut dintre cei noua frati Ceausescu, botezat tot Niculaie (viitorul comandant al Şcolii de Securitate de la Baneasa, rebotezat Andru­ta), sa-si viziteze fara de veste viitoarea cumnata. "Detinea probe ca aceasta cumnata a sa era nu numai in­clinata sa intre in cardasie cu strainii, dar ca o si facuse, si inca din tinerete, iar el o prinsese", a scris Dumitru Popescu in memoriile sale despre relatarile zilei aceleia facute de Andruta Ceausescu. "Ce crezi, domnule, ca se petrecea acolo?, si-a citat memorialistul colegul de celula din 1990. În odaie erau doi nemti. Da, mi­litari, cu grade pe umeri. S-au fastacit, s-au ridicat in picioare, dand de inteles ca tocmai se pregateau de plecare. (...) Pe masa erau prajituri, ciocolata, coniac. Gramofonul incepuse sa haraie.(...) Au spus o poveste incalcita din care reiesea ca prin cei doi ob­ti­neau informatii pe care i le transmi­teau lui Petrescu." Cine sa stie daca a fost sau nu acea distractie?! E sigur insa ca nici una dintre fete n-a avut asemenea sarcina de partid.  
Fara indoiala, un medic precum Abraham Schehter starnea invidii breslei. Vestea sinuciderii "doctorului lui Ceausescu" a bantuit in 1973 Capitala. Se aruncase tocmai de la etajul 7 al Spitalului de Urgenta. Alt fapt fara precedent, consecinta a sinuciderii doctorului, a facut inconjurul tarii: ministrul de Interne, Ion Stanescu, fusese retrogradat "simplu" sef de sector la gospodaria de partid. Însusi fostul ministru a scris mai tarziu despre furia lui Ceausescu. "Voi l-ati omorat, criminalilor...", le-ar fi reprosat el capilor Securitatii la aflarea vestii.   La ordinul lui Ceausescu, Dinca a inceput cercetarea cazului. I-a fost inmanat si dosarul de urmarire informativa al doctorului, unde se afla, dupa relatarile lui Ion Stanescu, "o Nota dupa o convorbire telefonica purtata de Schehter, din Praga, cand il insotise pe Ceausescu, cu un medic din Bucuresti in legatura cu un tratament pe care se impunea sa-l aplice presedintelui Romaniei". Însa tuturor angajatilor din preajma lui Ceausescu le era interzis sa vorbeasca despre munca lor. Tot ce faceau, auzeau ori vedeau intra sub incidenta secretului de stat. Or, daca vorbeai despre bolile lui Ceausescu te expuneai direct acuzatiei de spionaj pentru vreo putere straina. Astfel ca Schehter, fara stirea lui Ceausescu, fusese luat la intrebari de "organe". Anchetatorii voiau sa aduca dovezi la raportarea situatiei. Din ancheta lui Dinca, comandata de Ceausescu, doctorul a iesit vinovat. "S-a gasit" si scrisoarea de ramas-bun a sinucigasului. Cica din cauza unor "framantari sufletesti" si-ar fi pus capat zilelor. Dar printre legendele Directiei a V-a, care se ocupa de paza si protectia demnitarilor, e si pasiunea Tovarasei pentru "doctorul ei". Ea-l alesese  ca medic curant pe Abraham Schehter pentru familia Cea­u­ses­cu dupa ce-l  cunoscuse ca doctor al lui Borila. Ea ii cerea mai multe sfaturi si ingrijiri decat toti. Mersese atat de departe cu grija fata de sanatate, incat il vizita pe doctor la el acasa, pe Kisselef, langa Arcul de Triumf. Între­ba­rile secu­ris­ti­lor la curent cu vizitele "bolnavei"  la doctor acasa incepusera cu "cine ti-a dat  sarcina sa te apropii de Tovarasa ca sa-l spionezi pe Tovarasul?". Iar doctorul, in­spai­man­tat, alesese calea spre lumea cea­lal­ta.
CHIPEŞUL PRINŢ AL MORŢII, ÎN UNIFORMĂ DE GENERAL
În cele trei zile petrecute in cazarma din Targoviste, sotii Ceausescu au avut si cateva clipe de bucurie: in dimineata zilei de 22 decembrie, cand l-au zarit, trecand pe culoar, pe gene­ralul Victor Atanasie Stanculescu. Venise sa-i scape omul lor de incredere! - au sperat atunci. Cu trei zile inainte, Ceausestii il facusera seful armatei. Dar, dupa ce suflase in foalele iadulului Timsoarei, le-a pregatit si lor moartea. Se ingrijise si de plutonul de executie, stabilise si locul "bun pentru final". "Toate ne-au spus pe lumea asta, dar nimic de tradatori", a oftat peste cateva ceasuri Ceausescu privind catre partea din sala unde, plictist deja in asteptarea sentintei, Stanculescu facea avioane de hartie. "Şi i-am avut langa noi, l-a secondat consoarta, privindu-l pe chipesul organizator al procesului in uniforma de general. Da, asa se intampla, tradarile vin de langa tine." În convorbirile cu Dinu Sararu, ge­neralul a negat orice familiaritate cu sotii Ceausescu. N-ar fi primul neade­var insa dintre cele de la temelia carierei lui: isi ingropase intai originea sociala "nesanatoasa" (avusese un bunic general, fost sef al intendentei armatei romane). Se "orientase" catre santierul Bumbesti-Livezeni, caci dincolo de bravura acelui voluntariat cadristii nu mai treceau cu cercetarea trecutului. Urcase fulgerator gradele militare pe "frontul" constructiei fortificatiilor Nadlac-Moldova Veche din anii schismei dintre Tito si Stalin. Sistemul de forticatii nu era insa de aparare - cum, dupa o jumatate de secol, inca-l numea Stanculescu -, ci de atac; conceput si executat sub comanda sovietica, nu romana. În 1968, la doar 40 de ani si fara sa dea vreun examen, Stanculescu fusese inaintat la gradul de general-maior. Iar in decembrie 1989, cadrista-sefa a Romaniei si comandantul suprem ii incredintasera comanda armatei in cel mai greu moment al lor. Pe ce temei, daca nu le era apropiat?!
"Cu Elena Ceausescu era contactul prin profesorul Ursu (mana ei dreapta in "chestiuni de savanta" - n.n.), i-a declarat Stanculescu lui Dinu Sararu despre relatia dintre ei. La un moment dat coordonam cercetarea militara pe armata si pe tara... Prin profesorul Ursu, care trebuia sa duca planurile la Cabinetul 2, cum se zicea, am dus si eu planurile... dar nu eu le-am prezentat." Fostii aghiotanti si ofiteri din dispozitivul de paza si protectie al Elenei Ceausescu din  anii '70 au insa  alta versiune. Ca planurile de cercetare stiintifica i le prezenta indelung, cam prea des si totdeauna intre patru ochi, Victor Atanasie Stanculescu. Chipesul print al mortii fusese  unicul  interlocutor, pe teme stiintifice, capabil sa-i reziste "savantei" ceasuri intregi.

Insulele Baleare

Insulele Baleare formeaza un arhipelag, alcatuit din mai multe insule mici, cum ar fi Cabrera, si patru mai mari Mallorca, Menorca, Ibiza si Formentera, care se afla pe coasta de est a Spaniei, in bazinul marii Mediterane, formand o comunitate autonoma din Spania. Cele 5 minunate insule mai importante sunt impartite in doua grupuri: in Gimnesias (Mallorca, Menorca si Cabrera), in nord, si Pitiusas (Ibiza si Formentera), in sud-vest. Climatul lor este excelent, cu aproximativ 300 de zile insorite pe an, plajele minunate, oferta culturala bogata, ospitalitatea localnicilor nemaiintalnita in alte locuri, atmosfera cosmopolitana, toate acestea facand din Insulele Baleare una dintre destinatiile de vacanta preferate din Spania. De obicei, in Aeroportul din Palma de Mallorca exista mai multi turisiti decat pe oricare dintre aeroporturile oraselor din Spania. Cine a petrecut aici o vacanta cu siguranta vrea sa se intoarca si sunt multi care si-au ales aceste insule ca noua lor casa.