Judetul Olt

Coordonate geografice		Harta Judeţului Olt
Situat în sudul României, între Dunăre şi Podişul Getic, străbătut de de la nord la sud de valea largă a râului Olt, importantă arteră de comunicaţie între Dunăre şi interiorul arcului carpatic, Judeţul Olt se întinde pe o suprafaţă de 5507 km², măsurând 138 km de la nord la sud şi 78 km pe direcţia est-vest. Ca poziţie istorico-geografică, judeţul face trecerea între vechile provincii istorice Oltenia şi Muntenia, având o legătură permanentă cu restul ţării, cu Banatul prin valea Dunării, cu Transilvania prin valea Oltului, iar prin portul dunărean Corabia, are ieşire la Marea Neagră.
Judeţul Olt are ca vecinătăţi la nord-vest judeţul Vâlcea, în est Argeş şi Teleorman, iar ca judeţ vecin în vest Doljul, Dunărea reprezentând atât limita judeţului nostru, cât şi o porţiune din hotarul ţării cu Bulgaria pe o lungime de 47 km. De la limita de nord a judeţului, până în apropiere de Slatina, reşedinţa acestuia, se întinde zona de dealuri subcarpatice, iar la sud de aceasta, până la Dunăre, se desfăşoară Câmpia Boianului, subunitate a marii Câmpiei Române, în partea stângă oraşul centru fiind mărginit de râul Olt a cărui vale – valea Oltului – reprezintă o adevărată axă a teritoriului judeţului. Poziţia geografică şi relieful determină, în mare măsură şi manifestarea elementelor climatice, pe întinderea judeţului, clima, ca şi în întreaga ţară fiind temperat continentală, manifestându-se prin ierni aspre şi veri uscate.
Judeţul Olt – pagini de istorie			Sus
Ruinele Cetăţii Sucidava		Istoria judeţului Olt se remarcă prin continuitate şi particularitate. Poziţia geografică, varietatea formelor de relief, clima favorabilă, resursele naturale au oferit condiţii prielnice dezvoltării societăţii omeneşti. Descoperirile arheologice efectuate pe Văile Olteţului, Oltului şi Dârjovului evidenţiază primele forme de vieţuire ale oamenilor pe teritoriul României de astăzi. Epocile ulterioare sunt mai bine reprezentate. Vestigii neolitice au fost identificate în zonele Vădastra, Fărcaşele, Brebeni, Slatina, Oboga, Coteana, Orlea, Gura Padinii, Drăgăneşti, Optaşi, Mogoşeşti. Cea mai importantă mărturie a preistoriei o constituie cultura Vădastra caracterizată printr-o ceramică decorată, apreciată drept cea mai înaltă expresie a ceramicii neoliticului european. În epoca bronzului aşezările umane se înmulţesc. Este perioada în care îşi fac prezenţa triburi războinice care vor determina o nouă structurare etnică şi lingvistică – indo-europenizarea. Procesul a fost complex şi îndelungat, având ca rezulat cristalizarea marelui areal tracic, din care, peste milenii se va desprinde neamul geto-dacilor. În judeţul Olt sunt cunoscute peste 60 de aşezări geto-dace, dava de la Sprâncenata constituind un exemplu tipic pentru perioada clasică a civilizaţiei geto-dace fiind un important centru economic, comercial, politic şi religios al triburilor de pe valea Oltului Inferior. După primul război daco-roman 101-102, Oltenia a fost inclusă în Imperiul Roman.
În urma reorganizării administrative a Daciei de către împăratul Marcus Aurelius – teritoriul Olteniei formează Dacia Malvensis cu capitala la Romula-Malva. În judeţul Olt sunt cunoscute două oraşe romane extrm de importante : Romula şi Sucidava, castrele de la Slăveni şi Enoşeşti şi aşezări rurale de la Movileni, Orlea, Dobrun, Fărcaşele, legătura între acestea făcându-se prin drumuri de piatră folosite atât în scopuri militare cât şi comerciale. Retragerea aureliană – anul 271 - nu a însemnat încetarea locuirii daco-romanilor, ci continuitatea lor în timpul marilor migraţii din sec. IV – VIII – aspectul cultural daco-romanic este cunoscut în istoria noastră sub numele de Ipoteşti-Cândeşti – zona fiind inserată în vatra etongenezei româneşti. În cadrul organizării administrative a Ţării Româneşti, Slatina devine capitala judeţului Olt, judeţ menţionat documentar pentru întâia oară în hrisovul din 26 aprilie 1500 din vremea lui Radu cel Mare. Istoria judeţului este racordată la marile evenimente ale devenirii şi afirmării noastre naţionale. Locuitorii Oltului au luat parte la acţiunea revoluţionară de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, sprijinind programul acestuia – prezentat la Slatina unde Tudor s-a oprit între 4 şi 10 martie.
Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească a izbucnit în fostul judeţ Romanaţi, unde, pe Câmpia Islazului s-a citit proclamaţia şi s-a format guvernul provizoriu. La evenimentele premergătoare Unirii Principatelor Române, finalizată la 24 ianuarie 1859, oltenii au participat activ. Judeţele Olt şi Romanaţi, dată fiind poziţia lor strategică, au contribuit masiv la susţinerea efortului uman şi economic impus ţării de campania din 1877-1878. Pentru a participa la Războiul pentru Independenţă s-au înrolat peste 5000 de oameni in Regimentul 3 Dorobanţi, Escadroanele 3 Romanaţi şi 4 Olt din Regimentul 1 Călăraşi şi Batalionul de Miliţie. O filă glorioasă în cartea istoriei naţionale au scris slătinenii prin participarea Regimentului 3 Dorobanţi la luptele de la Canapa, Lom-Palanca, Smârdan şi Belogracic. Mişcarea memorandistă a fost sprijinită cultural şi politic de locuitorii Oltului, prin înfiinţarea în ianuarie 1891 la Slatina a Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor – Secţia Olt, prima filială provincială din ţară cu sediul la gimnaziul Radu Greceanu. În Marele Război pentru Întregirea Neamului, Regimentul 3 Olt a luptat eroic pe frontul de la Jiu – Bumbeşti, în Dobrogea la Cernavodă, pe Neajlov, la Panciu – Mânăstioara, dând ţării tributul de sânge a 1200 de eroi pentru consfinţirea marelui ideal naţional.
La 14 noiembrie 1916 armata română distrugea podul de peste Olt în încercarea de a stăvili ofensiva inamică. Slatina a fost bombardată sistematic, lupte sângeroase având loc cu ocazia încercării trupelor germano austro-ungare de trecere a râului, în dreptul satelor Curtişoara, Teslui, Colibaşi şi Moşteni. Dintre eroii neamului care au murit în bătăliile marelui război al reîntregirii îl menţionăm pe căpitanul Dumitru Morjan, pe Ecaterina Teodoroiu, care a luptat în cadrul Regimentului 43/59 Infanteria Slatina, pe căpitanul Ioan Călugarul. Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 a generat în o puternică solidaritate şi o nestrămutată hotărâre întru desăvârşirea unităţii statale. Ziarele timpului , "Opinia Oltului", "Voinţa Poporului" relatează atmosfera de caldă simţire românească din judeţul nostru, exprimă adeziunea deplină a locuitorilor Oltului la actul unirii. Istoria judeţului Olt a înscris pagini de esenţă în istoria naţională a românilor prin contribuţii majore la cunoaşterea şi aprofundarea unor aspecte şi evenimente, unele dintre ele rămânând cu valoare de unicat.
Împărţirea administrativ-teritorială		Sus
Hrisovul prin care a fost atestată Slatina		Judeţul Olt este unul dintre cele 41 de judeţe în care este împărţit teritoriul României, fiind condus de către prefect şi organizat în 112 unităţi administrativ-teritoriale, din care două municipii (Slatina şi Caracal), 6 oraşe (Balş, Corabia, Scorniceşti, Potcoava, Drăgăneşti-Olt, Piatra-Olt) şi 104 comune cu 377 sate, ocupând o suprafaţă de 5.498 km² din teritoriul României. Municipiul Slatina, reşedinţa judeţului, a fost pentru prima dată atestată documentar în Hrisovul în limba latină din 20 ianuarie 1368, prin care Vladislav I Vlaicu, Domnul Ţării Româneşti scuteşte negustorii braşoveni de plata unor vămi precum cea de la Slatina. Vechi centru comercial si vamal, Slatina a cunoscut o dezvoltare alertă abia după înfiinţarea uzinei de aluminiu, in anii '60, devenind o veritabilă capitală a aluminiului românesc. Dacă secolul al XIX-lea marchează începutul procesului de industrializare în Slatina, în secolul XX deja devine un centru industrial puternic, cu un mediu de afaceri dezvoltat şi în domenii ca servicii, comerţ, turism. Procesul de devenire a municipiului îşi găseşte reflectarea şi în evoluţia arhitecturii. S-au păstrat şi reabilitat vechile clădiri din centrul istoric, dar s-au demarat şi ample activităţi edilitare, ridicându-se clădiri administrative şi cartiere moderne, dând astfel o nouă imgine şi orientare arhitecturii Slatinei. Fiind reşedinţa judeţului Olt, în municipiul Slatina îşi află sediul numeroase şi importante instituţii reprezentative pe plan local şi regional.
Municipiul Caracal, fostă capitală a Romanaţiului, a fost pentru prima dată atestat documentar printr-un act comercial datând din 17 noiembrie 1538. Este una din localităţile bine individualizate, cu vechi tradiţii în urbanistica ţării, cu importante contribuţii de-a lungul vremii la viaţa economică, culturală şi socială a judeţului. Printre edificiile publice cu o semnificaţie deosebită în ambianţa urbană a Caracalului pot fi menţionate, fără îndoială, teatrul, palatul administrativ şi parcul. Orașul Corabia – situat în partea de sud a judeţului Olt, pe malul stâng al Dunării a fost înfiinţat în 1871 prin Legea fondării oraşului Corabia. Oraş şi port la Dunăre, la sfârşitul secolului al XIX-lea a putut fi considerat al doilea port, ca importanţă economică după Brăila. Vechi port fluvial, Corabia se particularizează printr-o imagine aparte faţă de celelalte centre urbane ale judeţului, datorită aliniamentului şi simetriei străzilor, trăsătură caracteristică de fapt tuturor porturilor de pe malul Dunării. Industria locală s-a dezvoltat în domeniul prelucrării pieilor, a firelor şi fibrelor sintetice, a producţiei obiectelor din metal şi subansamble pentru diferite unităţi.
Populaţia		Sus
Populaţia judeţului Olt în 2009 era de 465.019 locuitori, fiind comasată în mediul urban 189.064 locuitori şi în mediul rural 275.955 locuitori. Forţa de muncă: Total judeţ 66.735 astfel: - Agricultură, vânătoare şi servicii anexe, silvicultură şi pescuit 1.292 - Industrie şi construcţii 33.116 - Servicii 32.327
Educaţie şi învăţământ		Sus
Modul de organizare şi de funcţionare a reţelei de învăţământ preuniversitar la nivelul judeţului Olt, în conformitate cu politica educaţională la nivel naţional este urmărit de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt ca organ descentralizat de specialitate, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Inspectoratul Şcolar Judeţean propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării reţeaua de şcolarizare din raza lor teritorială, în conformitate cu politica educaţională, a studiilor de prognoză, după consultarea unităţilor de învăţământ, a autorităţilor locale, a agenţilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi şi asigură împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor pe durata învăţământului obligatoriu.
Printre unităţile de învăţământ de marcă ale judeţului Olt se numără Colegiul Naţional "Radu Greceanu" – Slatina, Colegiul Naţional "Ioniţă Asan", Colegiul Naţional "Ion Minulescu". În ultimii ani judeţul Olt a obţinut rezultate deosebite la concursurile şi olimpiadele şcolare, etapele naţionale şi internaţionale, mulţi dintre elevii unităţilor de învăţământ obţinând burse de studiu la universităţi de marcă din străinătate: Franţa, Germania, Belgia, Olanda, SUA. În cadrul învăţământului universitar în judeţul Olt funcţionează: Colegiul Naţional Agricol "Carol I" Slatina unde se pot frecventa cursurile facultăţii de management a dezvoltării rurale şi inginerie economică în agricultură şi ale facultăţii de medicină veterinară, ambele facultăţi fiind coordonate de Universitatea de Agronomie şi Medicină Veterinară Bucureşti. Ştiinţele juridice pot fi studiate în cadrul facultăţilor de ştiinţe juridice, filiale ale Universităţii din Piteşti şi Universităţii "Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu. Colegii de informatică şi limbă engleză, filiale le Universităţii Piteşti funcţionează în cadrul Colegiului Naţional "Ion Minulescu".		Colegiul Naţional "Radu Greceanu" Slatina
Sănătate		Sus
Spitalul Judeţean Slatina		Starea de sănătate a populaţiei la nivelul judeţului Olt se asigură printr-un sistem integrat de servicii medicale oferit de asistenţa medicală primară, ambulatorie de specialitate şi cele 5 spitale generale, unul de psihiatrie cronici şi unul de pneumoftiziologie, care asigură servicii medicale de specialitate preventive, curative, de urgenţă, de recuperare şi paliative, precum şi pre, intra şi postnatale. În conformitate cu prevederile Contractului cadru între Casa de Asigurări de Sănătate şi furnizorii de servicii medicale, medicii de familie în judeţul Olt sunt organizaţi în cabinete medicale individuale şi cabinete medicale private. În cabinetele medicale individuale existente pe raza judeţului Olt îşi desfăşoară activitatea medici de familie care sunt în relaţie contractuală cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Olt Creşterea calităţii serviciilor medicale se face şi prin acoperirea întregului teritoriu al judeţului Olt cu medici de familie, medici specialişti, medici stomatologi şi alt personal medico-sanitar.
Economia Judeţului		Sus
Economia României şi implicit a judeţului Olt, economie total centralizată sub regimul comunist,a reuşit să depăşească dificila perioadă de tranziţie, astfel dezvoltându-se economia de piaţă prin încurajarea privatizărilor şi investiţiilor străine, considerate încă insuficiente.
Principalele ramuri ale economiei judetului Olt sunt: - metalurgie - construcţii maşini - construcţii civile şi industriale - industria energetică - petrol - industria alimentară - industria textilă - agricultura. Sectorul primar este reprezentat de industria extractivă - Schela Ciureşti, iar sectorul secundar este reprezentat de SC ALRO SA Slatina si SC ELECTROCARBON SA Slatina. Sectorul tertiar este reprezentat de SC ALPROM SA SLATINA, SC ARTROM SA SLATINA, PIRELLI SLATINA, SC ALTUR SA SLATINA, SMR BALS, ROMVAG CARACAL, TERMEX BALȘ. Industria judeţului Olt reprezintă principalul sector de activitate în care 20,9% din populaţia judeţului realizează peste 65% din volumul activităţilor productive. Este reprezentată de toate ramurile industriale, însă ponderea este deţinută de industria metalurgică, respectiv producerea si prelucrarea aluminiului.		S.C. ALRO S.A. Slatina
S.C. ALRO S.A. are ca obiect de activitate producţia şi comercializarea aluminiului la intern si la extern, know-how, consulting, expertize, asistenta tehnica, proiectare; producerea şi comercializarea de blocuri de aluminiu primar si aluminiu rafinat, bare, placi si sârma de aluminiu si aliaje de aluminiu; activitati de ambalare, transporturi si prestări servicii; colectarea, prelucrarea şi livrarea deşeurilor refolosibile.
S.C. ALTUR S.A. Slatina		Pe plan intern, principalii parteneri sunt: Alprom Slatina, IPROEB Bistrita, Sidex Galati. S.C. ALTUR S.A., societate înfiinţată în anul 1979 a fost transformată în anul 1991 în societate pe acţiuni. În prezent ALTUR este o societate cu capital integral privat. Prin produsele pe care le realizează ALTUR SA Slatina este un furnizor important pentru multe sectoare industriale din care putem aminti: - industria de autoturisme de oraş şi de teren; - industria de tractoare şi maşini agricole; - industria de autovehicule pentru transport marfă şi pasageri; - industria electrotehnică şi a sistemelor de încălzire cu gaze. În anul 2000 ALTUR avea o cifră de afaceri de 13,6 milioane de EURO, iar în anul 2005 cifra de afaceri realizată a ajuns la valoarea de 19,4 milioane de EURO. Datorită varietăţii şi calităţii produselor fabricate, firma este un furnizor important pentru industria europeană a sistemelor de frână şi pentru industria centralelor termice producând sisteme de evacuare gaze arse. Începând cu anul 1998 ALTUR este certificată ISO 9001 şi recertificată în 2001 cu ISO 9001/2000.
Potenţialul râului Olt a fost pus în valoare prin construirea unei salbe de hidrocentrale care contribuie la producerea unei cantităţi însemnate de energie electrică. Sucursala Hidrocentrale Slatina, una dintre cele 12 sucursale ale Societăţii Hidroelectrica, are in administrare opt hidrocentrale, insumand o putere instalata de 379 MW, respectiv o productie medie de energie de 890 GWh/an. Lungimea sectorului amenajat este de 116,7 km, iar căderea brută între prima si ultima centrala a cascadei este de 114 m. Volumul de apa total al celor opt lacuri de acumulare este de 692,6 milioane de metri cubi, acoperind o suprafata de 10.236 ha, la nivelul retenţiei normale. Cel mai mare lac de acumulare al cascadei este lacul Strejeşti cu un volum de 225 milioane de metri cubi si o suprafaţă a luciului de apa de 2378 ha. Primele trei hidrocentrale (Strejeşti, Arceşti si Slatina) din sectorul aferent Sucursalei Hidrocentrale Slatina sunt amplasate pe cursul mijlociu al râului Olt, iar urmatoarele cinci hidrocentrale (Ipotesti, Drăgănesti, Frunzaru, Rusănesti si Izbiceni) sunt amplasate pe Oltul Inferior.
Industria mică si medie este reprezentată de industria textilă. S.C. MINATEX S.R.L., firmă cu capital integral privat, este reprezentativă în industria confecţiilor textile la nivelul judeţului Olt. Cei 320 de angajaţi confecţionează cu ajutorul maşinilor de ultimă oră în cele două hale industriale, îmbrăcăminte dame şi echipament militar, producând lunar 50.000 articole. S.C. MINATEX SRL este certificată ISO 9001 SRAC/IQ NET. În domeniul industriei alimentare activează firme care produc si comercializează produse specifice, dintre acestea remarcându-se SC Leader International SA, firmă recunoscută ca fiind parte a unuia dintre cele mai puternice holding-uri din România cu o largă arie de activitate: producerea fructelor, strugurilor şi vinului, producerea legumelor de seră, a legumelor de câmp, conservarea legumelor şi fructelor şi activitate de import-export. În domeniul construcţiilor activeaz firme, familiale si persoane fizice independente, printre care S.C. SCADT S.A. Slatina, S.C. OLTDRUM S.A. Slatina, S.C. GRUPPRIMACONS S.R.L. Slatina, S.C. CONDOR PÃDURARU S.R.L. Slatina, S.C. VLAD CONSTRUCT S.A. Slatina. O importantă companie olteană în domeniul construcţiilor este S.C. RASUB SRL, firmă care execută o întreagă gamă de operaţiuni în domeniul construcţiilor civile (clasice şi uşoare) şi industriale (hale şi drumuri), finisaje şi amenajări interioare/exterioare, consolidări.
Restructurarea economică a avut un impact major asupra forţei de muncă din judeţul Olt. După restructurare, două sectoare nişă au apărut ca fiind în mod particular competitive şi cu o notabilă tendinţă de creştere pe piaţa productivităţii, şi anume sectorul confecţiilor si cel alimentar. "Sectoarele nişă" promiţătoare, ca sectorul confecţiilor si cel alimentar pot fi sprijinite in dezvoltarea lor deoarece apar ca fiind competitive pe piaţă si pot exploata avantajele naturale. Dezvoltarea procesării produselor agricole (cereale, plante oleaginoase, plante tehnice, legume, fructe) constituie o ramură importantă a industriei alimentare prin realizarea unor investiţii in crearea de întreprinderi producătoare de uleiuri comestibile, sucuri naturale de fructe si legume, conserve de legume, gemuri si dulceţuri prin valorificarea potenţialului agricol, pomicol şi legumicol al judeţului Olt.
Agricultura
Condiţiile naturale relieful, clima şi solul au asigurat condiţiile optime pentru dezvoltarea în judeţ a tuturor ramurilor agriculturii: cultura mare, horticultura, creşterea animalelor. Astfel, agricultura a devenit o îndeletnicire de bază a locuitorilor Oltului. Ca organizare, în judeţ se disting trei forme principale de expoataţii agricole: familiale simple, care reprezintă mica proprietate, exploataţii agricole organizate asociativ, ce funcţionează ca societăţi agricole cu personalitate juridică, dar fără caracter comercial şi societăţi comerciale create din fostele unităţi de stat.
Judeţul Olt dispune de o suprafaţă agricolă de 434.834 ha, în context naţional fiind pe locul şapte, din care: - plantatii viticole – 7.634ha – locul 11 pe ţară; - plantatii pomicole – 6.416ha – locul 14 pe ţară; - păşuni – 31.784 ha – locul 37 pe ţară; - fâneţe – 529 ha – locul 34 pe ţară; - suprafata arabilă – 393.254 ha – locul 6 pe ţară. Suprafaţa cultivată totală în anul 2009 a fost de 331.289 hectare.
Din punct de vedere al structurii agricole, se evidenţiază cu un important potenţial viticol comunele Sâmbureşti, Cîrlogani, Dobroteasa, Morunglav, Vitomireşti, Strejeşti, Mărunţei, iar în domeniul legumicol localităţile din lunca Dunarii şi de-a lungul râurilor Olt si Olteţ. Reprezentativă societate agricolă în judeţ şi, de asemenea, o importantă producătoare de vinuri de marcă, vechi şi curente, din soiurile Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Regală şi Sauvignon, ţuică şi rachiuri naturale, prune şi mere în stare proaspătă este S.C. VITIPOMICOLA S.A. SÎMBURESTI.
Turismul
Turismul reprezintă pentru România sectorul economic care dispune de un valoros potenţial de dezvoltare, neexploatat încă suficient si care poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor cât şi a turiştilor străini. Astfel, cu toate că oferă o mare varietate de atracţii şi puncte de interes de la vestigii istorice, monumente arhitectonice, la cunoşterea artei populare şi practicarea vânătorii şi pescuitului, Judeţul Olt nu este considerat una din destinaţiile turistice de primă mărime din România. În plus, reşedinţa administrativă a judeţului, municipiul Slatina, se află la doar 50 km distanţă de Craiova, 75 km de Piteşti şi 220 km de Aeroportul Internaţional Otopeni-Bucureşti.
Pe fondul unui peisaj geografic, cu un interes turistic relativ scăzut, se disting câteva obiective de interes aparte (peisagistic, floristic, faunistic) care se înscriu ca atracţii naturale ale judeţului. Valea Dunării, cu ostroavele şi plajele sale, oferă valoroase imagini estetice, cu funcţii recreative, Valea Oltului, apare ca o salbă de lacuri ca urmare a amenajărilor hidroenergetice în exploatare, atractive prin frumuseţea imaginilor create de întinsele oglinzi de apă, pădurile, caracterizate de diversitatea esenţelor, fapt ce contribuie la realizarea unor peisaje deosebite în toată perioada lor de vegetaţie. Turismul de croazieră si de agrement este specific judeţului nostru, zonele cu astfel de potenţial aflându-se în preajma lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor de la Arceşti, Strejeşti, Ipoteşti, Drăgăneşti, Frunzaru-Rusăneşti. O altă formă a turismului o reprezinta turismul pentru vânatoare si pescuit. Pe toată suprafaţa judeţului, Direcţia Silvică Slatina gestionează 13 fonduri de vânătoare cu o suprafaţă totală de 111.391 hectare, din care productivă cinegetic 107.296 hectare, vânătorilor oferindu-li-se posibilitatea de a-şi încerca măiestria la cerb comun (01.09 – 15.12), cerb lopătar (01.09 – 12.12), căprior (15.05 – 15.10), mistreţ (15.08 – 31.01), vulpi, iepuri, fazan (01.10 – 20.02), potârnichi (15.10 – 31.12), vânat de pasaj şi de baltă (15.08 – 28.02), în păduri şi rezervaţii pentru vânătoare
ca pădurea Reşca, Seaca, Brebeni, Teslui, Sarului. Vânătorilor li se oferă şi posibilitatea cazării în cabanele de vânătoare Reşca şi Seaca. Fondul piscicol oferă largi posibilităţi de practicare a pescuitului sportiv: pe Dunăre (unde predomină crapul, plătica, ştiuca, nisetrul, morunul, scrumbia de Dunăre), pe lacurile din vestul Oltului sau pe iazurile naturale (crapul, somnul, plătica, ştiuca, caracuda, roşioara, bibanul), destul de numeroase în judeţ: Giucov, Sâiu, Potolu, Clocociov, Piscani şi Rusciov.
		De asemenea, judeţul nostru deţine resurse turistice antropice cu potenţial culturalistoric printre care: Situri arheologice, urme ale culturii paleolitice Prund - Dirjov de la Fărcăsele, Slătioara şi Bugiuleşti, urme ale culturii neolitice Vădastra, la Vădastra şi Sălcuţa, vestigiile geto-dacice de la Sucidava (satul Celei) şi Acidava, vestigiile romane de la Sucidava şi Romula (actualul sat Reşca): Monumente istorice şi de artă de factură religioasă: Chiar în oraşul Slatina este situată Mănăstirea Clocociov (1645), în a cărei incintă se găseşte un muzeu ce deţine o importantă colecţie de artă veche românească: icoane, piese de artă decorativă din argint, broderii, ţesături şi sculpturi în lemn, cărţi cu ilustraţii gravate în lemn. Impresionante sunt patru icoane împărăteşti: Iisus Hristos Pantocrator, Maica Domnului cu Iisus, Sfântul Nicolae şi Adormirea Maicii Domnului, piese de mari proporţii. De Mănăstirea Clocociov ţine Schitul Strehareţ (1671), aflat la 1,5 km de Slatina, considerat de asemenea monument istoric şi de arhitectură religioasă. Exemplar valoros al arhitecturii munteneşti din sec. al XVI-lea, Mănăstirea Călui - Comuna Călui, începută de boierii Craioveşti la 1516 în vremea lui Neagoe Basarab, biserica a fost definitiv terminată de fraţii Buzeşti în 1588, arhitectura mănăstirii surprinzând prin proporţiile grandioase ale turlei şi prin decoraţia faţadelor.
Mănăstirea Brâncoveni – Comuna Brâncoveni, vast şi important ansamblu monastic, rezidită şi fortificată de Matei Basarab, în anul 1640 a fost terminată de către Constantin Brâncoveanu. Valoarea acestei ctitorii este sporită de bogăţia decorului pictat cât şi frumuseţea sculpturilor din piatră.
Biserica "Sf. Gheorghe" (1877), "Sf. Arhangheli" (1512), Catedrala "Ionaşcu" - municipiul Slatina, şi "Sf. Treime", Biserica domnească (1598) - din Caracal, "Adormirea Maicii Domnului" (1839), şi biserica de lemn de la Leleasca, "Cuvioasa Paraschiva" (sec. al XVI-lea)-comuna Iancu Jianu, sunt doar câteva dintre lăcaşurile de cult de pe teritoriul judeţului Olt. Muzee şi case memoriale: muzeul judeţean din Slatina, muzeul de istorie din oraşul Caracal (sec. al XIX-lea), muzeele săteşti de la Orlea, Vădastra şi Stoicăneşti, casa memorială Iancu Jianu (sec. al XVIII-lea), Complexul memorial Nicolae Titulescu, situat în localitatea omonimă, oferă vizitatorului ocazia să cunoască viaţa celui care a fost un eminent diplomat şi un mare om politic. Casa a fost restaurată şi deschisă publicului în anul 1982, aici fiind expuse documente, obiecte de mobilier şi veşminte, fiind o reuşită reflectare a ambientului timpului în care a trăit, a creat şi a gândit cel care a fost Nicolae Titulescu. Potenţialul agroturistic din judeţ se remarca in zonele rurale unde s-au pastrat tradiţiile populare, existând conditii de găzduire a potenţialilor turişti: zonele Vitomireşti, Ianca, Vădastra si Oboga. Statistic, numărul turiştilor în judeţul Olt la finele anului 2005, a fost cu 9,3 % mai mare faţă de anul 2004.
Comerţul
La nivelul judeţului Olt există un număr mare de societăţi al căror domeniu de activitate este comerţul, iar peste 200 dintre acestea au beneficiat de investiţie străină. Sectorul comercial prioritar la nivelul judeţului Olt il reprezintă comerţul en-detail, cu o distribuţie organizată. Activitatea comercială in judeţ este caracterizată de urmatoarele aspecte: - sectorul public deţine ponderea la mărfurile nealimentare, iar sectorul privat la mărfurile alimentare; - comerţul public este deţinut in proporţie de 80% de comerţul cu carburanţi, comerţul cu amanuntul in magazine nespecializate si comerţul cu amanuntul cu produse din carne; - in sectorul privat volumul de vânzări pe tipuri de comerţ variază de la 9 % pentru comerţul cu băuturi alcoolice la 98 % pentru comertul cu amănuntul al produselor alimentare, băuturi si produse din tutun in magazine.
Cultura
Cultura populară tradiţională din judeţul Olt prezintă o serie de aspecte particulare care definesc specificul valorilor materiale şi spirituale create de oamenii acestor locuri. Portul popular din judeţul Olt ocupă în ansamblul costumului românesc un loc aparte prin trăsăturile sale particulare, îmbogăţind repertoriul ornamenticii populare româneşti cu motive originale, de o deosebită valoare plastică.
		Gospodăria ţărănească specifică judeţului Olt s-a individualizat de-a lungul timpului, în funcţie de condiţiile istorice şi social-economice. În judeţul nostru au existat admirabile exemplare de case ţărăneşti lucrate cu multă măiestrie artistică, adevărate monumente de arhitectură în lemn şi zidărie. Arhitectura în partea de sud a judeţului este reprezentantă de casa din pământ şi bordeiul, iar pentru Câmpia Boianului – casa din paiantă şi bordeiul. Un meşteşug bine cunoscut în judeţul Olt este olăritul, apărut încă din neolitic şi care avea să deţină în zonă o înflorire fără seamăn. Astăzi mai sunt în Olt trei centre de olari: Oboga, Romana, Corbeni care mai lucreză ceramică smălţuită şi nesmălţuită în diverse forme dar care şi-au pierdut utilitatea fiind folosite pentru decor. Alte meşteşuguri populare conservate în judeţul Olt sunt: cojocăritul – Vădastra, torsul, cusutul – Priseaca, Curtişoara, Icoana, Cezieni, cioplitul în lemn şi os – Câmpia Boianului, pictura populară pe lemn şi sticlă – Corbu, măşti şi căluş – Osica, feroneria – Brâncoveni. Cu origini pierzându-se în epoca pre-romană, căluşul este considerat de specialişti cel mai vechi şi mai spectaculos dans popular românesc. S-a perpetuat prin vremi, supravieţuind până astăzi mai ales în sudul ţării. Căluşul românesc a fost inclus de UNESCO, la sfârşitul anului trecut, pe lista capodoperelor imateriale ale omenirii. Recunoaşterea vine într-un moment în care, acolo unde nu a dispărut deja, căluşul este transformat într-un produs comercial, de scenă, tot mai puţin autentic şi viu. Înscrierea pe lista UNESCO a patrimoniului mondial imaterial constituie, o şansă pentru supravieţuirea sa. Judeţul Olt este parte principală a proiectului tocmai datorită existenţei şi contribuţiei esenţiale la promovarea jocului popular românesc a Ansamblului «Căluşul», singurul cu acest nume din România, cunoscut pe plan mondial şi care a devenit astfel marca proiectului UNESCO. Viaţa culturală a judeţului Olt s-a dezvoltat în ultimii ani antrenând şi valorificând talentul fiilor Oltului în multe domenii: artă plastică, muzică, teatru, pictură, literatură, poezie. Muzeul Judeţean Olt, fondat în 1952 prezintă un patrimoniu bogat în colecţii, cele peste 25.000 piese fiind specifice pentru cultura şi civilizaţia Oltului, multe din acestea unicate, aparţinând patrimoniului naţional cultural.
Muzeul Judeţean Olt funcţionează în clădirea fostului Palat Administartiv (monument istoric), construit în 1887. Muzeul dispune de colecţii de picturi, desene şi ilustraţii aparţinând unor artişti români reprezentativi, cum ar fi: Octav Băncilă, Alexandru Ciucurescu, Dumitru Ghiaţă, Henri Catargi, Ion Popescu-Negreni, Spiru Vergulescu, Nicolae Truţă.
Secţia de etnografie a muzeului deţine colecţii structurate pe domenii: obiceiuri, ceramică, textile, ţesături, metale, lemn, port popular. Sunt de remarcat cojoacele de Vădastra, renumitele scoarţe olteneşti, colecţia de ceramică (de Oboga, Corbeni şi Româna) şi colecţia de ouă încondeiate din Oboga. Bibliteca Judeţeană «Ion Minulescu» dispune de un fond de peste 22.000 unităţi de bibliotecă (volume, cărţi, cotidiene, săptămînale, discuri, CD-ROM-uri, filme artistice şi documentare, manuale pentru invăţarea limbilor străine). Centrul Cultural «OLTUL» îşi propune conservarea tradiţiilor folclorice şi a artei populare în judeţul Olt, deţinând ansamblul profesionist «Plaiurile Oltului», ansamblu recunoscut în mediul artistic, laureat a numeroase premii naţionale şi cu participări numeroase la festivaluri folclorice internţionale. Festivalurile naţionale ale datinilor şi obiceiurilor, sărbătorile populare, obiceiurile, evenimentele locale care se desfăşoară in judeţul Olt sunt: - Festivalul Naţional «Căluşul Romănesc» - Slatina, Caracal, Vîlcele, Dobrun - Festivalul Naţional «Sărbătoarea Pâinii» - Scorniceşti - Festivalul Naţional «Pomul Vieţii», festival concurs adresat ceramiştilor populari, - Festivalul Concurs de Doine şi Balade «De la Drăgăneşti la Vale», - Festivalul Concurs de Umor «Oltenii şi…Restul Lumii», - Festivalul Naţional de Muzică Folk şi Poezie «Ion Minulescu», - Festivalul Concurs de Muzică Uşoară şi Populară «Corabia de Aur»
Personalităţi ale judeţului Olt
Matei Basarab (1632 – 1654) – domn al Ţării Romăneşti. Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714) – domnitor, născut în comuna Brâncoveni. Alexe Marin (1814 – 1895) născut în Slatina, profesor de fizică şi chimie, primul profesor de chimie al Universităţii Bucureşti, autor al proiectului primei rafinării, autor al proiectului iluminării cu gaz al capitalei. Aurelian Petre S. (1833 – 1909) născut în Slatina, organizatorul învăţământului agricol şi economic, fondatorul primei expoziţii economice a României în străinătate. Marius Bunescu (1881 – 1971) născut în Caracal, pictor peisagist, organizator al Galeriei Naţionale de Artă, fondatorul Pinacotecii Caracal. Dumitru Caracostea (1879 – 1964) născut în Slatina, profesor universitar, creatorul comparativ în artă, eminescolog. Virgil Carianopol (1908 – 1984) – poet şi scriitor, publicist născut în 1908 la Caracal. Eugen Ionescu (1909 – 1994) dramaturg francez de origine română, creator al teatrului absurdului, membru al Academiei Franceze, născut la Slatina. Cristea Mateescu (1894 – 1979) – inginer energo-hidrotehnician, proiectant al hidrocentralelor Bicaz, Argeş, membru al Academiei Române, profesor universitar. Ion Minulescu - S-a născut în noaptea de 6 spre 7 ianuarie la Bucureşti. Copilăria şi-a petrecut-o la Slatina. Ion Popescu Negreeni (1907 – 2001) - pictor, memorialist, profesor universitar. Petre Pandrea (1904 – 1968) – jurnalist, filolog, memorialist. Dumitru Popovici (1902 – 1952) – profesor universitar doctor filolog, fondator de reviste. Ion Potopin – scriitor, muzicolog, poet născut la Potopin Dobrosloveni. Nicolae Teodorescu născut în 1889, la Rădeşti Oporelu, inginer genetician, prof. univ. dr., creatorul rasei merinos ovine - Merinosul de Pallas, fondatorul fermei model "Oeria Pallas", membru al Academiei Române, Nicolae Titulescu – născut la 4 martie 1882, şi-a petrecut copilăria la ţară, pe moşia tatălui sau, în comuna Tituleşti, din Judeţul Olt. S-a afirmat ca mare orator în şi s-a impus în chip deosebit ca diplomat de talie internaţională.

Ce este curcubeul?

Curcubeul, cel mai frumos fenomen din atmosfera, a impresionat omenirea din toate timpurile fiind considerat un "semn ceresc" care aduce binele, pacea si prosperitatea.

Curcubeul este un fenomen optic si meteorologic care se manifesta prin aparitia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci cand lumina soarelui se refracta in picaturile de apa din atmosfera. De cele mai multe ori curcubeul se observa dupa ploaie, cand soarele este apropiat de orizont.
In conditii de vizibilitate foarte buna se poate observa uneori si un curcubeu mai slab, concentric cu primul dar putin mai mare si care are culorile inversate.

La fel ca in prisma optica, in picaturile de apa din nori lumina se descompune in culori. Trecerea de la o culoare la alta se face continuu, dar in literatura curcubeul este descris ca avand un anumit numar de culori care difera insa de la o cultura la alta.

In traditia romaneasca paleta de culori a curcubeului este urmatoarea: rosu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo, violet si este memorata sub forma acronimului ROGVAIV.


Acelasi fenomen are loc si in alte conditii, de exemplu cu lumina lunii sau cu alta sursa de lumina in loc de soare, cu picaturi de apa provenite de la spargerea valurilor, fantani arteziene, cascade, stropitori, cu alte lichide in loc de apa ori cu obiecte solide si transparente (sticla, polistiren etc.) in forma sferica.

Cum se formeaza tornada?

Tornada este o perturbatie atmosferica violenta, de dimensiuni reduse, cu un caracter turbionar, sub  aspectul unei  coloane inguste care se roteste foarte  repede sau al unei palnii intoarse care atinge nivelul solului.

Atunci cand un curent de aer rece intalneste o masa  umeda de aer cald iau nastere niste nori negri enormi  (numiti cumulonimbus).
Acesti nori genereaza o furtuna  cu tunete, in care urca aerul mai cald, creand un  curent puternic. In partea superioara a furtunii, vanturi puternice incep sa se invarta tot mai rapid, formand un vartej. Vartejul se roteste in spirale din ce in ce mai stranse, marindu-si viteza si inaltandu-se spre nori dupa care coboara si loveste pamantul cu violenta.

Pentru a considera  un vartej - un vant in spirala in forma de palnie – drept o tornada, acesta trebuie sa fie in contact cu solul si cu norul care produce furtuna. Cand aceasta palnie vine in contact cu solul, se produce o zona concentrata de distrugere.

Cele mai numeroase tornade se formeaza in partea centrala a SUA si in Australia. Tornadele se pot produce si in Japonia, in Africa de Sud si in Europa. In Statele Unite ale Americii apar in mod frecvent in perioada primaverii si a verii. In medie, au loc circa 1000 de tornade anual in care isi pierd viata aproximativ 80 de persoane, iar 1500 sunt ranite. Dintre toate aceste tornade, numai 31% sunt periculoase.

In 1971, Theodore Fujita - profesor de meteorologie la Universitatea din Chicago, specialist in tornade, a alcatuit un sistem de clasificare a fortei unei tornade care ii poarta numele si care este bazat pe distrugerile structurilor realizate de om. Aceasta clasificare este totusi una subiectiva chiar daca specialistii o folosesc destul de des pentru aprecierea intensitatii tornadelor.
Scara Fujita (F - Scale) se clasifica astfel:

    F0 – viteza vantului intre 64-116 km/h.
Nu provoaca pagube foarte insemnate, dar chiar si aceste tornade pot smulge tigle de pe acoperisuri si pot arunca masinile de pe sosele. Casele mobile se pot rasturna si magaziile se pot darama. Pot provoca ruperea crengilor din copaci si a indicatoarelor rutiere.
    F1 - viteza vantului intre 117-181 km/h.
Este o tornada moderata ce provoaca pagube medii. Reprezinta echivalentul unui uragan de cea mai slaba intensitate.Vor cadea acoperisurile de pe case si casele mobile in zona afectata de tornada se vor darama. Acest tip de vartej poate arunca trenurile de pe sine.
    F2 -  viteza vantului intre 182-253 km/h.
Aceasta este o tornada puternica. Copacii grei vor fi smulsi din radacini iar cladirile solide se vor prabusi asemenea unor bete de chibrituri.
    F3 -   viteza vantului intre 254-332 km/h.
Aceasta tornada produce distrugeri pe scara larga. Se vor darama acoperisurile si peretii caselor bine construite. Locomotivele si camioanele de 400 de tone vor zbura prin aer ca niste jucarii, iar copacii unei paduri vor fi culcati la pamant.
    F4 - viteza vantului intre 333-419 km/h.
O tornada de o asemenea intensitate distruge tot ce ii iese in cale. Casele solide sunt ridicate in aer, iar structurile cu fundatie nerezistenta sunt aruncate la mare distanta.
    F5  - viteza vantului intre 420-512 km/h.
Este o tornada incredibila, tot ce intalneste in cale este carat pe distante considerabile.
Are o forta asemanatoare cu cea a unei bombe atomice.
    F16 - viteza vantului intre 513-610 km/h.
Este o tornada putin probabila dar care ar putea avea urmari grave inimaginabile.

Diametrul spiralei unei tornade este cuprins intre cateva zeci si cateva sute de metri, uneori insa inregistrandu-se si tornade de dimensiuni mult mai mari (pana la 200 - 300 km).
Fenomenele similare care se produc deasupra oceanelor poarta numele de trombe, masa de aer in rotatie fiind incarcata cu picaturi aspirate de curentii turbionari ascendenti.
In cadrul tornadelor, miscarea de rotire se produce un sensul acelor de ceasornic in emisfera sudica si in sens invers in emisfera nordica.

De retinut este faptul ca o tornada de dimensiuni mari nu inseamna ca este si foarte puternica. O tornada mare poate avea o intensitate scazuta si invers.

Cum se formeaza fulgerul?

Mitologie
In biblie fulgerele si tunetele sunt o solie, folosite pentru exprimarea maniei lui Dumnezeu.Etruscii considerau fulgerele ca oracol care le prezicea viitorul. Vechii germani considerau fulgerele ca semn al zeului Thor care arunca ciocanul sau spre pamant. Slavii aveau zeul Perun ca zeu al furtunii. In perioada Renasterii Zeii furtunii sunt reprezentati de Zeus, Jupiter si Donar, iar saxonii inainte de crestinism considerau stejarul ca arbore sfant sau zeu al furtunii.

Formarea fulgerelor
Avand in vedere numeroase masuratori ce au fost facute, s-a constat ca picaturile de ploaie, fulgii de zapada, grindina etc., in caderea lor spre pamant, transporta si sarcini electrice. S-a mai stabilit ca sarcinile pozitive transportate de precipitatii sunt mai numeroase decat cele negative. In timpul caderii aceleiasi precipitatii (ploaie ori zapada), unele particule lichide ori solide sunt incarcate cu electricitati diferite, iar altele raman neutre.
Cauza formei in zig zag a fulgerului este produsa prin descarcarea electrica numai prin zonele cu aer ionizat.

Fulgerul este deci un arc luminos, ca urmare a procesului de descarcare electrica cauzat de o diferenta de potential electrostatic, realizat la nivelul norilor sau intre nori si pamant.
Lungimea si durata fulgerului
Fulgerul are in medie 4 sau 5 descarcari care necesita o descarcare prealabila ce dureaza 0,01 secunde, iar cea pricipala numai 0,0004 secunde. Dupa o pauza scurta (0,03 s - 0,05 s) urmeaza descarcari noi.
Au fost observate astfel de descari atingand un numar de 42 cu o intensitate in medie de 20.000 Amperi.
Fulgerul poate avea o lungime de 1-3 Km.
Ce spun cercetatorii
Benjamin Frankli in anul 1752 demonstreaza ipoteza ca fulgerul este rezultatul tensiunii dintre nori si pamant, cu ajutorul unui zmeu de hartie cu care a declansat fulgerul in prezenta norilor de furtuna. Aceasta a fost un punct deosebit de important in cercetarea fulgerelor.

Exista totusi controverse cu privire la efectul fulgerului, ca si a modului in care ia nastere.
Azi se folosec in locul zmeelor rachete, sau baloane metereologice de cercetare. Parerea cercetatorilor ca fulgerul produs si in laborator este rezultatul unei simple descarcari electrice s-a schimbat la sfarsitul anilor 1990, aparand unele aspecte care nu au putut fi clarificate.

Ce este clima?

Cuvantul clima provine din limba greaca din cuvantul klima care inseamna inclinatia soarelui.
Clima este efectul pe termen lung al radiatiei solare asupra suprafetei variate si asupra atmosferei Pamantului, care se manifesta prin schimbari ale factorilor atmnosferici in timp ce acesta se roteste.
Exista numerosi factori care influenteaza clima. Dintre acestia cei mai importanti sunt: 

Insulele Baleare

Insulele Baleare formeaza un arhipelag, alcatuit din mai multe insule mici, cum ar fi Cabrera, si patru mai mari Mallorca, Menorca, Ibiza si Formentera, care se afla pe coasta de est a Spaniei, in bazinul marii Mediterane, formand o comunitate autonoma din Spania. Cele 5 minunate insule mai importante sunt impartite in doua grupuri: in Gimnesias (Mallorca, Menorca si Cabrera), in nord, si Pitiusas (Ibiza si Formentera), in sud-vest. Climatul lor este excelent, cu aproximativ 300 de zile insorite pe an, plajele minunate, oferta culturala bogata, ospitalitatea localnicilor nemaiintalnita in alte locuri, atmosfera cosmopolitana, toate acestea facand din Insulele Baleare una dintre destinatiile de vacanta preferate din Spania. De obicei, in Aeroportul din Palma de Mallorca exista mai multi turisiti decat pe oricare dintre aeroporturile oraselor din Spania. Cine a petrecut aici o vacanta cu siguranta vrea sa se intoarca si sunt multi care si-au ales aceste insule ca noua lor casa.

Canalul Suez

Canalul maritim lung de 161 km, Suezul uneşte Marea Mediterana cu Marea Roşie, între Port Said şi Suez.

Ideea unui canal între Marea Roşie, lacul Timsah şi Nil dateaza din anul 600 î.Hr., din vremea faraonului Nechao; construirea lui a fost continuată în timpul lui Ptolemeu al II-lea (secolul al III-lea i.Hr.), pentru ca mai târziu să fie abandonată.
în 1869, un nou canal a fost deschis oficial, fiind construit de catre inginerul Ferdinand de Lesseps, pe baza unui proiect realizat la inceputul secolului. Din 1887, navigaţia pe Canal se face şi noaptea.

MUNTII SEBES

MUNTII SEBES

            Reprezinta o grupa montana bine individualizata in cadrul Carpatilor Meridionali, delimitata la nord de Culoarul Muresului, la est de Sebes, iar la sud de Culoarul Banitei si Depresiunea Petrosani. inspre vest, culmile montane domina zona despresio-nara a Hategului.

            Din punct de vedere geologic, nota caracteristica o dau sisturile cristaline ale Domeniului Getic, care ocupa peste 85% din suprafata. In partea vestica se gasesc depozite jurasice si cretacice dispuse transgresiv peste sisturile cristaline. In ac 121g68b easta zona exista o placa de calcare jurasice si cretacice puternic tectonizata de linii de fractura paralele; ea reprezinta un rest dintr-o placa ce avea in trecut o extindere mult mai mare, dar care a fost redusa ulterior prin eroziune de catre riurile de suprafata (Streiul, de pilda, si-a adincit puternic albia in aceasta placa, indepartind-o complet). In partea sudica a Muntilor Sebes, in culoarul Banitei, mai apare un petec de calcare in care s-a dezvoltat Pestera Cetatea Bolii.

            Reteaua hidrografica este bine organizata numai pe formatiunile cristaline impermeabile. La intrarea in placa de calcare mentionata, afluentii Streiului sint captati in subteran, strabat calcarele prin cursuri hipogee si reapar la suprafata uneori dupa 6-7 km.

            Calcarele inscriu in relief forme caracteristice (abrupturi litologice, trepte antitetice, doline, uvale, pesteri si avene etc), determinind dezorganizarea retelei hidrografice.

            Desi cu o extindere redusa (in jur de 40 km²), zona carstica cuprinsa intre localitatile Cioclovina si Baru Mare este, fara indoiala, una dintre cele mai spectaculoase si mai interesante din tara. Goluri subterane de amploare ca Ponorici-Cioclovina cu Apa, Sura Mare, numeroase avene, pesteri cu urme abundente ale omului paleolitic, platoul cu doline de la nord de catunul Federi, vaile oarbe, cu trepte antitetice sau in forma de chei etc. reprezinta elemente turistice spectaculoase. Adaugam la toate acestea particularitatile folclorului din regiune, precum si pitorescul asezarilor imprastiate pe multi kilometri, pentru a intregi imaginea.

            Indicam in continuare 3 trasee spre cele mai importante pesteri.

            Traseul 1. Satul Livadia — satul Ponor — Pestera lui Cocolbea — catunul Ohaba-Ponor— Pestera Sura Mare — Avenul din Dosul Lacsorului — catunul Federi — Pestera Ponorici-Cioclovina cu Apa — satul Cioclovina (fig. 122)

            Ca puncte de pornire in acest traseu recomandam satul Livadia, situat pe D.N.66, la 21 km sud-vest de Hateg, sau halta Ponor. Linga Livadia, veche asezare de graniceri, la locul denumit „Livazea' se cunosc urmele unei asezari romane. Parasind soseaua nationala, trecem peste calea ferata si apa Streiului, iar dupa circa 3 km ajungem in mica localitate Ponor. In apropiere se mai pot vedea si astazi zidurile unei fortarete romane (punctul Gradiste). Din Ponor, o sosea pietruita ne conduce spre confluenta piriului Ohabei cu piriul Opritei. inaintind amonte pe Valea Opritei, pe o poteca ce se strecoara pe sub peretii de calcar, intilnim dupa aproape 1 km un piriias care vine dinspre sud printr-o cheie ingusta si inalta. Este Sipotul Cocolbei, care iese din pestera cu acelasi nume. inaintind pe acesta aproximativ 100 m, observam ca valea este barata de un perete vertical in care se deschide gura Pesterii lui Cocolbea, inalta de 18 — 20 m.

            Fig. 122. Schita zonei carstice din sud-vestul Muntilor Sebes.

            Revenind la confluenta Sipotul Cocolbei cu piriul Oprita, putem inainta pe acesta din urma inca 3 km, pina la pesterile din Bordul Mare, doua pesteri mici in care s-au gasit, printre altele, numeroase dovezi ale existentei omului paleolitic. Ambele deschideri, vizibile din vale, se gasesc la baza unui perete de calcar.

            Ne reintoarcem pe Valea Ohabei, pentru a continua traseul inspre Ohaba-Ponor, unde ajungem dupa 1,5 km. In imprejurimile acestei mici asezari putem vizita numeroase obiective speologice. Pornind din nordul localitatii, lasam in urma ultimele case si intram intr-un adevarat defileu strabatut de apele Ohabei. Dupa aproximativ 500 m ajungem la un perete transversal care inchide complet valea. In acest perete, o despicatura verticala, inalta de 37 m si larga de 8—12m, reprezentind intrarea pesterii Sura Mare, readuce la suprafata apele care „ponorasc' in Fundatura Ponorului, la 4 km nord de aceasta resurgenta. La numai 30 m aval de Sura Mare intilnim un mic piriias care vine dinspre est, din Pestera Gaura Frintoanei (lunga de 67 m).

            Tot din Ohaba-Ponor putem porni spre cel mai adinc aven din tara, Avenul din Dosul Lacsorului (—262 m). Pentru aceasta urmam drumul industrial pina la podetul din dreptul km 3,8. De linga acesta, o poteca conduce spre deschiderea avenului dupa numai 400 m.

            La nord si nord-est de Ohaba-Ponor, in imprejurimile catunului Federi, se gasesc alte citeva pesteri in care sapaturile arheologice efectuate de M. Rosca in 1924 si 1925 au dus la descoperirea a numeroase resturi paleontologice sau de cultura materiala care atesta locuirea unora dintre ele de catre omul paleolitic (Gaura Cocosului, de exemplu). Pe o poteca ce urca pe Valea Cheii, printre case raspindite pe versanti, trecem prin apropierea Pesterii Gaura Cocosului si — inaintind spre nord la suprafata unui platou carstic presarat cu numeroase doline si mesteceni — ajungem dupa 6 km in Valea Ponorici. Apa piriului Ponorici meandreaza pe fundul unei vai largi cu versanti domoli. La intrarea in calcare, versantii devin mai abrupti, iar dupa citeva sute de metri, valea se termina brusc sub un perete de calcar. La baza acestuia, apele piriului se pierd in subteran prin ponoare, traverseaza Pestera Ponorici-Cioclovina cu Apa si reapar, prin Gura Cioclovina cu Apa, in piriul Luncanilor. In peretele vestic al Vaii Ponorici, la 10 m deasupra ponoarelor, se gaseste una dintre cele doua intrari ale Pesterii Ponorici-Cioclovina cu Apa, lunga de 7890 m, Gura Ponorici. Pentru turistii care au echipamentul speologic necesar traseul se poate continua pe cursul subteran al piriului pina la Gura Cioclovina cu Apa. La suprafata, traseul continua pe vechea albie a piriului Ponorici, pe o poteca clara ce merge pe linga numeroase doline, pina la Cioclovina cu Apa. Deasupra acesteia, la aproximativ 90 m si mai spre est, se gaseste intrarea in Pestera Cioclovina Uscata (alt. deschiderii 775 m). Explorata inca de la inceputul secolului pe o lungime de circa 450 m (Schreter, 1917), aceasta pestera, care reprezinta o veche cale de iesire a apelor ce patrundeau in subteran prin Gura Ponorici, este constituita dintr-o galerie orizontala fosila orientata NE-SV, cu portiuni frumos concretionate si podeaua acoperita cu blocuri de prabusire, nisip, argila si pietris. In grosimea acestei umpluturi exista un depozit imens de resturi de oase de urs de pestera. Cantitatile mari de fosfati formate din acestea au fost exploatate in mare masura (peste 3200 vagoane) in prima jumatate a secolului nostru. Arheologic si paleontologic pestera este deosebit de importanta; s-au descoperit aici numeroase resturi de cultura materiala si un craniu de om de Cro-Magnon (I. Simionescu, 1942).

            De la Gura Cioclovina cu Apa, coborind aval pe apa Luncanilor prin satul Cioclovina, putem continua traseul spre orasul Calan (prin Bosorod).

Dunarea

Dunarea reprezinta alaturi de Carpati si Marea Neagra, una din componentele majore ale cadrului natural, fata de care definim asezarea Romaniei pe continent.

Ea aduna aproape toate raurile de pe teritoriul tarii noastre (cu exceptia unor mici rauri dobrogene) facand ca reteaua hidrografica sa fie unitara. Mai mult de o treime din suprafata bazinului hidrografic si aproape o doime din lungimea cursului navigabil se gasesc pe teritoriul Romaniei.

Raul Olt

Reteaua de rauri are forma radiala, 98% dintre rauri izvorand din Muntii Carpati si varsandu-se, direct sau prin intermediul altor rauri, in Dunare. Dunarea, al doilea fluviu ca lungime din Europa (2860 km), din care 1075 km pe teritoriul Romaniei, se varsa in Marea Neagra prin trei brate (Chilia, Sulina, Sfantu Gheorghe), care formeaza o delta. Principalele rauri sunt: Mures (761 km pe teritoriul Romaniei), Prut (742 km pe teritoriul Romaniei), Olt (615 km), Siret (559 km pe teritoriul Romaniei), Ialomita (417 km).

Câmpia Română ocupă jumătatea sudică a ţării, fiind cea mai întinsă unitate de relief a României.

Limite

Câmpia Română are o evoluţie legată de Dunăre, care o limitează în vest, sud şi est. Limitorii nordici sunt: Piemontul Getic, Subcarpaţii Curburii şi Podişul Moldovei.

Geneza

Câmpia Română s-a format la sfârşitul neozoicului – cuaternar, prin sedimentarea intensă a Mării Sarmatice şi retragerea acesteia treptat dinspre nord spre sud şi dinspre vest spre est. Acest lucru este dovedit de înclinare şi aspectul scurgerii râurilor ce o traversează.

Caracteristici specifice

Formarea a impus înclinarea uşoară a câmpiei dinspre nord spre sud (mai ales în jumătatea vestică) şi dinspre vest spre est, către punctul de confluenţă cu Dunărea a Siretului şi a Prutului. De altfel, dispunerea râurilor dovedesc retragerea mării: au formă de evantai (spre colectorul principal al României).

Sedimentarea s-a făcut cu materiale fine: pietrişuri, nisipuri şi mâluri. În era glaciar-cuaternar s-au depus straturi groase de loess (rocă prăfoasă, gălbuie şi cu porozitate mare) ce ating 40 m în partea estică şi 10 m în partea vestică. Pe acestea s-au putut dezvolta soluri foarte fertile.

Altitudinea maximă este peste 300 m în Câmpia Piteştilor, cea medie de 70 m, iar cea minimă de 6 m în Câmpia Siretului Inferior.

După modul de formare câmpiile sunt: piemontane, formate în proximitatea zonelor deluroase, tabulare, cu dispunere orizontală a stratelor şi de subsidenţă, formate prin lăsarea unor segmente de câmpie.

Tipul de relief fluvial este bine evidenţiat în cazul Luncii Dunării; lunca are lăţimi ce cresc treptat, atingând în zona de dublă bifurcare a Dunării, 25-30 km. Prima bifurcare cuprinde între braţele Borcea (vestic) şi Dunărea, Balta Ialomiţei, iar a doua bifurcare cuprinde între Dunăre (vestică) şi Braţul Măcin, Insula Mare a Brăilei.

Tipul de relief al dunelor de nisip apare bine conturat în Câmpia Olteniei şi în partea sudică a râurilor Ialomiţa şi Călmăţui.

Loess-ul are tendinţe de lăsare (datorită spălării acestuia de apele de infiltraţie) creând microdepresiuni numite crovuri sau depresiuni numite găvane. Acesta este tipul de relief de tasare în loess.

Câmpia Română poate fi împărţită în trei secţiuni longitudinale: sectorul vestic sau Câmpia Olteniei, sectorul central sau Câmpia Munteniei şi sectorul estic sau Bărăganul.

Câmpia Olteniei este alcătuită din câmpii tabulare, cu numeroase dune de nisip fixate prin culturi de viţă-de-vie sau salcâm: Câmpia Blahniţei, Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor.

Câmpia Munteniei cuprinde toate tipurile de câmpii: câmpii piemontane, în nord: Câmpia Piteştilor, Câmpia Târgoviştei şi Câmpia Ploieştilor; câmpii de subsidenţă, situate în locul de confluenţă a unor râuri coborâte din zona deluroasă: Câmpia Titu, Câmpia Gherghiţei şi Câmpia Buzăului. Câmpiile tabulare sunt situate sudic: Câmpia Boianului, Câmpia Găvanu – Burdea, Câmpia Burnasului (cu margine abruptă spre Dunăre) şi Câmpia Vlăsiei (unde se află situată capitala ţării).

Sectorul estic sau Bărăganul se compune din întinsa Câmpia a Bărăganului, de natură tabulară şi cu următoarele secţiuni: Bărăganul Ialomiţei, Bărăganul Călmăţuiului şi Câmpia Brăilei.

Spre nord sectorul estic mai cuprinde câmpia piemontană Râmnicului, câmpia de subsidenţă a Siretului Inferior şi câmpiile tabulare Tecuci şi Covurlui.

Clima

Clima acestei unităţi este temperat-continentală de tranziţie. Etajul climatic predominant este cel de câmpie cu valori de temperatură cuprinse între 10 şi 11 °C şi valori de precipitaţii între 400 (în est) şi 600 mm/an. În Lunca Dunării temperaturile depăşesc 11 °C, fiind caracteristice etajului de luncă.

Sectoarele de influenţă diferă pe secţiunile Câmpie Romăne: Câmpia Olteniei cu sector submediteranean, Câmpia Munteniei cu sector de tranziţie şi Bărăganul cu sector de ariditate (sau continental). Frecvent, iarna bate crivăţul (sau vântul de nord-est), geros, viscolind zăpada şi, vara, austrul, ce ridică mult temperaturile.



Hidrografia

Cu direcţie de scurgere nord-sud debuşează în Dunăre râurile: Jiu, Olt, Vedea (cu afluentul Teleorman) şi Argeş (cu afluentul Dâmboviţa). Direcţie de scurgere vest-est o au râurile afluente ale Dunării: Ialomiţa (cu afluentul Prahova) şi Călmăţui. În Siret se scurg Buzău şi Bârlad.

Lacuri între dunele de nisip regăsim în Câmpia Olteniei şi Bărăgan. Limanurile fluviatile sunt L. Snagov, L. Căldăruşani, L. Balta Albă. Lacurile în crovuri sunt sărate precum L. Amara, L. Plopu, L. Sărat. Lacurile de luncă sunt situate de-a lungul Dunării: L. Bistreţ, L. Mostiştea şi L. Brateş. Lacurile amenajate de om sunt: L. Ostrovu Mare pe Dunăre, de baraj antropic, L. Herăstrău, L. Tei, L. Băneasa, L. Floreasca pe Colentina, fiind lacuri de agrement în Bucureşti.

Vegetatia

Zona de vegetaţie specifică Câmpiei Române este cea a stepei, compusă din ierburi xerofile şi puţin înalte. Spre nord apare etajul silvostepei cu specii ale stejarului: cer, gorun, gârniţă.

Fauna

Stepa cuprinde numeroase rozătoare precum iepurele, hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, numeroase păsări precum dropia, ciocârlia, potârnichea, vrabia, mierla, numeroase insecte şi reptile.

Solurile

Partea superficială terestră se compune din clasa molisolurilor, extrem de fertile, cu tipurile cernoziom şi cernoziom levigat.

Resurse naturale

Această întinsă unitate de relief deţine soluri foarte fertile de tipul cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Pe baza acestora s-a practicat agricultura cultivându-se cereale (cea mai importantă regiune cerealieră a României este Câmpia Română), in, cânepă, legume, floarea-soarelui etc. În subsolul Câmpiei Române sunt rezerve de hidrocarburi exploatate la nord de Bucureşti şi în sectorul estic al Câmpiei Brăila. Nisipurile şi argilele sunt utilizate în industria materialelor de construcţii.