Fram, Ursul Polar de Cezar Petrescu

Cap. I: „O reprezentaţie de adio la Circul Struțki în iarna anului 1924"

Pentru ultima dată în acel oraş, Miss Ellian se prezenta în arena circului Struțki, cu cei 12 tigri de Bengal şi apoi dând reprezentaţie şi Fram, Ursul Polar. Pentru spectatori, totul este o distracţie, care îi ţine cu sufletul la gură. Pentru tigri, e altfel. Ei se gândesc - după cum spune autorul - la pădurile din care au fost luaţi. Nu le place să execute comenzile dresoarei cu privirea verzuie şi poruncitoare... Dar nu au încotro. Trebuie să execute tot, după cum şi dresorii trebuie să dreseze, ca să se îmbogăţească nu ei, ci „fiara cea mai fioroasă şi mai nesăţioasă din tot circul", adică directorul circului...

Tigrul care trebuie să deschidă botul, pentru ca miss Ellian, dresoarea, să-şi pună capul în gura lui - pe nume Rajah - visează „o pădure cu frunze late, cu desişuri nepătrunse, cu liane spânzurate până în pământ", în care dresoarea să fie o simplă pradă. Dar nu se întâmplă nimic îngrozitor, tigrul nu o muşcă pe dresoare, iar spectatorii dau drumul ropotelor de aplauze...

Legea Educaţiei - Noul curriculum: În clasa pregătitoare copiii vor învăţa jucându-se

Programele şcolare pentru copiii care vor intra la clasa pregătitoare sunt în ultima etapă de finalizare, iar părinţii vor fi informaţi cu multă atenţie asupra elementelor de programă importante în momentul înscrierii, care va avea loc, ca în alţi ani, în luna martie, conform noii legi a Educaţiei.
"Pot să vă spun de pe-acum că în clasa pregătitoare copilul va învăţa prin metode adecvate vârstei tot ceea ce îi este necesar pentru a face faţă cu succes clasei I. De exemplu, copiii îşi vor dezvolta capacitatea de a comunica, vor stabili sau consolida primele contacte cu lumea numerelor şi a literelor, vor învăţa să observe mediul înconjurător şi să interacţioneze cu ceilalţi copii şi cu adulţi prin jocuri didactice, activităţi în echipă, activităţi de descoperire, prin desen sau muzică. Nu în ultimul rând, copiii vor beneficia de ore special destinate unei pregătiri fizice armonioase. Învăţământul fiind obligatoriu, copiii vor fi obligaţi să mergă la cursuri, fiind astfel prevenit abandonul şcolar", a declarat duminică ministrul Educaţiei Daniel Funeriu.
În clasa pregătitoare elevii nu vor da niciun fel de testări, cadrul didactic putând însă să utilizeze modalităţi de încurajare şi de recompensare specifice vârstei.
"În clasa pregătitoare, copilul nu va da niciun test de evaluare şi nu va primi nici note şi nici calificative. Este posibil ca pe parcursul anului şcolar cadrul didactic să utilizeze modalităţi de încurajare şi de recompensare specifice vârstei, de exemplu buline de diferite culori. Evaluarea copilului se va face la sfârşitul anului şcolar sub forma unui raport scris întocmit de învăţător. Din acest raport părinţii vor putea afla care este gradul dezvoltării fizice şi psiho-intelectuale, a limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor de învăţare şi a atitudinilor faţă de învăţare ale copilului. Acest raport va fi întocmit pe baza observării sistematice de către cadrul didactic a progresului elevului, pe tot parcursul anului şcolar. Rolul raportului este să stabilească priorităţile pentru copil în clasa I", a susţinut ministrul Educaţiei.

Insulina

Insulina ramane in continuare unul dintre mijloacele cele mai bune de echilibrare a metabolismului intermediar perturbat in diabetul zaharat, la peste 30-40% din totalitatea bolnavilor. In ultimul timp concluziile, atat ale pacientilor, cat si ale cercetatorilor sunt unanime in recunoasterea ca un bolnav cu diabet zaharat corect echilibrat cu insulina, sau cand este cazul, numai cu un regim alimentar, este un om care poate duce o viata similara cu a celui care nu are diabet zaharat, ajungand la o medie de viata similara si fara complicatii degenerative.

Originile crestinismului

In primul secol al erei noastre, in Imperiul roman si-a facut aparitia o noua religie: crestinismul. Aduc�nd un mesaj universal, mai presus de diviziunile nationale sau sociale, crestinismul avea sa devina religia dominanta pe �ntreg cuprinsul Imperiul roman.

IUDEEA ROMANADin anul 63 i. Cr., Ideea este inclusa in provincia romana Siria. Regii Iudeii domnesc sub autoritatea proconsului roman. Ocupatia romana i-a divizat pe evrei in mai multe grupari. Saducheii reprezentau bogata si influenta aristocratie preoteasca, colaboratoare a romanilor. Fariseii erau partizanii respectarii cu strictete a Legii lui Moise. Zelotii erau adeptii rezistentei armate, violente contra romanilor. Esenienii erau o secta care, dezgustata de societatea din timpul ei, a preferat sa traiasca in comunitati monarhale izolate.
O componenta esentiala a iudaismului era ideea venirii unui salvator, Mesia, care sa elibereze poporul evreu.

NAPOLEON BONAPARTE

 
A fost �mparatul Frantei, a consolidat si a initializat multe reforme ale Revolutiei Franceze. Unul dintre cei mai buni conducatori militari ai tuturor timpurilor, a cucerit o mare parte din teritoriul Europei si s-a ocupat de modernizarea natiunii pe care o conducea.
S-a nascut pe 15 august 1769 la Ajaccio �n Corsica, primind numele de Napoleone Buonaparte care �n franceza a devenit Napoleon Bonaparte. A fost al doilea din cei opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte si al Letiziei Ramolino Buonaparte.
Nici un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodata soldat profesionist. Tatal sau, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru independenta Corsicii, dar dupa ce Franta a ocupat insula �n 1768, el a servit drept judecator si a intrat �n aristocratia franceza.
Sub influenta familiei sale, Napoleon a fost educat pe cheltuiala regelui Louis al XVI-lea la Brienne si la scoala Militara din Paris. A terminat scoala �n 1785, iar la 16 ani s-a alaturat artileriei ca locotenent II.
Dupa ce a �nceput revolutia franceza, a devenit locotenent colonel (1791) �n Garda Nationala Corsicana. �n 1793, Corsica �si declara independenta si Bonaparte, patriot francez si republican, se alatura Frantei �mpreuna cu familia sa. I s-a dat gradul de capitan �ntr-o armata care se lupta la Toulon unde o flota engleza, era �n razboi cu Republica Franceza. �nlocuind un general de artilerie ranit, el si-a asezat tunurile �n asa fel �nc�t flota engleza a fost �nvinsa si Toulonul a cazut. Ca rezultat, Bonaparte a fost promovat general de brigada la v�rsta de 24 de ani.
�n 1795 el a salvat guvernul revolutionar prin �mprastierea insurgentilor din Paris.
�n 1796 s-a �nsurat cu Josephine de Beauharnais, vaduva unui aristocrat ghilotinat �n Revolutie si mama a doi copii.

Primele campanii

�n 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze din Italia. S-a luptat cu patru generali austrieci succesiv, fiecare cu un numar superior de soldati si a fortat Austria si aliatii sai sa faca pace.
Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franta sa pastreze cele mai multe din cuceririle sale. �n nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscuta mai t�rziu ca Regatul Italiei) si si-a �ntarit pozitia �n Franta, trimit�nd prazi de razboi �n valoare de milioane de franci, guvernului francez.
�n 1798 pentru a riposta comertului britanic cu estul, a condus o expeditie �n Egipt, pe care l-a si cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusa de amiralul englez Horatio Nelson. Bonaparte a reformat guvernul si legile egiptene, abolind sclavia si feudalismul si garant�nd drepturile de baza.
Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au �nceput studiul stiintific al istoriei antice egiptene. �n 1799 n-a reusit sa cucereasca Siria, dar a c�stigat o victorie zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.
Apare un nou pericol pentru Franta - o noua coalitie : Austria, Rusia si Anglia.

Guvernarea Napoleoniana �n Franta

Bonaparte, s-a decis sa-si paraseasca armata si sa se re�ntoarca �n Franta. �n Paris s-a alaturat conspiratiei �mpotriva guvernului. �n lovitura de stat din 9-10 noiembrie 1799, au preluat puterea si au stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte, primul consul, avea aproape puteri dictatoriale. Constitutia a fost refacuta �n 1802 Napoleon devenind consul pe viata, iar �n 1804 s-a numit �mparat sub numele de Napoleon I. �n 1800 si-a asigurat puterea travers�nd Alpii si �nving�ndu-i pe austrieci la Marenga. Dupa aceea a negociat o pace generala Europeana, pace ce a stabilit r�ul Rin ca granita de est a Frantei.
�n Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si toate scolile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceza a fost standardizata sub forma Codului Napoleonian sau codul civil si �nca alte sase coduri. Acestea garantau drepturile de libertate c�stigate �n Revolutie, incluz�nd egalitatea �n fata legii si libertatea religiei.

Razboaiele de cucerire

�n aprilie 1803 Anglia, provocata de purtarea lui Napoleon, a declarat razboi Frantei, pe mare. Doi ani mai t�rziu Rusia si Austria s-au alaturat Angliei �ntr-o noua coalitie. Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei si a �ntors armele �mpotriva coalitiei Austro-Ruse, �nving�ndu-i �n batalia de la Austerlitz pe 2 decembrie 1805. �n 1806 a preluat regatul Neapole si l-a facut pe fratele sau mai mare Joseph rege, a transformat o parte din Republica Germana �ntr-un regat al Olandei pentru fratele sau Louis si din dintr-o parte a restului Germaniei a format Confederatia Rinului sub directa sa conducere.
Napoleon a distrus armata Prusiei la Jena si Auerstadt (1806) si armata rusa la Friedland. La Tilist (iulie 1807), Napoleon a facut o alianta cu tarul Alexandru I si a redus marimea Prusiei. De asemenea el a adaugat noi state imperiului : regatul Westphalia sub stap�nirea fratelui sau Jerom, ducatul Warson si altele.
�ntre timp, a stabilit Sistemul Continental, o blocada impusa de Franta �mpotriva marfurilor englezesti, cu scopul de a distruge ceea ce el numea natiunea v�nzatorilor .
�n 1807 Napoleon a anexat Portugalia. �n 1808 l-a facut pe fratele sau Joseph rege al Spaniei si i-a facut cadou cumnatului sau Joachim Murat regatul Nepolelui. Sosirea lui Joseph �n Spania a dat nastere unei rebeliuni cunoscuta sub numele de Razboiul Peninsular, razboi ce a costat Franta 300.000 de victime si sume imense de bani, si a contribuit la slabirea imperiului.
�n 1809 Napoleon i-a �nvins pe austrieci din nou la Wagram, anex�nd Provinciile Illyriene (acum parti ale Sloveniei, Croatiei, Bosniei-Hertegovinei, Serbiei si Muntenegrului), si a desfiintat Statele Papale.
A divortat de Josephine si �n 1810 s-a �nsurat cu arhiducesa de Habsburg, Marie Luise, fata �mparatului austriac. Prin aceasta legatura �ntre dinastia sa si cea mai veche casa conducatoare din Europa a sperat ca fiul sau care s-a nascut �n 1811, va fi mai usor acceptat.
�n 1810 imperiul a atins cea mai mare expansiune.

Guvernarea Napoleoniana �n Europa

�n toate noile regate create de �mparat, Codul Napoleonian a fost impus ca lege, iobagia si feudalismul fiind abolite si impusa libertatea religiei (exceptie fac�nd Spania ).
Fiecare stat a adoptat o constitutie care dadea dreptul la vot universal pentru barbati, instituia un parlament si continea o lista de drepturi civile. Sistemul administrativ si judiciar francez au fost deasemenea impuse. scolile au fost puse sub administratie centrala si s-au creat si scoli publice gratuite. �nvatam�ntul superior a fost deschis tuturor celor calificati fara a se face discriminari de clasa sociala sau religie. Fiecare stat avea o academie sau o institutie pentru promovarea artelor si stiintelor. Numai dupa caderea lui Napoleon, oamenii de r�nd din Europa, asupriti de guvernarea sa prin taxe de razboi si campanii militare au apreciat �n �ntregime beneficiile pe care le obtinusera.

Declinul lui Napoleon

�n 1812 Napoleon a carui alianta cu Alexandru I se dezintegrase, a lansat invazia Rusiei, care s-a sf�rsit �ntr-o retragere dezastruoasa din fata Moscovei. Dupa aceasta, toata Europa s-a unit �mpotriva lui. �n aprilie 1814 maresalii au refuzat sa mai continue lupta. Dupa ce aliatii l-au respins �n favoarea fiului sau, Napoleon a abdicat neconditionat si a fost exilat pe insula Elba din Marea Mediterana. Marie Louis si fiul lor, au fost pusi sub custodia tatalui ei, �mparatul Austriei.
�n 1815 a evadat de pe insula Elba, a ajuns �n Franta si s-a �ndreptat catre Paris, �nving�nd trupele care venisera sa-l captureze. Ajuns �n Paris a promulgat o noua constitutie mai democratica si veteranii din vechiile campanii s-au reunit sub conducerea lui. Napoleon a cerut pace aliatilor, dar ei l-au refuzat si el s-a decis sa loveasca primul. Rezultatul a fost campania din Belgia care s-a sf�rsit prin �nfr�ngerea �n batalia de la Waterloo, la 18 iunie 1815.
�n Paris multimea l-a rugat sa continue lupta, dar politicienii i-au retras sprijinul. Napoleon a fugit catre Rochefort, unde s-a predat capitanului navei engleze, Bellerophon. El a fost apoi exilat pe insula Sf. Elena din Oceanul Atlantic unde a ramas p�na la moartea sa, la 5 mai 1821.

Concluzii

Influenta Napoleoniana �n Franta mai este evidenta �nca si astazi. Pentru comemorarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Triumf �n centrul Parisului. Astazi impactul Codului Napoleonian este simtit �n legile tuturor tarilor Europei.
Napoleon a fost un om care ducea totul la bun sf�rsit, foarte ambitios si niciodata satisfacut.
Napoleon a fost un dictator si a crezut �n conducerea oamenilor prin ordine. Putini sunt aceia care nu recunosc ca a fost un geniu militar. El a spus "Waterloo va sterge memoriile victoriilor mele", dar bine�nteles ca se �nsela deoarece este recunoscut ca unul din cei mai mari generali ai lumii.

Piramida lui Keops

Piramida lui Keops este una dintre cele 7 Minuni ale Lumii Antice si se afla pe platoul de la Gizeh, in Egipt, la 25 km de Cairo.

Marea piramida de la Gizeh, cu laturi de 230 de metri, construita din 2.300.000 blocuri de piatra, fiecare de peste 2 tone, imbinate cu precizie si atingand o inaltime de 138 de metri ( avea 146 metri la inceput), este unica, uriasa, si se inalta in plin desert. Nu exista niciun document din perioada in care a fost construita.

Forma sa piramidala primeste si concentreaza o anumita energie, facand-o capabila sa influenteze psihicul uman (iar stirile despre indivizi, ale caror suflete paraseau trupurile, era ceva obisnuit).

Sfinxul din Egipt

Cel mai renumit Sfinx a fost construit in Egiptul Antic la Gizeh,in apropierea mormintelor regale.El are aspectul unui leu asezat,capul fiind al unui om cu privire enigmatica.Monumentul pare ca vegheaza somnul de veci al faraonilor.Potrivit ipotezei egiptologilor,aceste fapturi ciudate ar purta capetele faraonilor simbolizand puterea si autoritatea vechilor suverani care au dominat in timpul scaldat de apele Nilului.Datorita chipului paros Sfinxul este considerat un monarh sau un zeu solar care are toate atributele leului.Posedand si aspectul regelui animalelor,Sfinxuleste si simbolul fortei.Prin pozitie si trasaturi el evoca sentimentul de siguranta,dar si misterul.

Sfinxul din Bucegi

Originea numelui Sfinxului este datorata asemanarii sale cu un cap uman, mai exact cu asemanarea Sfinxului Egiptean si este situat in Muntii Bucegi la o altitudine de 2.216 m, formarea lui fiind datorata eroziunii eoliene (in alti termeni, acest lucru insemnand eroziunii vantului). Format dintr-ul bloc mare de piatra ce a capatat forma de astazi intr-un timp foarte indelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi masoara 8 metri in inaltime si 12 metri în latime.

Constantin Brancusi

Cel mai mare sculptor al secolului XX, Constantin Brncui, figura centrala in miscarea artistica moderna si un pionier al abstractizarii este considerat parintele sculpturii moderne. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avant-gardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brncui. Opera sa a influentat profund conceptul modern de forma in sculptura, pictura si desen. Brncui s-a nascut in 1876 in satul Hobita din Judetul Gorj. In copilarie a invatat sa sculpteze lemnul pentru a confectiona diferite unelte si obiecte casnice.

Rascoala - Liviu Rebreanu

       Substanta romanului se organizeaza in jurul’’chestiunii taranesti’’.Raportati la aceasta problema,eroii apar diferentiati,dar nu intotdeauna cu o ‘’unitate precisa de caracter’’,care sa le conduca actiunile.

       Unei astfel de structuri ii corespunde Titu Herdelea,ruda cu Nadina,abia sosit in Transilvania.Desi personajul apare frecvent,chiar si in momentele decisive ale desfasurarii rascoalei,el ramane sters,un fel de martor ocular al intamplarilor.Tiu Herdelea face legatura dintre cele doua planuri ale romanului,participa la toate discutiile  despre pamant,incat ajunge sa se intrebe de ce ‘’atata discutie’’in jurul taranilor.

Aluminiul

Aluminiul,cel mai abundent metal din scoarat Pamantului, a fost obtinut �ntaia data de catre HUMPHRY DAVY.
Aluminiul este un metal foarte electropozitiv si reactiv cu greutatea atomica 26,974 ;
are o structura cristalina cubica,cu fetele centrate, ceea ce �l face maleabil si ductil, adica
poate fi laminat �n foi subtiri si tras �n fire fine.
Caracteristicile AL. metalic depind si starea de puritate.Astfel, pentru AL. pur de 99,99%
punctul de topire este de 660,2C, iar greutatea specifica de 2,699 g/cm3,�n timp ce
pentru AL. Tehnic de 99,5% , valorile respective sunt 658,4+C si 2,705 g/cm3.
Diferenta mare �ntre temperatura de topire (660C) si cea de fierbere (2270C), perfecta
stabilitate a metalului �n stare topita sunt calitati care permit ca turnare lui �n forme sa se faca usor si �n bune conditii.
Aluminiul este un metal amfoter, care se poate ioniza �n apa fie bazic, fie acid dupa PH.
respectiv.Sa luam exemplul hidroxidului de AL :
AL(OH)3 + OH ® AL(OH)4
AL(OH)3 + 3H+ ® AL3+ + 3H20
Aluminiul are o mare capacitate de reactie.Rezistentaaluminiului si a aliajelor sale la co-
roziune depinde de comportarea pelicului fine de oxid de aluminiu care acopera metalul.
Prin tratament anodic se obtine un strat uniform, care poate absorbi coloranti organici
pentru a capata orice nuanta si care �n acelasi timp creste rezistenta sa la coroziune.
Prin observatii repetate s-a demonstrat ca �ntr-o atmosfera umeda si coroziva trebuie ferit aluminiul de contactul cu metalele electropozitive, spre a evita atacarea si corodarea lui.
In practica, trebuie ocolit �n special contactul cu cuprul; �n schimb contactul cu zincul apara alumuniul de atac.

PROPRIETATI
-Un volum de aluminiu cantareste o treime din greutatea unui volum identic de otel;
-Singurele metale mai usoare sunt Litiu-l,Beriliu-l si Magneziu-l ;

ROL FIZIOLOGIC
-Datorita puternicei sa le rezistente la greutati si presiuni mari, aluminiul este folosit �n industria aerodinamicii, a garniturilor de tren si la confectionatea altor aparate cu motoare, �n a caror caz este importanta conservarea energiei si o buna
mobilitate.
-Aluminiul este folosit si ca conductor de electricitate pentru masa sa mica, desi are numai 63% din conductibilitatea cuprului.
Acesta masa mica este foarte importanta la transmisii cu voltaj mare la distanta,iar AL.
Transporta datorita proprietatilor sale ,chiar �n acest moment, peste 700.000 V.
-Aluminiul este folosit • �n arhitectura (structuri)
• conservarea alimentelor (ex. Foaia de AL. de 0,018 cm.)
• industria conservelor
• scopuri militare


PRODUCTIE
In 1886 productia globala de AL. a fost de aprox. 45 kg. , cu un pret de $11/ kg.
In 1989 productia mondiala a fost estimata la 18 milioane de m3 , cu un pret de
$2 / kg.

Structura atomului

1.Particulele elementare ale atomului.

a.Atom.
Particula care nu poate fi descompusa in urma reactiilor chmice .Atomii sunt formatii din nucleu atomic si invelis electronic.In atomul neutru din punct de vedere electric numarul electronilor ( cu sarcina electrica negativa ) din invelisul electronic este egal cu numarul protonilor ( cu sarcina electrica ) din nucleul atomic.Atomi sunt reprezentati prin modele atomice.
Modele Atomice:1.Modelul atomic al lui Dalton ( 1805):atomul unui element este reprezentat sub forma unei particule sferice omogene ; ipoteza fara baze experimnetale .
2.Modelul atomic al lui Thomson( 1904):atomul este reprezentat sub forma unei particule sferice cu sarcina electrica pozitiva , pe care sunt egal distribuiti electroni ; are baze experimentale : sarcina electrica a particulelor ( radiatiile de electroni , radiatiile canal )
3.Modelul atomic al lui Rutherford(1911):atomul este format dintr-un nucleu cu sarcina electrica pozitiva si din electroni cu sarcina electrica negativa , care se afla in invelisul electronic si graviteaza in jurul nucleului; are baze experimentale de imprastiere a radiatiilor ALFA pe o foita de aur .
4.Modelul atomic Bohr-Sommerfeld(1916):perfectionarea modelului atomic al lui Bohr ; pentru miscarea electronilor nu mai presupune orbite , ci elipse ; are baze experimentale : structura fina a spectrelor atomice .


Particule elementare
Cele mai mici caramizi ale materiei ; au atat proprietati de corpuscul , cat si de unda .In anumite conditii propii, dintr-o particula sau de mai multe particule pot aparea altele.La cele mai multe particule elementare transformarile au loc spontan
 

Grupa                   Numele                  Simbolul                SarcinaQ/e             Masa, in u

Bozoni	Foton	gama	0	0
Leptoni	Electron	e	-1	1/1823
Nucleoni	Proton	p	+1	1
	Neutron	n	0	1

 b.Proton
Particula cu masa( relativa =1)si cu sarcina electrica pozitiva din nucleul atomic.Numarul protonilor este caracteristic pentru toti atomii unui element .El reprezinta numarul de sarcini nucleare Z ( numarul de sarcini electrice pozitive ).Numarul de protoni stabileste pozitia elementului in sistemul periodic .
Nr. Protoni = Nr. de sarcini nucleare =Nr. de ordine

c.Neutron
Particula cu masa(relativa =1) neutra din punct de vedere electric din nucleul atomic .Numarul neutronilor , N , ai unui atom poate fi diferit pentru nucleele atomice ale aceluiasi element.Asa se formeaza izotopii.
Izotopi:Specii de atomi ai aceluias element chimic , care au acelas numar de protoni ( acelas numar atomic ,A, ) ,dar numar diferit de neutroni ( numar de masa ,Z, diferit ) .Din punct de vedere chimic se comporta la fel .


d.Electron
Particula cu masa( relativa=1/1823;)si sarcina electrica negativa .Electroni atomilor se afla in spatiul din jurul nucleului atomic si se misca cu viteza foarte mare.Numarul electronilor din invelisul electronic este egal cu numarul protonilor din nucleului atomic .Pentru un atom este valabil:
Nr. protonilor= Nr. sarcinilor nucleare =Nr. electronilor = Nr. de ordine


2.Nucleul atomic.

a.Nucleu atomic
Parte a atomului care se afla in centrul atomului si este incarcata pozitiv din punct de vedere electric ; reuneste aproape intreaga masa a atomului este format din nucleoni ( protoni si neutroni ).Suma dintre numarul protonilor , Z si numarul neutronilor ,N, reprezinta numarul nucleonilor.ea corespunde numarului de masa ,A, al atomului
Nr. protonilor + Nr. neutronilor = Nr. nucleonilor = Numarul de masa

b.Nuclid
Specie atomica a unui element chimic cu nu anumit numar de protoni si de neutroni .Nuclizi se marcheaza prin simbolul elementului si prin numarul de masa A ( numarul nucleonilor):A simbolul elementului .Poate fi indicat suplimentar si numarul de ordine Z( numarul de protoni):simbolul elementului.

c.Transformari nucleare
Transformari care au loc spontan sau sunt provocate sub influenta unor efecte exterioare in nucleele atomice ; sunt legate , de cele mai multe ori ,de transformarea unui element in altul.


d.Radioactivitatea
Transformarea nucleara spontana a radionuclizilor cu emisie de diferite radiatii.
Radionuclid: specie atomica radioactiva .


3. Invelisul electronic

a.Invelisul electronic
Spatiul din jurul nucleului atomic , in care se gasesc electroni atomului respectiv.

b.Strat electronic ( nivel energetic)
Electroni din invelisul electronic cu aproximativ aceeasi energie sunt ordonati pe un anumit nivel energetic .Acesta stare energetica a electronilor se numeste si strat electronic.
Sraturile eletronice ( nivelurile energetice ) sunt numerotate in ordinea crescatoare a energiei , numarului stratului fiind egal cu numarul cuantic principal, n .Straturile electronice pot fi notate , d asemenea , cu literele K,L,M,N,O,P,Q;.Fiecarui nivel energetic ii poate fi atribuit numai un anumit numar maxim de electroni : Z=2�(n�n).
Nivelurile energetice ( straturile electronice ) se subimpart pe baza diferentierii fine a energiei electronilor in subniveluri ( substraturi ).Unui nivel energetic cu numarul cuantic princupal n ii apartin n niveluri.Fiecare subnivel corespunde unui numar cuantic secundar l .Subnivelurile se noteaza cu literele s(l=o), p(l=1), d(l=2), f(l=3).(eng:Sharp; Principal; Diffus ; Fundamental)Fiecarui subnivel ii poate fi atribuit numai un anumit numar maxim de electroni Z: Z = 4l + 2.
Nivelurile energetice pot fi reprezentate sub forma schemei nivelurilor energetice .Schema nivelurilor energetice este valabila pentru invelisurile electronice ale atomilor in stare fundamentala .
Ex:Subnivelul 3d este mai inalt energetic decat subnivelul 4s.


Bibliografie: Compendiu de chimie(editura ALL-2001)
Chimie formule si tabele(editura tehnica -1976)

 

Petrolul

Petrolul, sau titeiul, cum mai este el numit,se gaseste �n cantitati mari sub suprafata scoartei terestre si se foloseste ca si combustibil sau ca materie prima �n industria chimica. Mai precis, petrolul si derivatii lui se folosesc la fabricarea medicamentelor si a �ngrasamintelor chimice,a produselor alimentare, a maselor plastice, a materialelor de constructii, a vopselelor si la producerea de electricitate.

De fapt, toata industria moderna depinde de petrol si de produsele sale; structura materiala si modul de viata �n comunitatile din suburbiile care �nconjoara marile orase sunt rezultatul unei ample si necostisitoare alimentare cu petrol. Restrictiile impuse politic cu privire la alimentarea cu petrol si la folosirea lui au dus la o mare crestere a preturilor �n anii '70 pentru o �ndelungata perioada. Aceasta a adus temeri cu privire la lipsa globala de petrol si astfel la mijlocul anilor '90 preturile au scazut la jumatate.

Petrolul este format �n cea mai mare parte din hidrocarburi desi si c�tiva compusi cu oxigen si sulf intra �n componenta lui.Petrolul contine elemente solide, gazoase si lichide fiind un amestec de hidrocarburi solide si gazoase dizolvate �n hidrocarburi lichide.Consistenta petrolului variaza, av�nd stare de lichid mai fluide asa cum este benzina si p�na la lichid v�scos care de-abia curge.Are culoare brun-�nchisa si miros caracteristic.

Petrolul se formeaza sub suprafata scoartei terestre prin descompunerea organismelor. Resturile organismelor mici care traiesc �n mare sunt amestecate cu nisipurile fine de la fundul apei.Aceste depozite,bogate �n substante organice, devin sursa de formare a petrolului.Acest proces dureaza milioane de ani.

Pentru a scoate petrolul la suprafata exista mai multe metode dar cea mai interesanta si una dintre cele mai mari realizari inginiere din ultimele decenii este constructia la marginea unei mari sau a unui ocean,a unei turle pentru sonde petroliere.Acestea sunt instalate pentru a functiona de pe o platforma petroliera p�na la ad�ncimi de c�teva sute de metri; platforma poate fie sa pluteasca, fie sa stea pe picioare instalate pe fundul apei. Ea poate rezista valurilor si v�nturilor puternice,sau �n regiunile arctice la banchizele de gheata. Ca si �n turlele traditionale, dericul(macara �nv�rtitoare) este �n principal un dispozitiv pentru suspendarea si rotirea tevilor care foreaza dupa petrol.�n acest fel au fost forate cu succes mari puturi p�na la ad�ncimea de 6,5 km de la suprata oceanului. Unul dintre statele care folosesc acest procedeu este chiar S.U.A. deoarece a avut foarte mult de c�stigat de-a lungul anilor din exportul de petrol.

O data ce petrolul este scos,este tratat cu produse chimice si caldura pentru a se �nlatura apa si alte impuritati astfel �nc�t petrolul sa fie de cea mai buna calitate.Apoi,este transportat la o rafinarie �n cisterne.Unele centre de extractie a petrolului au tevi care transporta petrolul direct la rafinarie.

Principala metoda de rafinare a petrolului este distilarea.Prin �ncalzirea treptata a petrolului se separa componentii sai, dupa temperatura lor de fierbere. Acest mod de prelucrare a petrolului se numeste distilare fractionata. Pentru a se obtine o varietate de produse din petrol acesta este cracat prin mai multe procedee.Astfel se obtin:alcooluri, detergenti, cauciuc sintetic, glicerina,�ngrasaminte chimice, sulf care dezvoltat enorm industria petrochimica mondiala o data cu descoperirea lor, deci,implicit a petrolului.Pe l�nga toate acestea se mai obtin:medicamente, nylon, mase plastice, vopsele, poliester si material explozibil.

Aproape peste tot pe Glob exista bazine de extractie a petrolului. Cele mai mari sunt: Golful Persic (tarile din regiune sunt cele mai mari exportatoare de petrol din lume), Alaska(Prudhoe Bay-10 miliarde de barili* de petrol se presupune ca adaposteste acest bazin) dar si unele mari cum ar fi Marea Nordului(platformele Norvegiei,�n principal), Marea Neagra, Marea Ohotsk (�n N Federatiei Ruse) etc.Dar cel mai bogat dintre ele este, cu siguranta Golful Persic.De-a lungul ultimelor decenii tarile din regiune au detinut si detin monopolul �n ceea ce priveste exporturile de petrol.De altfel, �ntreaga economie a acestor tari se bazeaza pe productia de petrol. Cele mai mari exportatoare de petrol din lume au fondat o organizatie denumita OPEC(Organizatia tarilor exportatoare de petrol) care are ca domeniu de activitate politica petroliera.Tarile membre sunt: Algeria, Arabia Saudita, Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Gabon, Indonezia, Irak, Iran, Kuweit, Libia, Nigeria, Quatar, Venezuela.

Petrolul este folosit �n aproape toate domeniile,pentru ca, cu siguranta este cea mai importanta resursa naturala a Terrei.Oamenii de stiinta au cautat altceva ce ar putea �nlocui petrolul �n viitor c�nd toate resursele de petrol vor epuiza.Dar, se pare ca,pentru moment petrolul poate fi cel mai bine �nlocuit de carbune,dar chiar si acesta nu este la fel de folositor ca si petrolul.

Nota: *Barilul reprezinta unitatea de masura a petrolului dar se mai foloseste si la bere. Este unitatea de masura pentru capacitate, pe l�nga galoni, �n Statele Unite si Marea Britanie.
1 baril = 42 galoni = 159 litri

Dunarea

Dunarea reprezinta alaturi de Carpati si Marea Neagra, una din componentele majore ale cadrului natural, fata de care definim asezarea Romaniei pe continent.

Ea aduna aproape toate raurile de pe teritoriul tarii noastre (cu exceptia unor mici rauri dobrogene) facand ca reteaua hidrografica sa fie unitara. Mai mult de o treime din suprafata bazinului hidrografic si aproape o doime din lungimea cursului navigabil se gasesc pe teritoriul Romaniei.

Marele savant Grigore Antipa spunea despre Dunare ca este „cea mai mare comoara cu care natura a inzestrat tara noastra”.
Dunarea este al II-lea mare fluviu al Europei dupa Volga, atat ca lungime (2857) cat si ca debit (aprox 5600 m/sec la intrare in tara si 6470m/sec la Patlageanca). Reprezinta o adevarata axa a Europei Centrale pe care o leaga de Marea Neagra. Izvoraste din M-tii Padurea Neagra din Germania prin 2 izvoare (Brege si Brigach) si se varsa in Marea Neagra prin cele 3 brate : Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe. In drumul sau uda teritoriul a 10 tari (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Iugoslavia, Romania, Bulgaria, Moldova si Ucraina) si 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad).

Caracteristicele fluviului sunt mult influentate de relieful strabatut si conditiile climatice.
In cursul superior (de la izvoare la Bratislava) primeste afluenti navalnici, bogati in debite din Alpi, asa cum sunt: Isarul, Innul si Ennsul pe dreapta, iar pe stanga Morava, Valiul si Hronul.

In cursul mijlociu strabatand C. Panonica, Dunarea isi domoleste mult apele si primeste pe teritoriul iugoslav unii din cei mai mari afluenti ai sai : Drava, Sava, Morava (cea iugoslava) pe dreapta si Tisa pe stanga.

Cursul superior reprezinta Dunarea romaneasca pe 1075 km (38%) de la Bazias unde fluviul intra in tara si pana la Sulina, prezentandu-se in mai multe sectoare. Acestea sunt :
- Sectorul Bazias-Portile de Fier (pana aproape de Dr. Turnu Severin) denumit si sectorul „defileului” deoarece Dunarea a taiat M-tii Banatului si muntii din Iugoslavia formand cel lung defileu din Europa pe 144 km. Acest sector este o asociere de bazinete depresionare sapate acolo unde roca a fost mai moale, si „clisuri” unde roca a fost mai dura. Pana la construirea Sistemului hidroenergetic si de navigatie „Portile de fier I” navigatia prin defileu greu din cauza existentei pragurilor si stancilor din albia fluviului, care reprezentau un pericol pentru nave. In prezent, acestea au disparut prin construirea barajului si lacului de acumulare. Barajul construit prin colaborarea Romaniei si Iugoslaviei are 2 ecluze pentru trecerea vaselor, iar pe baraj o sosea care leaga Romania de Iugoslavia. Prin cresterea nivelului apei la varsarea Cernei a aparut un mic golf, iar anticul oras Orsova a fost mutat pe o vatra noua.
- Sectorul Portile de Fier-Calaras (sectorul „luncii”) deoarece fluviul scapat de stransorea muntilor isi domoleste cursul, albia se lateste (800m latimea medie) formandu-si o lunca larga pe malul romanesc. La Ostrovul Mare s-a construit o noua hidrocentrala, numita „Portile de Fier II” tot in colaborare cu Iugoslavia. O alta „Turnu Magurele-Nikopolc este in constructie, de aceasta data in colaborare cu Bulgaria. La Giurgiu exista un mare pod rutier si feroviar peste Dunare. Lunca de varsta holocena, formata in ultimii 10000-15000 ani prin aluvionare, creste in latime din amonte in aval, de la 3-4 km la Drobeta Tr. Severin la 16-17 km la Calarasi. In profil longitudinal si transversal lunca prezinta un microrelief format din fasii :
-fasia grindurilor fluvionare (aluviuni)
-fasia baltilor, lacurilor si a mlastinilor (joasa)
-fasia teraselor de lunca (mai inalta) cu orase-porturi ca : Dr. Tr. Severin, Calafat, Tr. Magurele, Zimnicea, Giurgiu, Calarasi.
- Sectorul Calarasi-Braila denumit si sectorul „baltilor” deoarece Dunarea se desparte si formeaza Balta Ialomitei intre Bratul Borcea si Dunarea Veche,iar mai apoi Balta Brailei intre Dunarea Noua si Dunarea Veche. Lunca are latime maxima de pana la 20-25 km. Terenurile cu mlastini, balti, garle, canale prin desecari si indiguiri au devenit campuri fertile cultivate cu cereale si plante tehnice. De aceea Balta Brailei a devenit „Insula Mare a Brailei”. De mare insemnatate economica sunt cele 2 poduri dintre Fetesti si Cernavoda (unul vechi, numai feroviar, construit in 1895 de Anghel Saligny; altul nou feroviar si rutier). Un alt pod rutier se afla la Giurgeni-Vadu Oii. La Cernavoda s-a construit o atomocentrala si tot de aici porneste canalul Dunare-Marea Neagra.
- Sectorul Dunariii maritime, intre Braila si Sulina. Se numeste astfel deoarece adancimea de pana la 12m si latimea albiei de >1 km permite intrarea navelor de tonaj mijlociu (maritim) cu pescaj de 7m si tonaj de 40000-50000 t. Dunarea ocoleste Pod. Dobrogei de N, iar de la Patlageanca se bifurca in 2 brate : Chilia (60% din din debit) si Tulcea (40% din debit). In aval de Tulcea, bratul Tulcea se bifurca in bratele Sulina (18,8% din debit) si Sf. Gheorghe (21,2%) acesta fiind cel mai meandrat. Cel mai nou pamant romanesc Delta Dunarii s-a format prin inchiderea unui fost golf al M. Negre de cordoane de litorale si transformarea sa in liman si mai apoi in delta in holocen. Delta este o campie in formare cu un relief jos format din grinduri (fluviatile, fluvio-maritime si continentale), depresiuni, ostroave, lacuri, garle si canale. Desi cel mai mic ca debit, bratul Sulina este cel mai folosit.

Importanta Dunarii este deosebita. Din cele mai vechi timpuri a fost o cale navala de transport legand statele riverane. Azi importanta navala a crescut prin darea in folosinta a Canalului Dunare-Main-Rhin si Dunare-M. Neagra. Apele Dunarii folosesc si pentru obtinerea energiei electrice (hidrocentralele mentionate), folosesc la sistemele de irigatie din C. Romana, Dobrogea, pt. aprovizionarea cu apa potabila si industriala a oraselor-porturi, asigura un pescuit bogat, precum si un potential turistic.

Cairo

Egiptul se afla in partea nord-estica a continentului african, pe tarmurile a doua mari. In partea de nord, Egiptul este scaldat de Marea Mediterana la est si de Marea Rosie. Egiptul se invecineaza la vest cu Libia, la sud cu Sudan si la nord-est cu Israel. Intre desert si tarmul muntos al Marii Rosii, intregul teritoriu este strabatut de fluviul Nil.

Capitala Egiptului este Cairo.
Cele mai cunoscute atractii turistice ale orasului sunt monumentele si relicvele Egiptului din perioada faraonilor. Pe primul loc din acest punct de vedere, se situeaza Muzeul de Antichitati Egiptene. Cele mai apreciate piese ale colectiei sunt comorile gasite in mormantul lui Tutankhamon si cele 12 mumii expuse in boxe in vid. Dat fiind faptul ca muzeul are foarte multe de oferit va recomandam sa-l explorati cel putin timp de doua zile.

Cele mai faimoase monumente ale Egiptului - piramidele si Sfinxul - nu sunt in Cairo, ci in suburbia Gizeh. Vizitati neaparat Piramida lui Keops, una dintre minunile lumii antice. Puteti vizita si celalte piramide care sunt la o zi distanta sud de Gizeh, la Saqqara si Dashur. Acestea din urma sunt mai putin frecventate de turisti, asa ca va puteti bucura de o vizita mai linistita.

Cairo contine o colectie exceptionala de monumente musulmane din diferite epoci si in diferite stiluri arhitecturale. Faceti-va timp pentru a vizita macar doua moschei - orasul are peste o duzina, cele mai interesante fiind Moscheile Ibn Tulun, Al-Azhar, Sultan Hasan si Muhammad Ali. Sunt stralucite exemple de arta si arhitectura islamica, constituind o oglinda fidela a dezvoltarii orasului si importanta Islamului in viata Egiptului modern. Nu ar trebui ratata nici Citadela. Situata pe un deal, aceasta adaposteste cateva muzee si monumente, oferind de asemeni si o superba panorama a metropolei.

Cartierul copt din Orasul Vechi este o experienta deosebita fata de restul orasului. Unele dintre cele mai vechi cladiri din Cairo se gasesc aici, inclusiv cateva biserici, ca Al-Muallaqa sau Biserica Sf. Gheorghe. Muzeul Copt merita de asemenea o vizita.

Pentru o excelenta colectie de arta decorativa vizitati Muzeul Islamic de Arta, Casa Gayer-Anderson si Muzeul Mohammed Mahmoud Khalil. Pentru o privire de ansamblu asupra Egiptului regal vizitati Palatul Manial sau Palatul Abdin.
 

Raul Jiu

+ Lungimea: 331 km (de la izvorul Jiului de Vest)
+ Suprafata bazinului: 10 070 kmp
+ Situat: Europa – Romania


Raul, dupa trecerea Carpatilor prin defileul de la Livezeni la Bumbesti, strabate provincia istorica Oltenia, de la nord la sud, varsandu-se in Dunare, la vest de Bechet. Jiul se formeaza din unirea, la Livezeni, in Depresiunea Petrosani, a Jiului de Vest numit si Jiul Romanesc cu Jiul de Est sau Jiul Transilvan, primul izvorand din Muntii Retezat si al doilea cu obarsia intre Muntii Sureanu si Parang. De la Livezeni la Bumbesti, Jiul formeaza un impresionant defileu intre muntii Valcanului si Parangului, prin care trece calea ferata si soseaua ce leaga Oltenia de Depresiunea Petrosani si mai departe de Tara Hategului. Calea ferata a fost construita de brigazile de tineret prin munca patriotica in anii 1947-1948.

In Depresiunea subcarpatica Targu Jiu, primeste mai multi afluenti, pe dreapta, ca Susita, Jales, Bistrita si Tismana, toate drenand versantii sudici ai Valcanului, formand chei in calcare, fiind alimentate de ape carstice subterane. In cadrul Piemontului Getic, de la Rovinari la Craiova, Jiul primeste cei mai mari afluenti si anume: Motru, pe dreapta si Gilort cu Amaradia, pe stanga. De la Craiova la varsare Jiul, cu o lunca larga, intre Campia Bailestilor, la vest, si Campia Romanatilor, la est, nu mai primeste afluenti semnificativi. Regimul de scurgere al Jului este caracterizat prin ape mari primavara si inceputul verii, cand au loc frecvent viituri, alimentate din topirea zapezilor si din ploi bogate, uneori cu caracter torential.

Debitul mediu la Podari, in avale de Craiova, este de 94,7 mcub/s, cel maxim inregistrat in octombrie 1972 de 2000 mcub/s, iar cel minim de 7,4 mcub/s consemnat tot in octombrie, dar in 1950.

Apele Jiului sunt folosite in Depresiunea Petrosani la spalarea carbunilor necesari in prepararea cocsului, iar la Rogojelu, Turceni si Isalnita pentru termocentrale si combinatul chimic. Exploatarea in cariera a zacamintelor de ligniti de la Rovinari a impus construirea barajului Ceauru, lacul format avand rolul de a retine apa si a preantampina inundatiile, in perioada viiturilor.

In bazinul Jiului, pe Motru, a fost realizat sistemul hidroenergetic Cerna (din afara bazinului) – Motru -Tismana – Bistrita, in care lacul de acumulare cel mai mare este Iovan, pe Cerna (124 mil. mcub), cu centrala electrica de la Tismana, avand 106 MW putere instalata. In cursul inferior apele Jiului sunt folosite la irigatii, indeosebi in lunca, intrucat la nivelul campiei sistemele de irigatii sunt alimentate din Dunare. Defileul Jiului cu numeroasele sale tuneluri si viaducte, peisajul pitoresc al cheiurilor Runcului, Sohodolului, izbucurile de la Orlea, Celei si Izvarna constituie obiective turistice demne de a fi vizitate.

Stadio Olimpico di Roma

Unul din cele mai moderne stadioane din lume este stadionul ,,olimpico'' din capitala Italiei, Roma.
Construit in anii '40, stadionul a devenit unul din simbolurile Romei contemporane. Denumirea sa originala a fost ,,Campo Testaccio''.

 

Cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1960, care s-au disputat la Roma, chiar pe aceasta arena, a capatat numele de Stadionul Olimpic.
Intre anii 1965-1980, stadionul a suferit unele modificari de mica anvergura, in special in ceea ce priveste unirea tribunelor cu peluzele.

In anul 1989, stadionul a fost modificat, in vederea Campionatului Mondial de fotbal din Italia-1990. Astfel, capacitatea sa, care era de aproximativ 45000 de locuri,a fost marita la 82307, locuri exclusiv pe scaune; a fost construita o copertina, care a acopera in intregime tribunele si peluzele sale.
Pe Stadionul olimpic isi desfasoara partidele echipele de prima divizie italiene: A.S. Roma si Lazio Roma,totodata, unele din meciurile de fotbal ale echipei nationale a Italiei se disputa pe acest stadion.
Finale de cupe europene la fotbal au avut loc pe acest stadion.

Desi pe ,,Stadio Olimpico'' isi desfasoara activitatea doua echipe de fotbal, niciuna dintre ele nu este proprietara stadionului.Acesta apartine Comitetului Olimpic National Italian (C.O.N.I.) si primariei orasului Roma.

Stadionul este impartit in mai multe sectoare distincte:
- Tribuna I, denumita Monte Mario. In aceasta tribuna se gasesc sectorul autoritatilor, sectorul oficial, masa presei si sectorul rezervat spectatorilor obisnuiti.
- Tribuna a II-a, cunoscuta sub numele de Tevere, in mijlocul careia se gaseste sectorul Tevere Centrale.
- Peluza Nord
- Peluza Sud
Colturile stadionului poarta denumirea de ,,distinti'' si sunt impartite astfel: nord, sud, est si oaspeti.
Accesul in stadion se face prin porti prevazute cu camere de supraveghere si contoar pentru aflarea exacta a numarului de spectatori aflati la meci.
Vestiarele, sunt dupa parerea specialistilor, unele din cele mai bine utilate si mai moderne din lume, cu cabine separate pentru antrenori, echipa si arbitri.Vesiarele se afla sub tribuna I.
Tunelul de acces in teren este situat pe partea tribunei Monte Mario la nivelul gazonului.
Facilitatile oferite de stadion reprezentantilor mass-media sunt si ele deosebite, cabine de transmisie audio-video, ca si centru de conferinte dotat cu ultimele descoperiri ale tehnicii audio-vizualului.
Toate aceste calitati fac din Stadionul Olimpic din Roma unul din cele mai admirate stadioane din lume.

Napoleon Bonaparte

Napoleon Bonaparte s-a nascut la Ajaccio, insula Corsica, �n 15 August 1769. Charls Bonaparte, tatal sau, facea parte dintr-o familie care nu era originara din aceasta insula, ci din micul orasel Toscana.
El a fost unul dintre cei 3 deputati ai nobilimii.

Primii ani ai copilariei lui Napoleon, puteau sa descifreze viitorul sau. �n copilarie tindea spre studiu. Astfel mama lui, a folosit creditul contului primului guvernator al Corsicii pentru a-l �nscrie �n 1777 la scoala militara din Brienne, �n Champagne.

�n 1795, fiind �ntr-o perioada fara functii, el era departe de-asi ghici viitorul.
Bonaparte, devenit capitan secund �n regimentul 4 artileric, este folosit �n corpul de armata ce asedia Lyonul si apoi atasat corpului care avansa contra Toulonului.

�n timpul asediului Toulonului, Bonaparte da dovada de mult curaj si multe talente, fapt care fixeaza atentia comisarilor conventiei.

Napoleon a fost norocosul ales, dintre 6000 de emigranti, fiind avansat ca general la 24 ani. Aceasta epoca din viata lui Napoleon a fost, fara �ndoiala, cea �n care forta lui, precum si a gloria sa militara s-au aflat la un punct �nalt.

El �si dorea sa ajunga pe primele trepte ale ierarhiei militare. Era nemultumit caci a creat atacuri inutile asupra Ajaccio.

Avea doua caractere: - unul cald si prietenos;
- unul rece si furios;

Prietenii sustineau ca avea o fire schimbatoare.
Dupa lupta de la Lodi(1796) el a realizat aptitudinile sale intelectuale.
El nu era un t�nar prea atragator, av�nd o �mbracaminte saracacioasa. S-a cununat �n 1796 cu Josephine. �n acelasi an, a fost avansat ca comandant al Armatei din Italia. si a luat puterea prin lovitura de stat.

A fost Prim Consul si �mparat si unic conducator al Frantei �n perioada apogeului. A reusit sa se mentina la putere 14 ani.

Politica externa din Franta se referea numai la razboi si astfel sub toata domnia lui Napoleon, Franta a fost sub razboi. �n anul 1814 imperiul francez a ajuns la adevaratul sau apogeu.

Napoleon nemaireusind sa stap�neasca situatia, este obligat sa abdice si este exilat �n Elba.
Exilat pe insula Sf. Elena, �n anul 1815. Aici si-a petrecut ultimii ani care au fost pentru el plini de suferinta din cauza cancerului pe care-l avea.

A fost �nmorm�ntat cu cele mai mari onoruri militare �n anul 1821.

IL Caragiale - Dl Goe

I.L.Caragiale este al�turi de Eminescu �i Creang� unul dintre cei mai mari scriitori ai poporului nostru. Este autorul a patru comedii (O scrisoare pierdut�, O noapte furtunoas�, Conul Leonida fa�� cu reac�iunea, D’ale carnavalelor) a unei drame (N�pasta), a publicat nuvele (Dou� loturi, O f�clie de Pa�te, In vreme de r�zboi etc) �i schi�e, adunate �n volumul “Momente �i schi�e”, ap�rut �n 1901.
Caragiale este considerat creatorul schi�ei �n literatura rom�n�, de�i aceast� specie a fost cultivat� �i de al�i scriitori (Emil G�rleanu, Alexandru Gr�tescu Voine�ti); �i revine acest merit deoarece el a atins perfec�iunea artistic�. Personajele schi�ei lui Caragiale sunt selectate din diferite medii: din familie �i scoal�, din presa, justitie, din viata moderna sau din viata politica. Schitele D-l Goe si Vizita satirizeaza contrastul dintre pretentiile unor parinti de a fi buni educatori si ceea ce sunt in realitate (ingaduitori peste masura).
Schita este o opera epica in proza de dimensiuni reduse, cu o actiune restransa la care participa un numar mic de personaje surpinse intr-un moment semnificativ al existentei lor. Titlul schitei poarta numele personajului principal caruia autorul i-a adaugat apelativul “domnul” prin care anticipeaza intentiile sale ironice. El sugereaza si faptul ca autorul inverseaza cele doua universuri umane (cel al copilului si al maturului), intrucat Goe se comporta ca “un om mare”,pe cand cele trei cucoane “ se copilaresc” pentru a fi pe placul “puisorului”.
Fiind o schita, Caragiale nareaza faptele intr-o anumita ordine, determinata fiind doar de un singur moment semnificativ din viata personajului pricipal: Calatoria cu trenul pana la Bucuresti in compania celor trei doamne: mam-mare, mamitica si tanti Mita.
Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect, prin intermediul faptelor si al personajelor, caci schita este o opera epica in care exista narator, personaje si actiune.
Intamplarile narate intr-o succesiune logica se constituie in momente ale subiectului literar. Astfel, in expozitie aflam ca “tanarul Goe” impreuna cu “cele trei doamne frumos gatite”, asteapta cu nerabdare pe peronul din Urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le duca la Bucuresti. Autorul precizeaza inca de la inceput un amanunt semnificativ care arunca o lumina cruda asupra mentalitatii unor parinti si anume faptul ca Goe este dus la Bucuresti “ca sa nu m-ai ramana repetent si anul acesta”.
Goe este imbracat intr-un frumos costum de marinar si este “imapacientat” si “incruntat” deoarece trenul nu soseste. Deprins sa i se indeplineasca orice dorinta, Goe ordona sa vina trenul: “eu vreau sa vie”.
O discutie filologica vizand pronuntarea corecta a cuvantului “marinar” se incheie cu concluzia surprinzatoare prin oraznicie, dar categorica: “Vezi ca sunteti proaste amandoua.”
Sosirea trenului si urcarea precipitata a celor patru distinsi pasageri constituie intriga actiunii. Cativa tineri politicosi le ofera locurile, dar Goe ramane pe coridor “cu barbatii”. Calatoria cu trenul este evenimentul datoria caruia i-a nasteresi se dezvolta actiunea schitei.
Desfasurarea actiunii curpinde intamplarile din timpul calatoriei lui Goe si a insotitoarelor sale pana la Bucuresti admirabil gradate si desfasurate intr-un timp relativ scurt.
Folosind ca principal mod de expunere dialogul, autorul ni-l arata pe Goe cum scoate capul pe fereastra, dar este apostrofat de un tanar care il “trage putin inapoi”, sfatuindu-l sa nu scoata capul pe fereastra. “Mititelul” se smuceste si, raspunzandu-I oraznic uratului, scoate capul pe fereastra. Urmarea neascultarii este pierderea palariei si a biletului de calatorie care era “in pamblica palariei” iar tipetele lui Goe, ca sa opreasca trenul, sunt zadarnice.
Sosind conductorul si cerand biletele, femeile il scuza pe Goe, fiindca biletul “era in pamblica palariei” care a zburat. “Dupa lungi parlamentari”, cele trei cucoane sunt nevoite sa plateasca biletul puisorului, si o amenda “pe deasupra”.
Afectoasa si nervoasa, mamitica il cearta pe Goe, mam-mare ii ia apararea si, din aceasta disputa, odorul, tras de mana de o parte si de alta “se reazama in nas de clanta usii de la cupeu” si incepe sa urle. Totul se termina cu bine, caci bunica, prevazatoare ca de obicei, aluat “un berec” pe care i-l ofera lui Goe in locul palariei. Dupa ce se preface ca este suparat, mamitica ii da o “ciucalata” si scena i-a sfarsit prin pupaturi.
In timp ce cucoanele converseaza, Goe dispare de pe coridor. Mam-mare este disperat pana ce aude “bubuituri” in usa toaletei. Gratie interventiei conductorului, “captivul” este eliberat. Cucoanele rasufla usurate si il saruta pe Goe ca si cum l-ar vedea dupa o indelungata absenta.
Mam-mare se hotareste sa stea pe culoar si sa-l pazeasca pe puisor asezandu-se “pe un geamantan strain”.
Actiunea atinge punctul culminant, moment de maxima tensiune in desfasurarea actiunii, deoarece Goe trage semnalul de alarma, in ciuda sfaturilor lui mam-mare: “-Sezi binisor, puisorule, sa nu strici ceva”. Trenul se opreste, lumea se alarmeaza, personajul de serviciu “umpla forfota”, dar nimeni nu poate stii cine a tras semnalul, deoarece “mam-mare doarme in fundul pupeului cu puisoul in brate”. Se constata totusi ca ata rupta si manivela rasturnata era “tocmai in vagonul de unde zburase mai adineauri palaria marinelului”.
Deznodamantul marcheaza sfarsitul actiunii. Trenul porneste, iar in scurt timp pasagerii ajung la Bucuresti. Cucoanele se urca cu puisorul in birja si pornesc in oras, carandu-I birjarului sa le duca “ la bulivar”.
Compozitional, schita “D-L Goe” are o actiune conceputa linear, autorul urmarind aspectul tematic, gresita aducatie data de familie tanarului Goe, pe un singur plan. Din reluarea subiectului, scriitorul releva contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vrea sa para aceasta familie (educata, culta, cinstita, cu un limbaj ales) si ceea ce este in realitate (inculta, necinstita, cu un limbaj de mahala). De aici de naste si hazul.
Construita in cea mai mare parte pe dialog, schita propune un numar redus de personaje: Goe, cele trei doamne, conducatorul, un tanar.
Limbajul viu, colorat, savoarea dialogurilor si naratiunea, naturaletea replicilor, succesiunea dinamica a intamplarilor si talcul lor fac din acesta schita un adevarat “monument de arta literara”.

Octavian Goga - Oltul

Ioan Slavici - Moara cu noroc

Nuvela este specia epica in proza, cu actiune mai ampla decat a povestirii,conflict consistent si personaje puternic individualizate. Actiunea consta dintr-o intriga puternica cu un conflict sustinut, materializata intr-o compozitie riguroasa,coerenta dar concisa, care focalizeaza, de regula, asupra unui personaj principal si are ca scop caracterizarea acestuia.

Nuvela psihologica se individualizeaza prin tipul de conflict,insistandu-se asupra celui interior,pe schimbarile caracteriale si comportamentale ale personajului, pe devenirea acestuia, dictata de un mediu nepropriu individului, descrisa in maniera tipic realista, “ca felie de viata”, “dosar de existenta”.

Este tratata parvenirea individului intr-o societate pentru care nu este pregatit, pe care doreste sa o inteleaga si sa I se integreze, acte in care esueaza, totodata dezumanizandu-se treptat.

Analiza starilor constientizate ale personajului ne conduce spre cheia in care este indicat sa fie lecturata o astfel de nuvela.Frica, obsesia banului, alienarea, erosul, fiecare dintre acestea ar putea constitui tema operei, in functie de perspectiva lectorului.

“Moara cu noroc “ a aparut in anul 1881, fiind inclusa in “Novele din popor”, volum care a dat in literatura romana un exemplu de scriere totodata traditionalista si realista.Poate fi privita si ca o ilustrare a notiunilor teoretice sustinute de Titu Maiorescu si Junimea(“are specific national, este autentica”).

Din punctul de vedere al autorului, se incadreaza perfect in opera acestuia, deoarece este inca o dovada a crezului moralist al lui Slavici, o pledoarie pentru viata linistita si cumpatata, de refuz al parasirii unei ordini prestabilite, deoarece astfel de actiuni vor fi pedepsite de Destin.
Tema nuvelei poarta, deci, valori etice si psihologice, dorind sa demostreze ca dorintele de imbogatire/parvenire duc la declinul moral si spiritual al individului;in locul acestora este recomandata, in maniera conservatoare, “linistea colibei”.

Se poate sublinia si o conceptie estetica in viziune clasica:”pentru ca ceva sa fie frumos trebuie inainte de toate sa fie bun si adevarat”(Slavici)

Subiectul este construit clasic,organizat pe momentele subiectului, insa evitand liniaritatea, actiunea dezvoltandu-se pe mai multe planuri in maniera romanesca,in prim-plan fiind plasat un personaj a carui evolutie va fi urmarita pe parcursul operei. Interesant de urmarit este jocul de alternanta a conflictelor interior si exterior, acestea potentandu-se reciproc.

Expozitiunea il prezinta pe Ghita alaturi de familia sa,infruntand situatia sociala si economica gri in care se afla.Nemultumit de statutul sau de cizmar, in imposibilate de a asigura un trai decent familiei, el decide, impotriva sfatului soacrei, sa ia in arenda hanul “Moara cu noroc” .
Un timp afacererile prospera, iar familia pare sa traiasca idilic in acest nou mediu, neprimitor (“pusta aradeana”)insa cu potential.

Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, pesonaj negativ, care va declansa un sir de evenimente, in urma carora Ghita se va degrada pana la dezumanizare, si va sfarsi tragic.
Conflictele nuvelei isi au punctul de plecare in acest episod;se contureaza atat cel exterior intre Ghita si Lica, cat si cel interior, al constiintei carciumarului.

Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie in doliu si copilul sau sunt omorati, iar toate drumurile par sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la Pintea cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce si face.

Conflictul interior dicteaza afirmarea celui exterior, stadiul in care se afla Ghiata il face pe acesta sa isi doreasca o confruntarea cu Lica.

Totusi, cel care va cadea in propria cursa va fi Ghita, care,atunci cand se intoarce la han o omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se fi aruncat in bratele Samadaului, iar apoi este omorat de Raut,omul samadaului.

Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.Acesta este punctul culminant al nuvelei, asistam la pedeapsa data de destin fiecaruia, pe masura faptelor.
Pentru a dramatiza scena si a accentua ideea de final grandios, autorul se foloseste de metafora focului purificator care cuprinde moara, stergand urmele faradelegilor.

Astfel, toate conflictele romanului se termina, se mistuie in foc alturi de protagonisti, lasand loc cortinei, vocei naratorului care prezinta deznodamantul cu valoare de sentinta finala, data prin batrana, care, contempland scena dezastrului, afirma:”asa le-a fost data”.
Opera este consistenta, organizata in 17 capitole, circulara, deoarece incepe si se sfarseste prin interventia batranei.

Datorita faptului ca avem de-a face cu o nuvela, nu actiunea, ci personajele dau valoarea artistica scrierii.

Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, rotunde (dupa M. Forester),fiind rezultate ale propriilor fapte, actiuni si ganduri,actionand liber, neconstranse decat de forta destinului.
Personajul asupra caruia focalizeaza lentila moralista a lui Slavici este Ghita, care, impreuna cu sotia sa, Ana si Lica Samadaul formeaza “triunghiul nefericirii”.

In conturarea protagonistului se reunesc doua perspective esentiale: realismul psihologic (evolutia personajului) si clasicismul (viziunea de ansamblu care priveste destinele personajelor), rezultatul fiind un personaj individualizat.
Este urmarita decaderea omului care isi paraseste mediul natal in cautarea bogatiei, a aceluia care din bun gospodar se transforma in impatimit de bani,pentru care e gata sa renunte la valorile morale, refuzand sa vada ca de fapt, bogatia lui era “linistea colibei”. Indepartearea de nevasta, copii, il fac sa se trezeasca singur, coplesit de regrete, de sete de razbunare, de manie, sentimente care, inevitabil, duc la crima.

Acaste stari au fost induse de Lica Samadaul, personaj demonic, aflat in relatie de dependenta cu Ghita, conducandu-l pe acesta pe drumul pierzaniei.
Ana, care era ‘prea tanara, prea asezata,prea blanda”, reprezinta un personaj-barometru fata de atitudinea lui Ghita, ea fiind sensibila la modificarile starii acestuia si evoluand paralel cu el in directia nefasta.

Pentru a-si contura personajele, Slavici se foloseste de toate tipurile de acracterizare, atata directa (de catre naroator, alte personaje, autocaracterizare), cat si de cea indirectea, prin fapte, vorbe, ganduri.

Slavici apeleaza la caracterizarea directa atunci cand sugereaza inca de la inceputul nuvelei trasaturile dominante ale lui Lica. Samadaul,”porcar si el, dar om cu stare care poate sa plateasca grasunii pierduti ori furati […] e mai ales om aspru si neindurat […] care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai”, de teama caruia tremura toata lumea si care “stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si in oala de varza”
Desi exercita asupra Anei o dominatie fascinanta, Lica este caracterizat in mod direct de Ana ca fiind “om rau si primejdios”. Ana isi avertizeaza sotul ca Samadaul este periculos, fapt ce “se vede din ochii lui, din ranjetul lui si mai ales din cautatura ce are, cand isi roade mustata cu dintii.”

Tot Ana este cea care la un moment dat observa o diferenta intre Lica si Ghita, contribuind la caracterizarea amandurora:”Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa.”

Modalitatea principala in observatia psihologica intreprinsa de Ghita este introspectia, autoanaliza. Cand cade in patima banilor, isi da seama ca este o fire slaba,autocaracterizandu-se: ”asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!”
Caracterizarea indirecta se regaseste pe tot parcursul operei. Faptele graiesc pentru personaje.
Astfel,om harnic si cinstit,la inceput Ghita ia in arenda hanul Moara cu noroc deoarece isi dorea sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea el de carpit cizmele oamenilor. Treptat, el este atins de patima banilor care ii va oferi de altfel si un sfarsit tragic.

Faptul ca isi cumpara pistoale de la Arad, ca isi mai angaleaza o sluga, pe Marti, “un ungur nalt ca un brad” si doi caini indica incertitudinea si nesiguranta care il domina dupa ce relatiile cu Lica Samadaul se complica din ce in ce mai mult.
Gandurile lui Ghita privitor la faptul ca pentru prima oara isi dorea sa nu fi avut nevasta si copii, sa nu fi fost legat de nimic si sa fi putut risca pentru a castiga mai mult sunt un prim indiciu al transformarii lui Ghita intr-un impatimit.

Atunci cand isi da seama de gravitatea situatiei in care ajunge, Ghita isi face reprosuri, are remuscari sincere si dureroase: “iarta-ma,Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului.”

Pe masura ce petrece mai mult timp la Moara cu noroc si are un mai mare contact cu Lica Samadaul, relatiile lui Ghita cu familia sa devin din ce in ce mai reci si mai tensionate.Ana observa ca barbatul ei este ingandurat, se instraineaza de ea si de copii, ajunge “mai de tot ursuz”, nu mai zambeste ca inainte si se “mainie” foarte usor.
Chiar si mediul influenteaza caracterul personajelor: asezata intr-o vale, Moara cu noroc este incunjurata de locuri rele.

Chiar numele sugereaza un topos negativ, idee sustinuta de mentalitatea rurala (“la moara dracii macina sufletele”),iar alaturarea calificativului”cu noroc” nu face decat sa il amageasca amarnic pe cel care vrea sa infrunte intelepciunea colectivitatii.

Hanul devine simbol al imbogatirii si va exercita influente negative asupra lui Ghita in acelasi mod in care o va face Lica Samadaul, devenind mediul propice pentru un impatitit al banilor.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea realizandu-se la persoana a III-a de catre un narator omniscient si omniprezent.

Focalizarea externa predomina pe parcursul operei,deoarece Slavici imprumuta ipostazei naratoare registrele stilistice ale personajelor, de aici rezulta impresia de veridicitate dar si de stil neprelucrat, neartistic.

Alaturi de aceasta apare si tehnica punctului de vedere sau a focalizarii interne, deoarece povestitorul omniscient imprumuta din autoritatea sa batranei, aceasta devenind vocea colectivitatii (a sfatului batranilor, care in lumea rurala are autoritate deplina);de aici rezulta dimensiunea moralizatoare a nuvelei.
Modalitatile de expunere sunt folosite variat, pentru a sugera gama variata de stari si pentru a focaliza asupra aspectelor care intereseaza.
Naratiunea este dinamizata si dramatizata prin dialog(inceputul nuvelei), apoi ritmul este incetinit prin prezenta secventelor descriptive cu rol in descrierea cadrului naratiuni, a conturarii portretelor.

Specifice unei opere de analiza psihologica sunt monologul interior de factura traditionalista care reda gandurile personajului(cap IV) si monologul interior adresat,(Ghita vorbeste cu sine,imaginand-o pe Ana ca interlocutor), cu rol de caracterizare indirecta.
Datorita acestor insertii dar si elipsei, tehnicii flash-back-ului, naratiunea capata aspect discontinuu,dand impresia ca ezitarile personajului se imprima povestirii si discursului narativ, ajutand lectorul sa vibreze la situatia descrisa.

Stilul este imprimat de oralitatea ardeleneasca, asemanator lui Creanga, mult mai cenusiu insa,la fel ca pusta aradeana,fara savoare, ci doar sters, “sarac,cu repetarea acelorasi cuvinte in interiorul acelorasi fraze”(T. Vianu),urmarind ritmul vorbirii.

Realizata in maniera realista, cu accente clasice, opera retine atentia prin complexitatea sa, fiind desemnata de G. Calinescu drept “nuvela solida cu subiect de roman”,dar si personaje pregnant conturate, dar,mai ales, in maniera tipica pentru Slavici :includerea ideii moralizatoare, nuvela capatand valoare de parabola a cumpatarii.

Dimitrie Cantemir

La 26 octombrie 1673 se naste Dimitrie Cantemir, fiul lui Constantin Cantemir, domn al Moldovei. Principala preocupare a tanarului a fost invatatura, ceea ce il va ajuta sa devina un spirit enciclopedic, reprezentant stralucit al umanismului romanesc si prefigurator al iluminismului.
Despre cea dintai carte a lui Dimitrie Cantemir "Divanul sau galcava inteleptului cu lumea", s-a spus ca e mai mult decat un tratat de etica, e intaiul eseu scris in limba romana.
A doua lucrare a sa, aparuta in 1700, la Constantinopol in latineste, poarta titlul "Imaginea stiintei sacre, care nu se poate zugravi". A fost tradusa, tarziu si doar partial in romaneste su titlul "Metafizica". Lucrarea face din autorul ei un precursor in filozofia romaneasca.
Urmatoarea carte, "Logica", este primul manual didactic de acest gen, scris de un roman.
Ideile filozofice si politice, extrase din realitatea istorica traita intens de fostul si viitorul domn al Moldovei, sunt prezentate sub forma literar-alegorica in "Istoria ieroglifica". Lucrarea a avut ca scop sa realizeze un pamflet politic in care sa demaste puternicele disensiuni dintre familiile boieresti aflate la putere in cele doua tari romanesti si rolul nefast jucat de Poarta Otomana in politica si in viata Moldovei si Tarii Romanesti; toate acestea cu personaje luate din lumea fabulelor.
"Descriptio Moldaviae" ("Descrierea Moldovei") este scrisa in 1716, in limba latina, la cererea Academiei din Berlin. In alcatuirea sa intra trei parti:
a) partea geografica, continand descrierea formelor de relief, a florei, faunei si bogatiilor minerale; si prezentarea targurile si capitalelor tarii de-a lungul timpului. Dimitrie Cantemir elaboreaza prima harta a Moldovei.
b) partea politica, infatiseaza organizarea politica si administrativa a tarii, cu referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnitorilor, la obiceiurile prilejuite de inscaunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodna, nunti, inmormantari, etc.
c) despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova, unde gasim bogate informatii despre graiul moldovenesc, despre slovele folosite, la inceput latinesti, apoi inlocuite cu cele slavonesti; tot aici sunt enumerate intruchipari mitologice, precum: "Doina", "Frumoasele", "Ursitele", "Sanzienele", "Zburatorul", etc.
Lucrarea prezinta interes nu numai pentru documentata descriere politica si geografica, ci si pentru observatiile etnografice si folclorice, Dimitrie Cantemir fiin primul carturar roman ce a intreprins cercetari in aceste domenii, cat si primul nostru cartograf.
Faima mondiala a lui Cantemir se datoreaza realizarii lucrarii "Cresterea si descresterea Portii Otomane" pentru subiectul ales, pentru tratarea inedita, pentru noutatea unor date cuprinse in carte; dar si datorita traducerii lucrarii in franceza si engleza.
Daca lucrarea "Viata lui Constantin Cantemir" a fost, in conceptia autorului, un capitol anticipat din "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor", cum s-a crezut o vreme, o continuare a "Letopisetului" lui Miron Costin, cum se poate deduce din cronologia anilor 1661-1693 descrisi aici, sau o biografie de sine statatoare despre domnia tatalui sau, asa cum s-a demonstrat de istoricii contemporani, nu se poate spune cu exactitate.
Activitatea de savant a lui Dimitrie Cantemir se incheie cu "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor", socotit multa vreme opera sa capitala, prima istorie a romanilor de pretutindeni. Scrisa in limba romana, opera este conceputa dupa un plan vast si cu o larga informatie extrasa din lucrari ale istoricilor din cele mai vechi timpuri. Este infatisat trecutul indepartat al poporului nostru, originea comuna a tuturor romanilor.
Prin vasta opera pe care a creat-o, prin ideile progresiste si prin spiritul sau enciclopedic, Dimitrie Cantemir este una dintre personalitatile remarcabile ale culturii europene.

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

Basmul este incarcat de semnificatii, implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca; conceptia despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si limitele fericirii.
Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica, cu personaje fabuloase, grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul), "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. Astfel, se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un Fat-Frumos" dragastos, dar, spune batranul, "parte n-o sa aveti de el".

Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului.
La implinirea varstei de 15 ani, nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. Imparatul, neputincios, este obligat sa refuze. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut".
Dorinta, imposibil de implinit intr-o lume obisnuita, se transforma intr-o cautare a unui ideal superior, a nemuririi.

Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab", dar si el nazdravan, care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. Dupa ce respecta sfatul calului, si curata hainel si armele tatalui sau, calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru aripi". Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie, ce ii va supune la numeroase probe de viata, cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei, lupta cu Scorpia, sora cu Gheonoaia, ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul".
A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". "Cu dansele nu e chip de a te bate", dar ajutati si de "doamna palatului", cei doi razbesc din nou.

Taramul in care patrunsese Fat-Frumos, un taram al fericirii, nu cunostea scurgerea timpului. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. Dar intr-o zi, "alergand dupa un iepure, depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa", pe care se hotaraste sa-i revada. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului, Fat-Frumos ia calea intoarcerii.
Drumul inapoi insa este de nerecunoscut, iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar Fat-Frumos nu observa ca barba si parul ii albisera".
Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale, calul se intoarse inapoi, in timp ce Fat-Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau.
Astfel eroul reintra in conditia sa umana, de fiinta muritoare, caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic.

Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala.
Caracteristicile basmului, in general, deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput, de incheiere si chiar de interior, cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului, pentru ca in final sa ne readuca la realitate. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise; palatele, zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes, stralucesc, cu putine amanunte vestimentare. Exista fiinte -himerice- ce comunica cu omul dar nu sunt oameni, si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar, prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal.
Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". Este relevanta limba folosita, cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare, proverbele, expresiile locutionale, interjectiile cu valoare onomatopeica, prezente in text. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea, dialogul, descrierea, monologul interior. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare.
Basmul este deci, o creatie literara, avand o geneze speciala, oglindind viata in mod fabulos.
Semnificatiile textului, dealtfel numeroase, ni se pot dezvalui, urmarind evolutia narativa a basmului, structurata pe motive:
1. motivul imparatului fara urmas
2. motivul dorintei imposibile
3. motivul probelor depasite
4. motivul dorintei implinite
5. motivul dorului de parinti
6. motivul reintoarcerii la conditia umana

Tristetea si efectele ei negative

At�t �n calitatea de sentiment “empiric” al vie�ii, c�t �i �n calitatea de sentiment metafizic al acesteia, triste�ea are o configura�ie aporetic�, ceea ce �nseamn� c� �n ambele ipostaze ea coincide cu o situa�ie afectiv� conflictual�. Triste�ea este o form� specific� a luptelor dintre contrarii. F�r� �ndoial�, individul care se instaleaz� �n triste�e ca �ntr-un fel de concluzie afectiv� a unei serii de evenimente cu un caracter strict personal nu va resim�i niciodat� nevoia de a teoretiza pe marginea ei �i de a-i atribui prin urmare, un sens mai profund �i mai general. El nu va defini niciodat� triste�ea �n termeni aporetici. Dar el o va percepe ca o tonalitate aporetic�, o va percepe, deci, ca o contradic�ie afectiv� intern�, ca o insatisfac�ie afectiv�, ca o indispozi�ie sufleteasc�, o va percepe a�adar, ca o expresie a ne�mplinirii vie�ii sale suflete�ti. Omul (obi�nuit), care se �ntristeaz�, se �ntristeaz� pentru c� este contrariat �n aspira�ia lui spre fericire. Triste�ea lui (triste�ea lui “empiric�”) decurge din faptul c�, �n elanul s�u spre fericire, el �nt�mpin� opozi�ia unei for�e exterioare. Din aceast� tensiune �i lupt� �ntre contrarii nu rezult� neap�rat un vid sufletesc, un “neant” psihic. Dac� nu va cunoa�te ceea ce s-ar numi mortificarea sufletului, persoana dominat� de sentimentul triste�ii “empirice” va cunoa�te, totu�i, variatul registru al regretelor �i, pentru o anumit� perioad� de timp, va intra chiar �ntr-o stare de inactivitate, de imobilism �i se va l�sa p�truns� de perfidia otr�vit� a oboselii psihice.

Triste�ea filozofic� este un sentiment mult mai complex. Un sentiment filozofic propriu-zis este un sentiment trecut prin filtrul reflec�iei, al medita�iei, al ra�iunii critice. Un sentiment devine un sentiment filozofic atunci c�nd �l conceptualiz�m, �l ra�ionaliz�m, �i atribuim un sens explicit.

Deci, exist� dou� feluri de triste�e: triste�ea ira�ional� sau prefilozofic� �i triste�ea filozofic�. Lor le corespund dou� forme specifice ale autocunoa�terii: una dintre ele este “abstract�” �i imprecis�, cealalt� este “concret�” �i exact�. Autocunoa�terea abstract� ne indic� faptul c� sentimentul triste�ii este un sentiment totalizator al vie�ii subiective, dar ea nu descifreaz� cauzele ascunse ale acestui fenomen; ea procedeaz� ca �i cum cauzele respective nici nu ar exista. De asemenea, aceast� form� a autocunoa�terii nu se refer� �n termeni explici�i la con�inutul aporetic al sentimentului ira�ional al vie�ii. Autocunoa�terea concret�, �ns�, dezv�luie cauzele pentru care triste�ea poate deveni sentimentul concluziv al tr�irii subiective �n �ntregul ei, circumstan�� care �i permite, totodat�, s� treac� la explicitarea aporiei consubstan�iale triste�ii �i la definirea ei corect�.

F�r� �ndoial�, autocunoa�terea concret� este precedat� de autocunoa�terea abstract�. Cu alte cuvinte, reflec�ia filozofic� asupra triste�ii pleac� de la constatarea c� �n urma impactului cu existen�a apare �n con�tiin�a omului o prim� form� de “indispozi�ie”, o prim� form� de nefericire – triste�ea ira�ional� – �i se motiveaz� prin dorin�a de a revela cauza acestei “indispozi�ii”, a acestei “nefericiri”, a acestei “triste�i”. Ea ne dezv�luie faptul c� triste�ea “originar�” decurge din ne�mplinirea aspira�iei originare spre fericire, aspira�ie prezent�, �ntr-o modalitate implicit�, �n sufletul fiec�rui individ. Dar misiunea ei nu se opre�te aici. Medita�ia filozofic� trece dincolo de aceast� explica�ie oarecum tautologic�, pentru a c�uta cauzele mai concrete ale sentimentului de triste�e. Ea parvine la �ntrebarea: de ce n�zuin�a de a fi fericit �n sensul absolut al cuv�ntului este ceva ce nu se �mpline�te niciodat�? �n cursul investiga�iei care urm�re�te s� dea r�spunsul la �ntrebare �i s� descopere adev�rul, apare, �ns�, un fenomen straniu: triste�ea �ns��i evolueaz�, devenind mai profund� �i mai complex�, devenind o triste�e “filozofic�”. Aceasta echivaleaz� cu a spune c� degaj�nd cauzele pentru care sentimentul fundamental al omului nu poate fi, �n ultim� instan��, dec�t sentimentul triste�ii, noi ajungem s� transform�m triste�ea ira�ional� �n triste�e autoreflexiv�, deci �ntr-un sentiment con�tient de motiva�iile ce-l determin� s� se constituie �n pura lui specificitate – ca sentiment aporetic, cu alte cuvinte – �i care se percepe pe sine ca sentiment av�nd un astfel de con�inut. Triste�ea autoreflexiv� este triste�ea devenit� con�tient� de propria ei structur� aporetic� �i, prin urmare, de propria ei “idee”, de propriul ei sens logic �i care ��i d� seama c� aceste autodezv�luiri au fost f�cute posibile de un alt �ir de autorevela�ii ale con�tiin�ei – de autorevela�iile care au deconspirat “fiin�a” subiectivit��ii ca fiind de natur� aporetic�.

Prin intermediul introspec�iei (autoobserv�rii), individul poate ajunge s�-�i �nsu�easc� ideea c� propria lui subiectivitate este format� dintr-o constela�ie de aporii: existen�a �i neantul, finitul �i infinitul, timpul �i eternitatea, ra�iunea �i sensibilitatea, puritatea �i impuritatea, contempla�ia �i ac�iunea. Descoperirea oric�ruia dintre aceste cupluri aporetice antreneaz� cu sine sensibilizarea acut� a con�tiin�ei. Se poate constata, totu�i, c�, privite prin prisma efectelor sensibilizatoare, configura�iile amintite se ordoneaz� pe o anumit� scar� valoric�. Ideea c� fiin�a noastr� este terenul de confruntare �ntre instinctul vie�ii instinctul mor�ii ac�ioneaz� mai intens asupra registrului nostru emo�ional dec�t alte idei “subiective”.

Un lucru este absolut cert: descoperirea unuia singur dintre aceste cupluri aporetice �n con�inutul �nsu�i al subiectivit��ii noastre este �n m�sur� s� produc� un �oc existen�ial. Descoperirea tuturor sau, altfel spus, a faptului c� fiin�a subiectivit��ii noastre are o structur� aporetic�, este �n m�sur� s� produc�, �ns�, o adev�rat� avalan�� de �ocuri existen�iale. Aceste �ocuri amplific� intensitatea sentimentului de triste�e �i determin� con�tiin�a s� se �ncarce cu o luciditate dureroas�, care �i va permite s� descifreze configura�ia aporetic� a acestui sentiment. Intensitatea sentimentului de triste�e depinde de num�rul �i intensitatea “�ocurilor” amintite, iar aceste “�ocuri”, la r�ndul lor, depind de cuplurile aporetice pe care �i le autoreveleaz� subiectivitatea. Devenim din ce �n ce mai tri�ti pe m�sur� ce num�rul �ocurilor existen�iale �i al cuplurilor aporetice ce le genereaz� cresc din ce �n ce mai mult. �n urma acestui crescendo al triste�ii, con�tiin�a ��i pune cu toat� acuitatea de care este capabil� �ntrebarea: ce reprezint�, totu�i, triste�ea �n ea �ns��i? Av�nd �n fa�� suita cuplurilor aporetice �i c��tig�nd certitudinea c� determina�iile sale suflete�ti sunt aproape �ntotdeauna �ntr-o contradic�ie ireconciliabil�, subiectul uman este irezistibil �mpins spre a-�i experimenta triste�ea ce-i acompaniaz� via�a ca reprezent�nd expresia spiritual� a imposibilit��ii de a ajunge fericit �n adev�ratul sens al cuv�ntului. Concluzia filozofic� pe care �i-o aproprie omul pus �ntr-o astfel de situa�ie nu poate fi dec�t aceea c� �ncercarea lui de a se impregna de absoluta pozitivitate a existen�ei, de a cuceri plenitudinea �i armonia interioar�, de a atinge, deci, adev�rata fericire, este menit� e�ecului. Putem spune c� via�a i se desf��oar� sub semnul fericirii ratate. Dar fericirea ratat� nu este, cel pu�in �ntr-o prim� aproximare, dec�t �ns��i nefericirea. �ntr-adev�r, dac� medit�m pu�in mai ad�nc asupra lucrurilor, ne d�m seama c� nefericirea asimilat� fericirii ratate nu poate fi echivalentul nefericirii absolute, deoarece �n con�inutul ei a p�truns (fie �i numai ca o aspira�ie) sentimentul fericirii. Cine a descoperit c� aspira�ia spre fericire se degradeaz� iremediabil la contactul ne�ndur�tor cu realitatea, va descoperi, de asemenea, c� nefericirea se degradeaz� �i ea: �n cele din urm� via�a �i pune surdin� �i o determin� s� involueze. Sufletul omenesc este astfel alc�tuit, �nc�t el tinde mereu spre diminuarea nefericirii. Una dintre modalit��ile de reducere a nefericirii – probabil cea mai important� – este aceea prin care fiin�a uman� o absoarbe �n sentimentul �mp�c�rii cu destinul. �n perspectiva reconcilierii cu soarta, nefericirea ��i pierde valoarea absolut� pe care, altfel, omul este �nclinat s� i-o acorde. Dac� toate formele, procesele �i actele vie�ii au o limit� – a�a cum ne indic� destinul – de ce n-ar avea �i nefericirea o limit�? Prin reconcilierea cu destinul, noi nu am anihilat nefericirea, nu am exclus-o din via�a con�tiin�ei, dar am diminuat-o considerabil, am dezactivat-o �i am transformat-o �ntr-o realitate benign�.

Reflec�ia filozofic� asupra triste�ii urm�re�te, a�adar, s� scoat� triste�ea din implicitul aporetic al ipostazei sale ira�ionale, s� expliciteze �i s� conceptualizeze triste�ea ira�ional�, s� defineasc� triste�ea �n termeni aporetici sau, ceea ce este �n fond unul �i acela�i lucru, s� defineasc� aporia triste�ii �n termeni limpezi, clari. Originar, triste�ea nu este altceva dec�t o indispozi�ie sufleteasc�, o nefericire calm�, potolit� a sufletului. Originar, ea este expresia unui conflict “invizibil” �ntre contrarii, a unui ceva imposibil de rezolvat �i, �n ultim� instan�� a unei aporii. Dar aporia triste�ii originare este o stare latent�. Mai mult, faptul acesta este relevat ulterior, de c�tre reflec�ia filozofic�. Perceperea noastr� ini�ial�, perceperea noastr� “abstract�” se mul�ume�te cu semnalarea unui sentiment al via�ii destul de confuz, destul de nel�murit: un gen de indispozi�ie sau de nefericire potolit� �i calm�. Numai reflec�ia filozofic� este capabil� s� disting� �n sentimentul originar al triste�ii prezen�a unei aporii latente.

Prin medita�ia asupra substratului ira�ional al triste�ii, ca �i prin compararea structurii ei cu structura aporetic� a “fiin�ei” subiectivit��ii umane, noi am transformat-o �n sentiment filozofic. �n aceast� calitate, ea reverbereaz� �nspre manifest�rile “fiin�ei” subiectivit��ii noastre – manifest�ri care au ajutat-o s� se constituie �i a c�ror expresie concluziv� este p�n� la un anumit punct – pentru a le impregna cu propriul e con�inut, pentru a le satura cu el, pentru a le absorbi �n el, pentru a le introduce a�adar �n propria ei substan�� concluziv�. Desigur dac� subiectivitatea noastr� este, �n esen�a ei, o form� de existen�� confiscat� de principiul aporiei, cum am putea noi s� nu fim tri�ti? Dar �i reversul este adev�rat: dac� triste�ea (filozofic�) este un sentiment ocazionat �i chiar secretat, �ntr-un anumit moment de unele tr�iri ale con�tiin�ei, cum am putea noi s�-i interzicem de a se re�ntoarce la ele, pentru a le infuza fiec�reia �n parte propriul ei con�inut? Iat� cum, de la un moment dat, via�a sufleteasc� a omului – �n�eleas� ca o sum� de acte �i st�ri diverse – ajunge s� fie dominat� de acest sentiment al triste�ii.