Napoleon Bonaparte

Napoleon Bonaparte a fost imparatul Frantei, a consolidat si a initializat multe reforme ale Revolutiei Franceze. Unul dintre cei mai buni conducatori militari ai tuturor timpurilor, a cucerit o mare parte din teritoriul Europei si s-a ocupat de modernizarea natiunii pe care o conducea.

S-a nascut pe 15 august 1769 la Ajaccio in Corsica, primind numele de Napoleone Buonaparte care in franceza a devenit Napoleon Bonaparte. A fost al doilea din cei opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte si al Letiziei Ramolino Buonaparte.

Piramida lui Keops

Piramida lui Keops este una dintre cele 7 Minuni ale Lumii Antice si se afla pe platoul de la Gizeh, in Egipt, la 25 km de Cairo.

Marea piramida de la Gizeh, cu laturi de 230 de metri, construita din 2.300.000 blocuri de piatra, fiecare de peste 2 tone, imbinate cu precizie si atingand o inaltime de 138 de metri ( avea 146 metri la inceput), este unica, uriasa, si se inalta in plin desert. Nu exista niciun document din perioada in care a fost construita.

Forma sa piramidala primeste si concentreaza o anumita energie, facand-o capabila sa influenteze psihicul uman (iar stirile despre indivizi, ale caror suflete paraseau trupurile, era ceva obisnuit).

Sfinxul din Egipt

Cel mai renumit Sfinx a fost construit in Egiptul Antic la Gizeh,in apropierea mormintelor regale.El are aspectul unui leu asezat,capul fiind al unui om cu privire enigmatica.Monumentul pare ca vegheaza somnul de veci al faraonilor.Potrivit ipotezei egiptologilor,aceste fapturi ciudate ar purta capetele faraonilor simbolizand puterea si autoritatea vechilor suverani care au dominat in timpul scaldat de apele Nilului.Datorita chipului paros Sfinxul este considerat un monarh sau un zeu solar care are toate atributele leului.Posedand si aspectul regelui animalelor,Sfinxuleste si simbolul fortei.Prin pozitie si trasaturi el evoca sentimentul de siguranta,dar si misterul.

Cele 7 minuni ale lumii

Iata care sunt cele asa zise 7 minuni ale lumii antice, cu o mica descriere a fiecaruia, data de cei de la reader’s digest si despre care nu putem spune cu exactitate de ce sunt doar 7, caci mai sunt si altele care ar putea la fel de bine sa li se alature… dar intai sa le enumeram pe cele 7 minuni notate in cartile de istorie ca cele 7 minuni ale lumii antice si vom reveni cu alte “minuni” de seama, care dupa parerea multora ar putea lungi lista…

• Farul din Alexandria

- Turnul cladit din piatra masina avea in varf o oglinda din bronz lustruita fin. Peste zi, farul arunca un fascicul de lumina pana departe, pe Mare Meditereana, aratand vaselor un drum fara primejdii pana in portul metropolei egiptene Alexandria. Noaptea, pe turn era aprins un foc. In timp, cutremurele si eroziunea au distrust astazi constructia.

Arhimede

Arhimede este deopotriva matematician si fizician. El a dat matematicii cea mai satisfacatoare definitie intuitive a numarului irational, realizand prin ea sudura definitiva intre numar si geometrie. A dat principiile unei teorii a masurarii marimilor geometrice-linii, suprafete, volume- ilustrand-o cu multe si importante exemple. El a creat numeroase modele geometrice, ca spirala ce-i poarta numele, pentru a depasi pe inaintasi in demonstrarea indefinitei capacitati de ilustrare pe care o contine geometria, in intrecere cu imaginatia artistica sau cu posibilitatile de creatie ale notarii. A impus definitiv stiintei punctul de vedere al geometriei, care, initiata de Pitagora, ilustrata de opera lui Euclid si incununata de teoremele lui Apollonius, afirma preeminenta rationamentului demonstrativ ca suprem criteriu al adevarului matematic.

Caius Iulius Caesar (100-44 i.e.n) Om politic, general si scriitor latin. Fiu al lui C. Iulius Caesar, praetor apoi guvernator al provinciei Asia, nepot al lui Caius Marius ; casatorit in 84i.e.n cu Cornelia, fiica lui Cinna, Caesar este gratiat in 82, dupa victoria optimatior, de catre Sulla. Anii urmatori (81-78) si-i petrece in diverse misiuni in Orient ; revine la Roma dupa moartea lui Sulla, facandu-si debutul ca orator in procesele impotriva lui Cn.Cornelius Dolabella (77) si C. Antonius(76). Dupa anul 70 i.e.n., Caesar se indeparteaza de pozitiile aristocratiei senatoriale si se apropie de tabara popularilor, combatand, alaturi de acestia, politica optimatilor. Quaestor(68) , pontifex mximus(63), praetor(62), apoi guvernator al Hispaniei. Ulterior(61-60), Caesar incearca sa colaboreze cu M. Licinius Crassus(65-63) si il sprijina in anii 67,66,63-62 pe Cn. Pompeius Magnus. Revenit in iunie 60 la Roma, reuseste, gratie abilitatii sale diplomatice, sa atenueze temporar rivalitatea dintre Crassus si Pompei si profita de opozitia inversunata a senatului fata de ratificarea masu rilor adoptate in anii 64-63 de Pompei in Orient, pentru a incheia primul triumvirat. Conspiratio inter tres civitatis principes, cum numeste Titus Livius intelegerea secreta dintre cei trei influenti oameni politici, viza acordarea unui sprijin reciproc in lup- ta impotriva aristocratiei senatoriale. Ales consul, Caesar adopta in 59, in ciuda opozi- tiei senatoriale, o serie de legi favorabile itereselor triumvirilor. In calitate de proconsul obtine in 58 guvernarea, pentru o perioada de 5 ani, a Galliei Cisalpine,a Galliei Transalpine si a Illyricumului. Casatoria in 59 a fiicei sale Iulia cu Pompei contribuie la intarirea legaturilor dintre cei doi oameni politici. Intrevederea de la Lucca(Etruria) dintre Caesar, Pompei si Crassus se icheie in aprilie 56 prin reinnoirea trimviratului si estom- parea tensiunii reinstalate intre Crassus si Pompei. Se decide ca acestia doi sa ocupe in 55 consulatul, iar lui Caesar sa-i fie prelungita cu 5 ani autoritatea in provinciile sale. Influenta de care se bucurau triumvirii la Roma face ca, in ciuda opozitiei senatoriale inversunate, planul de la Lucca sa fie transpus aidoma in practica. In 55 lui Pompei i se acorda pentru 5 ani guvernarea provinciilor din Spania, iar lui Crassus, Siria. In 58, in calitate de guvernator al Galliei Narbonensis, Caesar profita de apelul lansat de galii amenintati de suebii lui Ariovist, care este obligat sa se refugieze peste Rin in G ermania. In 57 cucereste N si NV Galliei, reprima in anul urmator o rascoala a venetilor si morinilor, apoi anexeaza Aquitania. Cele doua expeditii organizate in 55 si 54 in Brita- nnia, precum si traversarea Rinului in 55 si 53, cand intrerupe primele incursiuni roma- ne in Germania, desi nu aduc castiguri teritoriale, starnesc un puternic ecou la Roma sporindu-i popularitatea. Marea rascoala din 52 a galilor, sub conducerea arvernului Vercingetorix, pune in pericol intreaga cucerire,dar,gratie geniului militar a lui Caesar, fortele rasculatilor sunt infrante la Alesia. In 51 sunt reprimate ultimele rezistente, realizandu-se astfel cucerirea intregii Gallii, iar Caesar incheie redactarea celor 7 carti ale lucrarii sale « Commentarii de bello Gallico ». Moartea lui Crassus la Carrhae(53), intensificarea framantarilor sociale si politice la Roma, soldate cu cvasi-neintrerupte lpte de strada intre populari si optimati si cu apropierea lui Pompei de pozitiile aristocratiei senatoriale, care solicita rechemarea lui Caesar din Gallia, duc, indeosebi dupa desemnarea lui Pompei in calitate de « consul sine collega »(52), la instrainarea de Cesar si la creearea unei stari de incordare intre cei doi oameni politici. Incercarile lui Cicero, din 50, de aplanare a conflictului care se profila, esueaza. Printr-un « senatus consultum ultimum, Caesar este demis la 7 ianuarie 48 din functiile sale,iar Pompei este insarcinat cu puteri dictatoriale in vederea apararii republicii. Trei zile mai tarziu, in noaptea de 10 ianuarie, Caesar traverseaza cu legiunile sale Rubiconul, hotarul dintre provincie si metropola(« Alea iacta est »),declansand razboiul civil care va dura peste 4 ani. Surprins de rapiditatea inaintarii lui Caesar, Pompei este obligat sa se refugieze la 17 martie 49 de la Brundisium in Grecia, unde incepe concentrarea de forte in vederea recuceririi Italiei. Pentru a-si asigura spatele, Caesar se indreapa intai impotriva concentrarii de forte pompeiene din Spania (7legi- uni) pe care le infrange la 2 august 49 in batalia de la Ilerda. Debarcat apoi, la 5 ian. 48, in Epir, este antrenat intr-un adevarat razboi de pozitii la Dyrrachium ; dupa strapungerea incercuirii lui Caesar are loc in Tesalia, la Pharsalos, batalia decisiva (9 aug. 48) ; infrant, Pompei se refugiaza in Egipt, unde este asasinat la 28 septembrie din ordinul regelui Ptolemeu XIII. Caesar, care-l urmarise pe Pompei in Egipt, ocupa Alexan - dria si intervine in conflictul dinastic sprijinind-o pe Cleopatra VII impotriva fratelui ei Ptolemeu XIII. In iarna ailor 48/47, Caesar este asediat impreuna cu Cleopatra, in cita- dela Alexandriei de partizanii lui Ptolemeu si numai sosirea unor intariri din Asia Mica ii permite sa obtina victoria in batalia de pe Nil (27 martie 47).

Revenit in Asia Mica, unde Farnace II, fiul lui Mitrade VI, incerca sa recucereasca fostul regat al tatalui sau, il infrange pe acesta la Zela ; « veni, vidi, vici », raporteaza el senatului. In octombrie 47 soseste la Roma, la 28 decembrie debarca deja in Africa de Nord, unde pompeienii concentrasera o puternica armata, pe care Caesar o infrange la 6 aprilie 46 in batalia de laThapsus. Revenit in iulie 46 la Roma, in noiembrie paraseste din nou orasul pentru a se deplasa pe frontul din Spania,unde fii lui Pompeius Magnus mobilizasera o puternica armata. Batalia victorioasa de la Munda (17 martie 45) incheie definitiv razboiul ci- vil. Caesar ramane unicul stapan al statului roman. Dupa ocuparea Italiei in primavara anului 49, Caesar este desemnat dictator, in anii 48,46,45,44 este ales consul, in 48 dictator pe timp de un an, in 46 dictator pe 10 ani, pentru ca in februarie 44 sa fie numit « dictator perpetuus ». Paralelii sunt acordate puteri exceptionale si drepturi speciale. Dupa ce reuseste in 45-44 sa concentreze o putere cvasimonarhica, Caesar accepta si puterile exterioare acesteia. In pofica unei politici sociale lucide si abile, prin care incearca sa stabileasca un echilibru intre diferitele categorii sociale, Caesar subestimeza rezistenta instituiilor republicane si animozitatea aristocratiei senatoriale, care vede inel simbolul tiraniei. La Idele lui martie(15 martie 44), in preajma inceperii unei campa nii impotriva partilor, Caesar este asasinat intr-o intrunire a senatului din Roma de o conjuratie de circa 60 de senatori in frunte cu C. Cassius Longinus

Civilizatia spartana

Întemeietorii Spartei sunt urmaşii înfricoşătorilor dorieni care au năvălit în ţara Laconiei prin anul 1200 Î.Hr. Fideli legilor ce le-ar fi fost date în secolul al IX-lea Î.Hr., de un înţelept numit Licurg, ei rămân în consecinţă un popor de soldaţi, cu obiceiuri rigide, cu o disciplină austeră. O strictă ierarhie îi opune pe cetăţeni, războinici care deţin puterea, locuitorilor din jurul cetăţii, descendenţi ai vechilor laconi, oameni liberi care plăteau impozitul şi serveau armata, dar fără drepturi politice (perieci) sau şerbi trataţi cu asprime şi gata să se răzvrătească (hiloţi). Sparta era caracterizată de o cultură războinică şi atrocităţi tradiţionale. Pământurile sale erau cultivate de sclavi, periecii, supravegheaţi intens,de vreme ce erau mai numeroşi decât însuşi spartanii, lucru pentru care au avut loc diverse revoluţii. Spartanii erau caracterizaţi prin capa roşie şi barba stufoasă.

Societatea Natiunilor

 SOCIETATEA NATIUNILOR

In 1919, la sfarsitul primului razboi mondial si dupa pacea de la Versailles, incheiata intre Franta si aliatii sai si Germania la 28 iunie, s-au modificat din nou granitele statelor europene : au disparut marile imperii si a devenit posibila crearea unor noi state sau reconstituirea altora mai vechi. Crearea unei intregi multimi de state mai mici situate la granitele celor doua mari puteri existente inca, Rusia si Germania, facea foarte vizibil faptul ca acestea nu puteau fi in situatia de a se apara singure. Pericolul era cu atat mai evident cu cat nici una din cele doua mari puteri nu recunostea prevederile respectivului tratat, Rusia pentru ca era elaborat de tarile capitaliste, deci dusmani prin excelenta, iar Germania pentru ca prin normele acestuia erau luate o serie de masuri punitive impotriva ei.

Hitler

Aparut ca miscare de contracarare a comunismului, fascismul se va dovedi o ideologie (acest termen fiind negat de catre unii specialisti in legatura cu fascismul) cel putin la fel de periculoasa ca si comunismul. Ambele se bazau pe notiuni si valori absolute, comunismul pe egalitatea absoluta, fascismul pe inegalitatea absoluta ca replica data comunismului. Aparut in Italia ca miscare de fidelitate fata de traditia italiana si de revenire la gloria Romei antice, fascismul punea accent pe discursul ultranationalist iar adeptii acestuia erau intoleranti cu cei care considerau ca urmareau interese individuale sau de clasa, condamnau liberalismul si democratia considerandu-le ideologii care puneau drepturile individului mai presus de datoria nationala, considera inutil sistemul parlamentar si considerau ca succesul lor pretindea supunerea neconditionata a tuturor italienilor.

Caius Iulius Caesar

Caius Iulius Caesar (100-44 i.e.n) Om politic, general si scriitor latin. Fiu al lui C. Iulius Caesar, praetor apoi guvernator al provinciei Asia, nepot al lui Caius Marius ; casatorit in 84i.e.n cu Cornelia, fiica lui Cinna, Caesar este gratiat in 82, dupa victoria optimatior, de catre Sulla. Anii urmatori (81-78) si-i petrece in diverse misiuni in Orient ; revine la Roma dupa moartea lui Sulla, facandu-si debutul ca orator in procesele impotriva lui Cn.Cornelius Dolabella (77) si C. Antonius(76). Dupa anul 70 i.e.n., Caesar se indeparteaza de pozitiile aristocratiei senatoriale si se apropie de tabara popularilor, combatand, alaturi de acestia, politica optimatilor. Quaestor(68) , pontifex mximus(63), praetor(62), apoi guvernator al Hispaniei. Ulterior(61-60), Caesar incearca sa colaboreze cu M. Licinius Crassus(65-63) si il sprijina in anii 67,66,63-62 pe Cn. Pompeius Magnus. Revenit in iunie 60 la Roma, reuseste, gratie abilitatii sale diplomatice, sa atenueze temporar rivalitatea dintre Crassus si Pompei si profita de opozitia inversunata a senatului fata de ratificarea masu rilor adoptate in anii 64-63 de Pompei in Orient, pentru a incheia primul triumvirat.

Cruciadele

Cruciadele pot fi definite ca expeditii religioase ( “razboaie sfinte “ ) organizate cu scopul de a cuceri Orientul Apropiat, la care putem spune ca au participat toate clasele sociale.
Ele se bazeaza pe o ideologie crestina, avand ca scop eliberarea locurilor sfinte de sub stapanirea otomana. Una dintre cauzele cruciadelor o reprezinta situatia politica din Orient.

Dupa ce Bagdadul a fost cucerit de turcii selgiucizi (1055), acestia au pus stapanire pe Siria si Palestina, care erau sub dominatie egipteana. Apoi, in 1070, turcii au cucerit si Ierusalimul. A luat nastere Emiratul de Damasc si alaturi de acesta, trei sultanate: Capadocia, Rum si Smirna, care erau o adevarata amenintare la adresa Bizantului.

Prin urmare, papalitatea s-a vazut nevoita sa ia masuri pentru a-si mari spatiul de influenta, astfel nascandu-se cruciadele. Urban II a fost cel care a lansat dorinta de cruciada la conciliile din Piacenza si Clermont (1095).



I cruciada – 1096/1099

IIcruciada – 1147/1148

III cruciada – 1190/1192

IV cruciada – 1202/1204

V cruciada – 1217/1221

VI cruciada – 1228/1229

VII cruciada – 1248/1250

VIII cruciada – 1270



Cruciadele au lasat in urma rani adanci, oameni morti, distrugerea bunurilor si asuprirea supusilor. Un mare lucru a fost, insa, fuziunea dintre cele doua civilizatii, si schimbul de cunostinte dintre acestea : Occidentul a deprins rafinamentul si luxul de la orientali, iar orientalii au capatat moravurile Occidentului.

S-au dezvoltat relatiile comerciale dintre cele doua mari puteri, mai ales transporturile maritime, existand si o moneda de aur numita dinar. Apusul a dobandit arta industriei textile precum si noi culturi (orez, lamai, pepene, cais, portocal, fasole…) si sistemele de irigatie. Au patruns in Occident inovatii stiintifice de mare valoare in cadrul unor domenii extrem de importante: matematica, astronomia, medicina, geografia. Cultural, Orientul s-a imbogatit prin legende, povestiri si fabule (India, Persia), cea mai cunoscuta opera de acest gen fiind lucrarea “ O mie si una de nopti “. In arhitectura, stilul oriental a lasat in urma adevarate capodopere: castelele Beaufort, Kerak, Ibelin (Franta), palatul Alcazar (Sevilla).