Elena Ceausescu

Elena Ceauşescu (nume de familie original: Petrescu, n. 7 ianuarie 1919 - conform certificatului de naştere (7 ianuarie 1916 data adevărată a naşterii), Petreşti, Dâmboviţa – d. 25 decembrie 1989, Târgovişte) a fost prim viceprim-ministru al României comuniste şi soţia preşedintelui Nicolae Ceauşescu.
Biografie
Născută într-o familie săracă, se mută cu fratele său în Bucureşti după absolvirea celor patru clase primare. În 1937 intră în rândurile Partidului Comunist Român, unde-l va întâlni pe Nicolae Ceauşescu în 1939. Cei doi se căsătoresc în 1945. A terminat doar 4 clase fiind foarte slab pregatita. Până la alegerea lui Ceauşescu în funcţia de secretar general al PCR, Elena a ocupat posturi puţin importante, cum ar fi cel de secretară în Ministerul Afacerilor Externe. Odată cu ascensiunea soţului său, Elena a început să preia funcţii importante în aparatul de stat şi în conducerea Partidului Comunist. Până în anul 1969 nu cumulează nicio funcţie politică, fiind directoare la ICECHIM (Institutul de Cercetare Chimică). Din anul 1979 numele Elenei Ceauşescu este asociat "Cabinetului nr. 2", devenind astfel a doua persoană în stat din punct de vedere al importanţei politice. În ultima perioadă în care a ocupat funcţii politice titlul său a fost prim viceprim-ministru, creat special pentru ea. În anii 80 ea l-a ajutat pe poetul Nichita Stănescu în tratarea afecţiunilor ficatului facilitându-i un tratament special la Mangalia Nord. În timpul revoluţiei române din 1989, a fost condamnată la moarte şi executată, împreună cu soţul ei, Nicolae Ceauşescu. Cei doi au fost executaţi prin sentinţa Tribunalului Militar Excepţional înfiinţat printr-un decret al CFSN pe 24 decembrie 1989. Înaintea execuţiei a afirmat, fiind pusă în faţă cu executarea separată a fiecăruia şi referindu-se la soţul ei: "Împreună am luptat, împreună murim!" (imagini difuzate de documentarul "Doctor horroris causa"). A ordonat în 1987 demolarea bisericii "Sfânta Vineri" din Bucureşti.
Controverse
Elena Ceauşescu a devenit doctor în chimie cu teza de doctorat "Polimerizarea stereospecifică a izoprenului", despre care s-a spus că ar fi redactată de alţi savanţi şi susţinută în condiţii dubioase în decembrie 1967, deşi cunoştinţele ei în chimie se limitau doar la noţiuni elementare. Formula dr.h.c.mult. indică faptul că respectivei persoane i-a fost conferit titlul de doctor honoris causa de mai multe ori (de către mai multe universităţi). Titlul dr.h.c. se acordă în special persoanelor care s-au distins în anumite domenii profesionale, sociale sau politice. Dr.h.c.mult. Elena Ceauşescu avea tot dreptul să poarte acest titlu, deoarece primise mai multe doctorate honoris causa de la diverse universităţi din lume. Chiar dacă ar fi fost dobândite prin înşelăciune (faptul că era soţia preşedintelui României nu era o înşelătorie, chiar dacă teza ei de doctor în chimie fusese scrisă de dr. Osiaş), unele dintre ele nu pot fi retrase, deoarece regulamentele unor universităţi nu permit retragerea unui astfel de titlu, de exemplu în cazul soţului ei. Notă: a nu se confunda titlul dr.h.c. cu titlul ştiinţific de doctor: nu este necesar a fi doctor în vreo disciplină pentru a primi titlul dr.h.c., de exemplu Maica Tereza a primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore, iar Sandra Brown a primit Honorary Doctorate of Humane Letters din partea Universităţii Creştine din Texas. În anul 1974, Elena Ceauşescu a fost aleasă ca membru titular al Academiei Române. Imediat după 1989, conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluşi toţi acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclusă din această instituţie.
Apelative
Apelativul corect politic al Elenei Ceauşescu era „Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu”, la care se adăuga deseori „savantă de renume mondial”. Cu licenţă poetică, era denumită de scriitorul Eugen Barbu: "Înalta Doamnă a Ţării". Alte surse susţin că Ceauşeştii nu suportau să li se vorbească cu titlul „domnule” sau „doamnă”, considerând acest lucru un act de trădare.
Cronologie
1916 • În data de 7.01.1916 (şi nu 1919 cum îşi falsificase certificatul de naştere pentru a părea mai tânără decăt soţul ei, Nicolae) se naşte în satul Petreşti din judeţul Dâmboviţa, Lenuţa Petrescu. Părinţii ei se numeau Nae şi Alexandrina Petrescu şi erau ţărani mijlocii care practicau atât munca câmpului, cât şi negoţul (de aici şi porecla de "Lenuţa lui Briceag"). A avut un singur frate mai mare care s-a numit Gheorghe (Gogu) Petrescu. Acesta va pleca în Bucureşti şi se va căsători cu Adela, care îl va converti la marxism-leninism şi va fi una din cele mai apropiate prietene ale Elenei Ceauşescu. Gogu şi Adela Petrescu au avut trei copii. Aceştia vor fi nepoţii preferaţi ai Elenei Ceauşescu.
1930 • Primele trei clase primare le face în Petreşti. La vârsta de 14 ani, când se afla în clasa a IV-a primară, este declarată repetentă ca urmare a rezultatelor slabe la învăţătură. A promovat doar la disciplinele de muzică, sport şi lucru manual.
1930-36 • După ce lucrează o vară-două la câmp îşi părăseşte satul natal pentru Bucureşti pentru a sta cu fratele ei Gogu şi soţia acestuia, Adela. Primul ei serviciu a fost ca muncitoare necalificată într-o fabrică de produse farmaceutice. Ceva mai târziu îşi va găsi, prin relaţiile fratelui ei, un post de ucenică la fabrica de textile Jaquard (care se afla pe Dealul Spirii). După război, Elena îşi va găsi un post de laborantă la un laborator chimic.
1933 • Nicolae Ceauşescu devine membru al UTC. • În luna iunie, Nicolae Ceauşescu participă, ca reprezentant al tineretului democrat din Bucureşti, la Conferinţa Comitetului Naţional Antifascist. • Pe 23 noiembrie Nicolae Ceauşescu este arestat în Bucureşti pentru „dezordine de stradă”. • Pe 27 noiembrie Nicolae Ceauşescu este pus în libertate de la Cabinetul 7 Instrucţie, Tribunalul Ilfov.
1937 • Elena Ceauşescu devine membră a Partidului Comunist Roman (P.C.R.), modelul ei de "viaţă şi luptă revoluţionară" fiind Ana Pauker. Începe să frecventeze Cercul cultural muncitoresc, apropiindu-se de mişcarea sindicală comunistă. A activat în Comitetul de organizare al tineretului comunist din Capitală, reprezentand sectorul II Negru, perioada în care este înregistrată cu numele conspirativ "Florina".
1939 • În primavara anului 1939, la una din acţiunile Cercului cultural muncitoresc din Bucureşti (al breslei metalurgiştilor şi lucrătorilor din îmbrăcăminte), Nicolae Ceauşescu o cunoaşte pe Lenuţa Petrescu. S-a aflat ulterior ca fratele mai mare, Marin Ceauşescu , ar fi cunoscut-o primul pe ilegalista Lenuţa Petrescu. Acesta i-ar fi prezentat-o ulterior fratelui său mai mic, Nicolae. • La 1 mai 1939, participă la demonstraţia organizată de breslele bucureştene (episod a cărui natură avea să fie, mult mai târziu, grav falsificată de propaganda oficială, prezentându-se că ar fi fost vorba de „o puternică demonstraţie antifascistă”, organizată şi condusă de Nicolae şi Elena Ceauşescu).
• La 13 august 1939, în cadrul unei serbări câmpeneşti organizate în „Parcul Veseliei” de muncitorimea Capitalei, Lenuţa Petrescu a fost aleasă „regina balului”, transformată ulterior în „regina muncii”. • În octombrie Nicolae Ceauşescu este ales de „Conferinţa de organizare a UTC” secretar al UTC. Reuşeşte să părăsească locul, dispărând din activitate 6 luni.
1943 • Pe 14 august, Nicolae Ceauşescu este internat în lagarul de deţinuti politici de la Targu-Jiu unde au fost transferaţi comuniştii din închisori. Conform literaturii de partid, tânăra utecistă Lenuţa l-a vizitat de câteva ori la închisoarea de la Târgu-Jiu. Scopul vizitelor era acela de a asigura legătura deţinutului cu exteriorul, pentru "a organiza şi conduce din lagăr lupta partidului". Astăzi, unele surse din cadrul familiei Ceauşescu afirmă că, de fapt, Lenuţa nu avea cum să-l viziteze la închisoare pe Nicolae, deoarece vizitele nu erau permise decât membrilor familiei. La acea dată cei doi nu erau căsătoriţi legal. Lenuţa Petrescu procura de la Ajutorul Roşu alimentele şi îmbrăcămintea pe care unul din fraţii lui Ceauşescu i le ducea apoi la închisoare. Un sâmbure de adevăr există în legăturile Lenuţei, deoarece ea îl vizita de fapt pe fratele său, Gheorghe Petrescu, închis şi el la Târgu-Jiu.
• Dupa 23 august 1944, ca vechi lucrător „cu munca politică”, Elena Ceauşescu devine membră CC al UTC, în vreme ce, pe linie profesională, ocupa doar un post de laborantă.
• Pe 30 august 1944 Nicolae Ceauşescu, însoţit de Lenuţa Petrescu, împreună cu Petre Constantinescu-Iaşi, Constantin Agiu, Gheorghe Apostol, întâmpina la Colentina primele unităţi ale Armatei roşii. În aceeasi zi, în numele tineretului comunist, Ceauşescu, asistat de Lenuţa Petrescu, susţine primul său mare discurs în balconul Societăţii Generale (vis-a-vis de Universitate) din Bucuresti în cadrul mitingului de întâmpinare a unităţilor Armatei roşii. Tot în aceeaşi zi, Nicolae Ceauşescu este numit secretar CC al UTC (poziţie deţinută până în octombrie 1945).
1945 Elena Ceauşescu lucrează ca secretară la Ministerul Afacerilor Externe însă va fi dată afară pentru incompetenţă. Această situaţie era vazută ca incompatibilă cu calitatea ei de soţie a unui personaj de seama al conducerii de partid, drept care, la ordin, se înfiinţează în cadrul Facultăţii de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Bucureşti un curs fără frecvenţă pe care, urmându-l (la sfârşitul anilor’40 – începutul anilor’50), Elena Ceauşescu dobândeşte titlul de „inginer chimist”. Trebuie menţionat că după acest episod cursul respectiv a fost desfiinţat.
1946 – 47 • Nicolae Ceauşescu îndeplineşte funcţia de instructor de partid (şi nu secretar aşa cum s-a spus în pe timpul regimului său) al comitetelor regionale Dobrogea, iar apoi Oltenia ale P.C.R.. Elena Ceauşescu îl insoţeşte în ambele locaţii.
• Pe 17 noiembrie, Nicolae Ceauşescu este ales deputat în Circumscripţia Slatina, judeţul Olt, fiind deputat în toate legislaturile până în decembrie 1989.
1947 • Pe 23 decembrie 1947, Nicolae Ceauşescu şi Lenuţa Petrescu se căsătoresc (actul de căsătorie nr. 2592/947). Acesta este momentul când Lenuţa, la dorinţa soţului ei, îşi schimbă numele în Elena şi anul naşterii (pentru a părea mai tânără decât soţul ei, care era cu doi ani mai mic decât ea).
1948 Pe 7 februarie 1948 se naşte Valentin Ceauşescu, primul copil al soţilor Ceauşescu.
1949 Pe 1 martie 1949 se naşte Elena – Zoia Ceauşescu, al doilea copil al soţilor Ceauşescu.
1951 • Pe 1 septembrie se naşte Nicu Ceauşescu, al treilea copil al soţilor Ceauşescu.
1957 • Elena Ceauşescu ocupă funcţia de cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Chimice din Bucureşti (ICECHIM).
1964 • Pe 20 martie 1964, Elena Ceauşescu se înscrie pentru teza de doctorat. „Doctoratul” Elenei Ceauşescu în chimie are o poveste interesantă. Acad. Constantin Neniţescu, şeful Catedrei şi decan al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul IPB, s-a opus categoric. Partidul găseşte însă o soluţie şi în această situaţie. Astfel, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, din subordinea Filialei Iaşi a Academiei R.P.R., făcea cunoscut ICECHIM-ului, la 20 martie 1964, că „s-a aprobat înscrierea Elenei Ceauşescu la aspirantură, specialitatea chimie macromoleculară. Termenul de doi ani pentru susţinerea examenelor de minim de candidat a început la data de 14 martie 1964” (adresa nr. 253, semnată de prof. dr. I. Zugrăvescu). De menţionat că teza de doctorat a Elenei Ceauşescu, intitulată „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului” a fost elaborată, de fapt, de prof. univ. dr. Osiaş., lucrarea fiind trimisă la amintitul institut ieşean pentru a fi susţinută de cea care pretindea a o fi realizat. • În lunile iunie şi iulie sunt graţiaţi 6711 deţinuţi politici (3.467 în iunie şi 3.244 în iulie). • La 15 noiembrie 1964, Elena Ceauşescu preia funcţia de director al ICECHIM (prin Ordinul nr. 1.895 al ministrului Industriei Petrolului şi Chimiei, Mihail Florescu), „cu un salariu brut lunar de 3.500 lei”. • Pe 21 octombrie Gheorghe Gheorghiu-Dej cere noii conduceri sovietice, prin intermediul ambasadorului de la Bucureşti, retragerea totală a consilierilor sovietici din România, ce va fi dusă la îndeplinire în decembrie acelaşi an.
1965 • Elena Ceauşescu devine membră a Consiliului Naţional al Cercetarii Ştiinţifice (care avea 90 de membrii) • Pe 18 martie MAN alege ca preşedinte al Consiliului de Stat pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe Ion Gheorghe Maurer ca preşedinte al Consiliului de Miniştri şi pe Ştefan Voitec ca preşedinte al MAN. • Pe 19 martie 1965 înceteză din viaţă Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim–secretar al C.C. al P.M.R. şi preşedinte al Consiliului de Stat.
1967 Pe data de 18 decembrie 1967, Elena Ceauşescu obţine titlul ştiinţific de „doctor inginer” (cum ii comunica prin adresa nr.896, din 18 decembrie 1967, Ministerul Învaţământului, Direcţia Comisia Superioară de Diplome, sub semnătura secretarului ştiinţific, prof. Dr. Gheorghe Buzdugan).
1968 Pe 24 -25 octombrie, Plenara CC al PCR hotărăşte înfiinţarea organizaţiei politice Frontul Unităţii Socialiste, care să grupeze în jurul – PCR şi sub conducerea lui – toate organizaţiile politice, obşteşti şi profesionale din România şi să fie singura structură abilitată să propună candidaţi la alegerile legislative locale. • Elena Ceauşescu devine membru al Comitetului Municipiului Bucureşti al P.C.R.
1970 • În perioada 1970 – 1980, Elena Ceauşescu deţine functia de director general al ICECHIM-ului, postură din care – cu concursul nemijlocit al aparatului de partid şi Securitate – începe să colecţioneze titluri ştiinţifice care mai de care mai prestigioase de la o serie de instituţii de profil din lume. • În perioada 13 - 27 octombrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză o vizită de stat în S.U.A., la invitaţia preşedintelui Richard Nixon.
1971 În perioada 1 – 25 iunie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză o serie de vizite de stat în: R.P. Chineză (1 – 9 iunie), R.P.D. Coreeană (9 – 15 iunie), R.D. Vietnam (15 – 19 iunie), R.P. Mongolă (21 – 25 iunie). Aceste vizite de stat (în special cele din R.P. Chineză şi R.P.D. Coreeană) vor avea consecinţe catastrofale asupra vieţii social-culturale a României.
1972 La Conferinţa Natională a PCR, din 19 – 21 iulie 1972, Elena Ceauşescu este aleasă membră CC (Comitetul Central) al P.C.R. • Elena Ceauşescu devine membră a Biroului Executiv al Consiliului Naţional pentru Ştiintă şi Tehnologie.
1973 • Elena Ceauşescu devine membră în Consiliul Suprem pentru Dezvoltare Economică şi Socială. • Plenara CC al PCR, din 18 – 19 iunie, o alege pe Elena Ceauşescu membră a Comitetului Executiv (C.Ex.) al CC al P.C.R. (fostul Birou Politic). În cadrul Plenarei, Nicolae Ceauşescu dispune, în luna iulie, să se continue construirea Canalului Dunăre–Marea Neagră. • În perioada 4 - 8 decembrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză o nouă vizită de stat în S.U.A. la invitaţia preşedintelui Richard Nixon.
1974 • În perioada 28 februarie – 1 martie, drept „recunoaştere a excepţionalelor sale merite ştiinţifice”, Elena Ceauşescu este aleasă membru al Academiei Republicii Socialiste România. Până în 1988 va reusi să devină membră a şase academii, Doctor Honoris Causa a 10 universităţi şi va primi numeroase alte titluri şi distincţii.
• În perioada 5 – 8 martie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză o vizită de stat în Argentina la invitaţia preşedintelui Juan Peron şi a soţiei acestuia, vicepreşedintele Isabel Peron. Ambiţiile politice ale Elenei Ceauşescu vor creşte şi mai mult după întâlnirea cu Isabel Peron.
La Congresul al XI-lea al PCR, care are loc în perioada 25 – 28 noiembrie 1974, Nicolae Ceauşescu este reales în funcţia de Secretar General al C.C. al P.C.R.. Comitetul Executiv (C.Ex.) al CC al P.C.R. îşi schimbă denumirea în Comitetul Politic Executiv (C.P.Ex.) al C.C. al P.C.R. Elena Ceauşescu este realeasă membră a Comitetului Politic Executiv (C.P.Ex.) al CC al PCR. Tot la Congresul al XI-lea al PCR este aleasă şi membru al Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv (C.P.Ex.) al CC al PCR. (care deţinea 16 membri) – poziţie deţinută până în 22 decembrie 1989. Elena Ceauşescu este însărcinată cu problemele de cadre din PCR. Din acest moment Elena Ceauşescu devine persoana numărul doi în stat şi în partid. Biroul ei din Comitetul Central al PCR va fi cunoscut de acum înainte sub numele de 'CABINETUL 2'.
1978 • În perioada 12–17 aprilie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectueză a treia vizită de stat în S.U.A. la invitaţia preşedintelui Jimmy Carter.
• În perioada 13–16 iunie, Nicolae şi Elena Ceauşescu efectuează o vizită de stat în Regatul Unit al Marii Britanii. Cei doi sunt sunt primiţi de Regina Elisabeta a II-a la Palatul Buckingham.
1979 • În ianuarie 1979, Elena Ceauşescu devine Preşedintele Comisiei C.C. însărcinat cu cadrele de Partid şi de Stat (Comisia de Cadre a C.C. - poziţie deţinută până în 22 decembrie 1989), ceea ce însemna că practic ea controla toate numirile în partid şi în guvern, atât la secretariatele de judeţ, cât şi în funcţiile publice. În această funcţie, Elena Ceauşescu controla întreaga politică în domeniu a P.C.R., nicio numire mai importantă nefăcându-se fără avizul său. • În luna martie se constituie „Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii” din România, unul din primele din Europa răsăriteană.
• Pe date de 7 iunie 1979, Elena Ceauşescu este aleasă Preşedintele Consiliului Naţional pentru Ştiintă şi Tehnologie (poziţie detinută până în 22 decembrie 1989), devenind astfel membru cu drepturi depline în Cabinetul Ministerial.
• La Congresul al XII–lea al P.C.R. din 19 – 23 noiembrie 1979, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt realeşi în funcţiile pe care le deţin. Congresul se încheie cu o zi mai devreme decât fusese programat, datorită incidentului creat de veteranul partidului, Constantin Pârvulescu, care se ridică în plen împotriva cultului personalităţii creat în jurul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu, cerând congresului să nu-l mai aleagă în fruntea partidului. Incidentul este oprit de Elena Ceauşescu care, împreună cu restul CPEx-ului, începe să-l aplaude pe Nicolae Ceauşescu.
1980 • Pe 30 martie 1980, la Plenara CC al PCR, Marea Adunare Naţională (M.A.N.) alege Consiliul de Stat şi Guvernul. Elena Ceauşescu este aleasă în funcţia de Prim-Viceprim–Ministru al Guvernului (poziţie deţinută până în 22 decembrie 1989).
• Pe 8 aprilie, Elena Ceuşescu este re-numită preşedintă a Consiliului Naţional pentru Ştiintă şi Tehnologie.
1981 • Elena Ceauşescu devine preşedintele Comitetului Naţional Român „Oamenii de ştiintă şi pacea” •
• Pe 29 decembrie se constituie Comitetul Naţional Român “Oamenii de ştiinţă şi pacea”, în fruntea căruia se află Elena Ceauşescu. • 31 decembrie – PCR numără 3.150.812 membrii.
1982 Pe 21 mai şedinţa de lucru a CC al PCR operează masive mişcări de cadre la nivelul guvernului şi CPEx al CC al PCR. Primul ministru Ilie Verdeţ este eliberat din funcţie. MAN alege în funcţia de prim-ministru, pe Constantintin Dăscălescu. Elena Ceuşescu, Gh. Oprea şi Ion Dincă sunt realeşi în funcţia de prim vice-primi-miniştri.
• În luna decembrie, Elena Ceauşescu este aleasă vicepreşedinte al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale
1983 • Pe 21 mai CPEx al CC al PCR numeşte un nou guvern condus de Constantin Dăscălescu, prim-ministru; sunt prim-viceprim-miniştrii: Elena Ceauşescu, Gh. Oprea şi Ion Dincă.
1984 Pe 25 iunie, Nicolae şi Elena Ceauşescu inaugurează oficial temelia viitoarei „Casa Republicii (Poporului)” şi a Bulevardului „Victoria Socialismului”.
Se desfăşoară, la Bucureşti, lucrările Congresului al XIII–lea al P.C.R. La Congresul al XIII–lea al P.C.R. din 19 – 23 noiembrie 1984, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt realeşi în funcţiile pe care le deţin.
1985 • Pe 28-29 martie MAN, rezultată din alegeri, realege ca preşedinte al României pe Nicolae Ceauşescu. Sunt alese, de asemena, Consiliul de Stat, guvernul condus de Constantin Dăscălescu (având ca prim-viceprim-ministri pe Elena Ceauşescu, Gh. Oprea şi Ion Dincă).
• Primul Congres al Ştiintei şi Învăţământului, care are loc în perioada 28 – 29 noiembrie 1985, o desemnează pe Elena Ceauşescu în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al Ştiintei şi Învăţământului.
Ultimele 100 de zile ale regimului comunist în România
• 14 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu în vizită de lucru la Iaşi • 15 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu participă la deschiderea anului de învăţământ la Iaşi (cuvântare) • 16 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu Adunare populară în municipiul Suceava (cuvântare) • 18 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu Adunare populară la Botoşani (cuvântare) • 2 octombrie - Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru în Ialomiţa. Vizită la industria alimentară din capitală • 4 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru la ICS, inginerie tehnologică. • 9 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în pieţe agroalimentare din capitală. • 10 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în pieţe şi la institutele de cercetări. • 14 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu participă la deschiderea celei de a XV–a ediţii a Târgului Naţional Bucureşti; – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în judeţul Bistriţa (cuvântări). • 16 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu participă la un miting popular la Bistriţa; primirea delegaţiilor ţărilor socialiste la TIB (cuvântare). • 21 octombrie – Elena Ceauşescu prezidează Plenara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului (cuvântare Elena Ceauşescu). 26 octombrie –– Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru în Capitală; apariţia în presă de date de recolte false („Scânteia”, „România liberă”, ş.a.) • 28-30 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru la Brăila, cuvântare la miting, acordarea titlului de „erou agrar” pentru judeţul Brăila. • 3 noiembrie – Apariţia unei cărţi standard Elena Ceauşescu în Siria. • 18 noiembrie – Apariţia în „Scânteia”, „România liberă”, ş.a. de picturi reprezentându-i pe Elena şi Nicolae Ceauşescu. • 20 – 24 noiembrie – Are loc Congresul al XIV–lea al P.C.R. Cuvântări Nicolae şi Elena Ceauşescu; Congresul îi realege pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, continuând cu intensitate cultul personalităţii acestora. • 25 noiembrie – Mesaje de felicitare către Nicolae şi Elena Ceauşescu. • 29 noiembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în unităţi industriale şi de cercetare din Bucureşti. • 11 – 12 decembrie – Şedinţa comună a CC al PCR, a Biroului Permanent şi birourilor secţiunilor Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale avizează planurile de dezvoltare economică pe 1990, fixează pentru 11 martie data alegerilor pentru MAN şi consiliile populare şi ascultă o informare a lui Nicolae Ceauşescu cu privirea la şedinţa de la Moscova a Tratatului de la Varşovia. • 22 decembrie – În jurul orei 12:08, Nicolae şi Elena Ceauşescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov, cei doi sunt lăsaţi în zona Titu şi preluaţi de miliţie. În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus într-o unitate militară din Târgovişte. Se desfăşoară prima şedinţă a Comitetului Frontului Salvării Naţionale, compus din vechi comunişti şi dizidenţi, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele oraşe din România. • Pe 25 decembrie, în urma unui simulacru de proces organizat de CFSN (care durează 55 de minute!), Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare. Sentinţa este executată în aceeaşi zi în jurul orei 15:00. • în după-amiaza zilei de 30 decembrie cadavrele celor doi Ceauşeşti sunt înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din Bucureşti.