ECATERINA TEODOROIU

(1894 - 1917)

Ecaterina Teodoroiu s-a născut la 16 ianuarie 1894 în comuna Vadeni, satul Ungureni (azi Bulevardul Ecaterina Teodoroiu din Municipiul Târgu-Jiu), fiica lui Vasile şi Elena Teodoroiu, ţărani săraci, fiind unul dintre cei 8 copii ai acestora.

A intrat în istorie cu numele de Ecaterina Teodoroiu, deşi în actul de naştere era înscrisă cu numele de Teodoroiu Cătălina. îi plăcea să i se spună Lina, iar scrisorile le semna cu diminutivul Lili.

Invaţă două clase primare în satul natal şi alte două la şcoala primară din Tîrgu Jiu. Se zice că între 1905-1909 ar fi urmat şi cursurile şcolii particulare româno-germană din Târgu-Jiu, trebuind să susţină examene la Gimnaziul Tudor Vladimirescu, dar nu există dovezi în acest sens.

Idealul ei era să devină învăţătoare sau profesoară. Din mărturiile unor persoane care au cunoscut-o reiese că a plecat la Bucureşti, unde după ce a absolvit o şcoală de infirmiere a urmat cursurile a şase clase la Şcoala Normală / Liceul "Elena Doamna" până în 1916. în evidenţele şcolii figurează cu numele de Ecaterina Teodoroiu.

In anul 1913 se înscrie în asociaţia cercetaşilor români, Cohorta „Păstorul Bucur" din Bucureşti, iar din 1914 este cunoscută ca bună cercetaşă în cohorta gorjeană de la Târgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanţei.

în anul 1916 participă pe timpul războiului cu nemţii, ca cercetaşă şi soră medicală la spitalul din Târgu-Jiu. Se deplasează în repetate rânduri în zona frontului din Carpaţi, unde lupta şi fratele său sergentul Nicolae Teodoroiu.

A luat parte la luptele de la Podul Jiului la 14 octombrie 1916 aducând servicii în calitate de cercetaşă, soră medicală şi ducea cartuşe cu poala luptătorilor de pe digul Jiului.

Pe la finele lui octombrie devine luptător pe front cu arma în mână, începând din zona submontană Sâmbotin, unde Nicolae, fratele său, moare la 1 noiembrie 1916, răpus de un obuz.

De atunci Cătălina se îndârjeşte şi mai mult, devine tot mai activă cu arma în mână pe frontul ce parcurge traseul Târgu-Jiu, Dăneşti, Brătuia, Floreşti, Răşina, Peşteana, Tunşi. Cade prizonieră şi este dusă la Cărbuneşti de unde scapă folosindu-se de pistolul ascuns, împuşcând santinela de pază. Revine pe câmpul de luptă şi la Bărbăteşti este rănită uşor la picior. Dar la Filiaş, un obuz îi fracturează tibia şi coapsa stângă. De aici începe lungul drum al spitatelor din Craiova, Bucureşti şi Iaşi, unde a ajuns pe măsura înaintării frontului spre Moldova.

Pe la mijlocul lui ianuarie 1917 îşi reface sănătatea, cu rănile aproape vindecate.

Pentru meritele sale, suveranul ţării îi conferă în baza Decretului nr. 191/10.03.1917 minatoarele onoruri: Ordinul „Virtutea cercetăşească în aur de război", Ordinul „Virtutea Militară de război clasa a Il-a" şi gradul de sublocotenent.

Se reîntoarce pe frontul din Moldova, preia comanda unui pluton din Compania a 7-a cu Regimentul 43/59 infanterie al cărei comandant era Gheorghe Rădulescu, avocat din Târgu-Jiu . Tot în această companie se afla şi sublocotenentul Gheorghe Mănoiu din Băleşti, mai mare cu doi ani ca ea, pe care-1 cunoscuse pe parcursul frontului, care-i devine logodnic.

La 22 august 1917 pe Dealul Secului, Cătălina aflată în fruntea plutonului rosteşte ultimele cuvinte de îmbărbătare: „înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine". Cade răpusă de două gloanţe duşmane care au lovit-o în piept.

Aici se sfârşeşte firul vieţii tinerei Cătălina din Vădenii Gorjului, al cărui crez era că numai cu arma în mână, poate fi salvată ţara de ocupaţia nemţească.

A fost înmormântată pe pământ Moldav la 23 august 1917. De acolo i-au fost aduse în 1921 osemintele în coşciug metalic şi depuse pentru veşnicie în Piaţa Victoriei din Târgu-Jiu, între primărie şi catedrală, aflate în interiorul Mausoleului ce i-a fost ridicat în anii 1935 - 1936, opera sculptoriţei Milita Petraşcu, la iniţiativa Arthiei Tătărăscu preşedinta Ligii Femeilor Române din Gorj.

în 1976 primăria oraşului i-a ridicat şi o statuie pe Bulevardul care-i poartă numele, sculptură de Iulia Oniţă, iar casa în care s-a născut este una memorială.

Prin faptele ei curajoase şi sacrificiul suprem pentru patrie, Ecaterina Teodoroiu a devenit „Eroina de la Jiu", Jana D'arc a României. „Fie-i ţărâna uşoară!"