Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

Basmul este incarcat de semnificatii, implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca; conceptia despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si limitele fericirii.
Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica, cu personaje fabuloase, grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul), "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. Astfel, se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un Fat-Frumos" dragastos, dar, spune batranul, "parte n-o sa aveti de el".

Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului.
La implinirea varstei de 15 ani, nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. Imparatul, neputincios, este obligat sa refuze. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut".
Dorinta, imposibil de implinit intr-o lume obisnuita, se transforma intr-o cautare a unui ideal superior, a nemuririi.

Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab", dar si el nazdravan, care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. Dupa ce respecta sfatul calului, si curata hainel si armele tatalui sau, calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru aripi". Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie, ce ii va supune la numeroase probe de viata, cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei, lupta cu Scorpia, sora cu Gheonoaia, ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul".
A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". "Cu dansele nu e chip de a te bate", dar ajutati si de "doamna palatului", cei doi razbesc din nou.

Taramul in care patrunsese Fat-Frumos, un taram al fericirii, nu cunostea scurgerea timpului. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. Dar intr-o zi, "alergand dupa un iepure, depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa", pe care se hotaraste sa-i revada. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului, Fat-Frumos ia calea intoarcerii.
Drumul inapoi insa este de nerecunoscut, iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar Fat-Frumos nu observa ca barba si parul ii albisera".
Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale, calul se intoarse inapoi, in timp ce Fat-Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau.
Astfel eroul reintra in conditia sa umana, de fiinta muritoare, caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic.

Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala.
Caracteristicile basmului, in general, deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput, de incheiere si chiar de interior, cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului, pentru ca in final sa ne readuca la realitate. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise; palatele, zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes, stralucesc, cu putine amanunte vestimentare. Exista fiinte -himerice- ce comunica cu omul dar nu sunt oameni, si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar, prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal.
Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". Este relevanta limba folosita, cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare, proverbele, expresiile locutionale, interjectiile cu valoare onomatopeica, prezente in text. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea, dialogul, descrierea, monologul interior. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare.
Basmul este deci, o creatie literara, avand o geneze speciala, oglindind viata in mod fabulos.
Semnificatiile textului, dealtfel numeroase, ni se pot dezvalui, urmarind evolutia narativa a basmului, structurata pe motive:
1. motivul imparatului fara urmas
2. motivul dorintei imposibile
3. motivul probelor depasite
4. motivul dorintei implinite
5. motivul dorului de parinti
6. motivul reintoarcerii la conditia umana

Tristetea si efectele ei negative

At�t �n calitatea de sentiment “empiric” al vie�ii, c�t �i �n calitatea de sentiment metafizic al acesteia, triste�ea are o configura�ie aporetic�, ceea ce �nseamn� c� �n ambele ipostaze ea coincide cu o situa�ie afectiv� conflictual�. Triste�ea este o form� specific� a luptelor dintre contrarii. F�r� �ndoial�, individul care se instaleaz� �n triste�e ca �ntr-un fel de concluzie afectiv� a unei serii de evenimente cu un caracter strict personal nu va resim�i niciodat� nevoia de a teoretiza pe marginea ei �i de a-i atribui prin urmare, un sens mai profund �i mai general. El nu va defini niciodat� triste�ea �n termeni aporetici. Dar el o va percepe ca o tonalitate aporetic�, o va percepe, deci, ca o contradic�ie afectiv� intern�, ca o insatisfac�ie afectiv�, ca o indispozi�ie sufleteasc�, o va percepe a�adar, ca o expresie a ne�mplinirii vie�ii sale suflete�ti. Omul (obi�nuit), care se �ntristeaz�, se �ntristeaz� pentru c� este contrariat �n aspira�ia lui spre fericire. Triste�ea lui (triste�ea lui “empiric�”) decurge din faptul c�, �n elanul s�u spre fericire, el �nt�mpin� opozi�ia unei for�e exterioare. Din aceast� tensiune �i lupt� �ntre contrarii nu rezult� neap�rat un vid sufletesc, un “neant” psihic. Dac� nu va cunoa�te ceea ce s-ar numi mortificarea sufletului, persoana dominat� de sentimentul triste�ii “empirice” va cunoa�te, totu�i, variatul registru al regretelor �i, pentru o anumit� perioad� de timp, va intra chiar �ntr-o stare de inactivitate, de imobilism �i se va l�sa p�truns� de perfidia otr�vit� a oboselii psihice.

Triste�ea filozofic� este un sentiment mult mai complex. Un sentiment filozofic propriu-zis este un sentiment trecut prin filtrul reflec�iei, al medita�iei, al ra�iunii critice. Un sentiment devine un sentiment filozofic atunci c�nd �l conceptualiz�m, �l ra�ionaliz�m, �i atribuim un sens explicit.

Deci, exist� dou� feluri de triste�e: triste�ea ira�ional� sau prefilozofic� �i triste�ea filozofic�. Lor le corespund dou� forme specifice ale autocunoa�terii: una dintre ele este “abstract�” �i imprecis�, cealalt� este “concret�” �i exact�. Autocunoa�terea abstract� ne indic� faptul c� sentimentul triste�ii este un sentiment totalizator al vie�ii subiective, dar ea nu descifreaz� cauzele ascunse ale acestui fenomen; ea procedeaz� ca �i cum cauzele respective nici nu ar exista. De asemenea, aceast� form� a autocunoa�terii nu se refer� �n termeni explici�i la con�inutul aporetic al sentimentului ira�ional al vie�ii. Autocunoa�terea concret�, �ns�, dezv�luie cauzele pentru care triste�ea poate deveni sentimentul concluziv al tr�irii subiective �n �ntregul ei, circumstan�� care �i permite, totodat�, s� treac� la explicitarea aporiei consubstan�iale triste�ii �i la definirea ei corect�.

F�r� �ndoial�, autocunoa�terea concret� este precedat� de autocunoa�terea abstract�. Cu alte cuvinte, reflec�ia filozofic� asupra triste�ii pleac� de la constatarea c� �n urma impactului cu existen�a apare �n con�tiin�a omului o prim� form� de “indispozi�ie”, o prim� form� de nefericire – triste�ea ira�ional� – �i se motiveaz� prin dorin�a de a revela cauza acestei “indispozi�ii”, a acestei “nefericiri”, a acestei “triste�i”. Ea ne dezv�luie faptul c� triste�ea “originar�” decurge din ne�mplinirea aspira�iei originare spre fericire, aspira�ie prezent�, �ntr-o modalitate implicit�, �n sufletul fiec�rui individ. Dar misiunea ei nu se opre�te aici. Medita�ia filozofic� trece dincolo de aceast� explica�ie oarecum tautologic�, pentru a c�uta cauzele mai concrete ale sentimentului de triste�e. Ea parvine la �ntrebarea: de ce n�zuin�a de a fi fericit �n sensul absolut al cuv�ntului este ceva ce nu se �mpline�te niciodat�? �n cursul investiga�iei care urm�re�te s� dea r�spunsul la �ntrebare �i s� descopere adev�rul, apare, �ns�, un fenomen straniu: triste�ea �ns��i evolueaz�, devenind mai profund� �i mai complex�, devenind o triste�e “filozofic�”. Aceasta echivaleaz� cu a spune c� degaj�nd cauzele pentru care sentimentul fundamental al omului nu poate fi, �n ultim� instan��, dec�t sentimentul triste�ii, noi ajungem s� transform�m triste�ea ira�ional� �n triste�e autoreflexiv�, deci �ntr-un sentiment con�tient de motiva�iile ce-l determin� s� se constituie �n pura lui specificitate – ca sentiment aporetic, cu alte cuvinte – �i care se percepe pe sine ca sentiment av�nd un astfel de con�inut. Triste�ea autoreflexiv� este triste�ea devenit� con�tient� de propria ei structur� aporetic� �i, prin urmare, de propria ei “idee”, de propriul ei sens logic �i care ��i d� seama c� aceste autodezv�luiri au fost f�cute posibile de un alt �ir de autorevela�ii ale con�tiin�ei – de autorevela�iile care au deconspirat “fiin�a” subiectivit��ii ca fiind de natur� aporetic�.

Prin intermediul introspec�iei (autoobserv�rii), individul poate ajunge s�-�i �nsu�easc� ideea c� propria lui subiectivitate este format� dintr-o constela�ie de aporii: existen�a �i neantul, finitul �i infinitul, timpul �i eternitatea, ra�iunea �i sensibilitatea, puritatea �i impuritatea, contempla�ia �i ac�iunea. Descoperirea oric�ruia dintre aceste cupluri aporetice antreneaz� cu sine sensibilizarea acut� a con�tiin�ei. Se poate constata, totu�i, c�, privite prin prisma efectelor sensibilizatoare, configura�iile amintite se ordoneaz� pe o anumit� scar� valoric�. Ideea c� fiin�a noastr� este terenul de confruntare �ntre instinctul vie�ii instinctul mor�ii ac�ioneaz� mai intens asupra registrului nostru emo�ional dec�t alte idei “subiective”.

Un lucru este absolut cert: descoperirea unuia singur dintre aceste cupluri aporetice �n con�inutul �nsu�i al subiectivit��ii noastre este �n m�sur� s� produc� un �oc existen�ial. Descoperirea tuturor sau, altfel spus, a faptului c� fiin�a subiectivit��ii noastre are o structur� aporetic�, este �n m�sur� s� produc�, �ns�, o adev�rat� avalan�� de �ocuri existen�iale. Aceste �ocuri amplific� intensitatea sentimentului de triste�e �i determin� con�tiin�a s� se �ncarce cu o luciditate dureroas�, care �i va permite s� descifreze configura�ia aporetic� a acestui sentiment. Intensitatea sentimentului de triste�e depinde de num�rul �i intensitatea “�ocurilor” amintite, iar aceste “�ocuri”, la r�ndul lor, depind de cuplurile aporetice pe care �i le autoreveleaz� subiectivitatea. Devenim din ce �n ce mai tri�ti pe m�sur� ce num�rul �ocurilor existen�iale �i al cuplurilor aporetice ce le genereaz� cresc din ce �n ce mai mult. �n urma acestui crescendo al triste�ii, con�tiin�a ��i pune cu toat� acuitatea de care este capabil� �ntrebarea: ce reprezint�, totu�i, triste�ea �n ea �ns��i? Av�nd �n fa�� suita cuplurilor aporetice �i c��tig�nd certitudinea c� determina�iile sale suflete�ti sunt aproape �ntotdeauna �ntr-o contradic�ie ireconciliabil�, subiectul uman este irezistibil �mpins spre a-�i experimenta triste�ea ce-i acompaniaz� via�a ca reprezent�nd expresia spiritual� a imposibilit��ii de a ajunge fericit �n adev�ratul sens al cuv�ntului. Concluzia filozofic� pe care �i-o aproprie omul pus �ntr-o astfel de situa�ie nu poate fi dec�t aceea c� �ncercarea lui de a se impregna de absoluta pozitivitate a existen�ei, de a cuceri plenitudinea �i armonia interioar�, de a atinge, deci, adev�rata fericire, este menit� e�ecului. Putem spune c� via�a i se desf��oar� sub semnul fericirii ratate. Dar fericirea ratat� nu este, cel pu�in �ntr-o prim� aproximare, dec�t �ns��i nefericirea. �ntr-adev�r, dac� medit�m pu�in mai ad�nc asupra lucrurilor, ne d�m seama c� nefericirea asimilat� fericirii ratate nu poate fi echivalentul nefericirii absolute, deoarece �n con�inutul ei a p�truns (fie �i numai ca o aspira�ie) sentimentul fericirii. Cine a descoperit c� aspira�ia spre fericire se degradeaz� iremediabil la contactul ne�ndur�tor cu realitatea, va descoperi, de asemenea, c� nefericirea se degradeaz� �i ea: �n cele din urm� via�a �i pune surdin� �i o determin� s� involueze. Sufletul omenesc este astfel alc�tuit, �nc�t el tinde mereu spre diminuarea nefericirii. Una dintre modalit��ile de reducere a nefericirii – probabil cea mai important� – este aceea prin care fiin�a uman� o absoarbe �n sentimentul �mp�c�rii cu destinul. �n perspectiva reconcilierii cu soarta, nefericirea ��i pierde valoarea absolut� pe care, altfel, omul este �nclinat s� i-o acorde. Dac� toate formele, procesele �i actele vie�ii au o limit� – a�a cum ne indic� destinul – de ce n-ar avea �i nefericirea o limit�? Prin reconcilierea cu destinul, noi nu am anihilat nefericirea, nu am exclus-o din via�a con�tiin�ei, dar am diminuat-o considerabil, am dezactivat-o �i am transformat-o �ntr-o realitate benign�.

Reflec�ia filozofic� asupra triste�ii urm�re�te, a�adar, s� scoat� triste�ea din implicitul aporetic al ipostazei sale ira�ionale, s� expliciteze �i s� conceptualizeze triste�ea ira�ional�, s� defineasc� triste�ea �n termeni aporetici sau, ceea ce este �n fond unul �i acela�i lucru, s� defineasc� aporia triste�ii �n termeni limpezi, clari. Originar, triste�ea nu este altceva dec�t o indispozi�ie sufleteasc�, o nefericire calm�, potolit� a sufletului. Originar, ea este expresia unui conflict “invizibil” �ntre contrarii, a unui ceva imposibil de rezolvat �i, �n ultim� instan�� a unei aporii. Dar aporia triste�ii originare este o stare latent�. Mai mult, faptul acesta este relevat ulterior, de c�tre reflec�ia filozofic�. Perceperea noastr� ini�ial�, perceperea noastr� “abstract�” se mul�ume�te cu semnalarea unui sentiment al via�ii destul de confuz, destul de nel�murit: un gen de indispozi�ie sau de nefericire potolit� �i calm�. Numai reflec�ia filozofic� este capabil� s� disting� �n sentimentul originar al triste�ii prezen�a unei aporii latente.

Prin medita�ia asupra substratului ira�ional al triste�ii, ca �i prin compararea structurii ei cu structura aporetic� a “fiin�ei” subiectivit��ii umane, noi am transformat-o �n sentiment filozofic. �n aceast� calitate, ea reverbereaz� �nspre manifest�rile “fiin�ei” subiectivit��ii noastre – manifest�ri care au ajutat-o s� se constituie �i a c�ror expresie concluziv� este p�n� la un anumit punct – pentru a le impregna cu propriul e con�inut, pentru a le satura cu el, pentru a le absorbi �n el, pentru a le introduce a�adar �n propria ei substan�� concluziv�. Desigur dac� subiectivitatea noastr� este, �n esen�a ei, o form� de existen�� confiscat� de principiul aporiei, cum am putea noi s� nu fim tri�ti? Dar �i reversul este adev�rat: dac� triste�ea (filozofic�) este un sentiment ocazionat �i chiar secretat, �ntr-un anumit moment de unele tr�iri ale con�tiin�ei, cum am putea noi s�-i interzicem de a se re�ntoarce la ele, pentru a le infuza fiec�reia �n parte propriul ei con�inut? Iat� cum, de la un moment dat, via�a sufleteasc� a omului – �n�eleas� ca o sum� de acte �i st�ri diverse – ajunge s� fie dominat� de acest sentiment al triste�ii.

Imaginatia si creativitatea

1. Caracterizare
Multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginatiilor, ceea ce se potriveste numai imaginatiei artistice. Dar procesul creator in stiinta comporta mai multe sinteze in domeniul ideilor, al abstractiunelor. De imaginatie da dovada si coregraful, ea putandu-se observa chiar in comportamentul unor sportivi. Incat azi putem defini imaginatia ca fiind acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reacti, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.
Deci nu vorbim de imaginatie doar in pictura sau poezie, ci si inmatamatici sau balet. Chiar si in domeniul afectiv poetii pot aduce un sunet nou. Originalitatea unui poet, sa zicem Marin Sorescu, nu consta numai in metaforele sale, ci si in modul de a trai diferite situatii si evenimente. Intr-un fel au trait iubirea poetii romantici si altfel o simte un poet comtemporan. Ei insufla anumite atitudini care uneori devin o moda.
Dar chiar si in domeniul activitatii organizatorice am putea descifra interventia imaginatie: initiativa constituie o noutate pe planul actiunii. Marii generali au imaginat ingenioase planuri de lupta, cu careb au castigat victorii rasunatoare.
Desi dezvoltarea imaginatiei la un inalt nivel e caracteristica omului, germenii ei pot fi descoperiti si in conduita unor animale suprioare. Iataun exemplu, povestit de un scriitor. Avea un caine de rasa, foarte rasfatat, caruia ii placea sa doarma intrun fotoliu foarte comfortabil. Intr-o zi, venind din alta parte, catelul constata ca stapanul sau sta asezat tocmai in fotoliul sau preferat. Dupa ce se invarte de cateva ori nemultumit, se indreapta spre usa de iesire afara si scanceste pentru a I se da drumul. Scriitorul se scoala si se duce sa o deschida, dar, in acel moment, cainele se repede triumfator si se aseaza la locul sau preferat. Desigur, acest truc a fost rodul imaginatiei sale, n-avea cum sa fi fost invatat.
Creativitatea este o capacitate mai complexa. Ea face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul social. Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si verificari.
Imaginatia, deci si creativitatea, presupun tei insusiri:
a) Fluidate - posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un mare numar de imagini, idei, situatii etc. ; sunt oameni care ne surprind prin ceea ce numim in mod obisnuit ca fiind "bogatia" de idei, viziuni, unele complect nastrusnice, dar care noua nu ne-ar putea trece prin minte;
b) Plasticitate consta in usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant ; sunt persoane "rigide" care greu renumta la o metoda, desi se vadeste ineficienta ;
c) Originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei, ea se poate constata, cand vrem sa testam posibilitatiile cuiva, prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei. Neindoelnic, ne gandim la raritatea a ceva util, altfel ar trebui sa apreciem favorabil bolnavii mintal care au tot felul de idei bizare, absurde.
Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei ; caracteristica principala ramane originalitatea, ea garantand valoarea rezultatului muncii creatoare.
2. Rolul si factorii creativitatii
Despre importanta creativitatii nu e nevoie sa spunem multe: toate progresele stiintei, tehnicii si artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Desigur exista mai multe trepte de creativitate; C.W. Taylor descrie cinci "planuri" ale creativitatii.
a) Creativitatea expresiva se manifesta liber si spontan in desenele sau constructiile copiilor mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de utilizare sauoriginalitate. Este insa un mijloc excelent de a cultiva aptitudinele creatoare ce se vor manifesta ulterior.
b) Planul productiv este planul crearii de obiecte, specific muncilor obisnuite. Un olar sau o tesatoare de covoare produc obiecte a caror forma se realizeaza conform unei traditii, unei tehnici consacrate, aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul caruia accede orice om muncitor.
c) Planul inventiv este accesibil unei minoritati foarte importante. E vorba de inventatori, acele persoane ce reusesc sa aduca ameliorari partiale unei unelte, unui aparat, unei teorii contraversate. Intr-o tara mare, cum este Japonia, se inregistreaza anual peste 100.000 de brevete de inventii, ceea ce asigura un progres vizibil al productiei.
d) Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii caracterizati ca fiind "talente". Ei realizeaza opere a caror originalitate este remarcata cel putin pe plan national.
e) Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, a omului care aduce schimbari radicale, revolutionare, Intr-un domeniu si a carui personalitate se impune de-a lungul mai multor generatii.
In afara de aceste aspecte, daca nu creativitatea, cel putin imaginatia este necesara fiecarui dintre noi in conditiile vietii obisnuite. O echipade psihologi de la Universitatea Harvard a studiat caracteristicile psihice ale unor muncitori instabili, cei care creaza fluctuatia fortei de munca, aspect stanjenitor pentru managerii intrprinderilor. Sunt acele persoane care azi se angajeaza intr-o fabrica, dar dupa o luna-doua, pleaca in alta parte, dar nici aici nu stau mult s.a.m.d. Examenarea a aratat ca majoritatea lor erau lipsiti de imaginatie, in sensul de a nu fi capabili sa-si imagineze cum de ceilalti vad lucrurile altfel, au alte opinii alte valori. Numim aptitudinea de a te identifica cu o persoana si a vedea lumea cu ochii ei, cu mentalitatea ei - empatie. Empatia presupune putina imaginatie care insa lipsea muncitorilor amintiti mai sus si de aceea ei aveau numeroase neintelegeri, ducand fie la parasirea institutiei, fie la demiterea lor. Absenta capacitatii empatice ar explica, dupa aceiasi cercetori, si mai multe din divorturi, unii dintre cei casatoriti nefiind capabili de empatie, deci sa-si imagineze alte dorinte, alte interese decat cele personale, ceea ce devine usor sursa de conflict. Iata ca, macar sub aceasta forma, imaginatia este o insusire valoroasa, imprtanta pentro o convetuire armonioasa.
In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai, de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent. Sunt unii ce exagereaza chiar rolul muncii in creatie. De exemplu, Thomas Edison, cunoscutul inventator, sustinea ca geniul este 99% transpiratie si 1% inspiratie. Acest punct de vedere se justifica prin specificul domeniului sau, inventiile de ordin tehnic, deoarece a trebuit sa incerce peste 3.000 de substante pana sa ajunga la cea mai rezistenta la tensiunea din becul elecric (atunci a fost gasit filamentul de carbune). Dar teza lui Edison nu se aplica in cazul lui Mozart, capabil sa scrie o sonata in cateva zile. De munca este nevoie, dar nu chiar in proportia preconizata de renumitul inventator.
Fara indoiala, un al doilea factor care trebuie amintit il constituie experinta, cunostiintele acumulate. Importanta nu este doar cantitatea, bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe descoperiri intr-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in alta diciplina. Nu intamplator se insista in pedagogie asupra valorii culturii generale.
Se disting doua feluri de experiente: a) o experienta drecta, acumulata prin contactul direct cu fenomenele sau prin discutii personale cu specialistii si b)o experienta indirecta, obtinuta prin lectura de carti ori audierea de expuneri. Prima forma are un mai puternic ecou psihic, ceea ce nu inseamna ca ar fi de neglijat cartile,care ne pun in contact cu mari spirite ce stralucesc de-a lungul multor secole.
Pot fi considerate ca factori interni ai dezvoltarii creativitatii, motivatia si vointa, amintite cand ne-am referit la structura ei. Crestera dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a birui obstacole are, evident, un rol notabil in sustinerea activitatii creatoare.
In ce priveste rolul inteligentei, situatia e mai putin clara, desi e evident ca in domeniul stiintei prezenta este de netagaduit. In conformitate cu experientele efectuate, relatia dintre inteligenta si creativitate e complexa. S-au aplicat, la un mare numar de subiecti, teste de inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii semnificative, dar destul de modeste. Analiza rezultatelor a aratat ca printre subiectii cu note ridicate la inteligenta sunt unii avand cote slabe la creativitate.
In schimb, cei cu perforemante ridicate de creativitate aveau la inteligenta cote cel putin mijlocii, de unde concluzia necesitatii sale pentru o creativitate superioara. Totodata reiese ca in anumite tipuri de inteligenta (gandirea critica) nu e implicat si spiritul creativ.
In ultima analiza, societatea are o influienta deosebit de importanta pentru inflorirea spiritiului creativ intr-un domeniu sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale. Stralucita epoca a Renasterii italiene, in domeniul picturii si sculpturii, se explica prin imbogatirea negustorilor, atagand dupa sine cerinta construirii de palate impodobite cu picturi si sculpturi, care a stimulat talentele existand totdeauna intr-un popor; s-au creat scoli iluste permitand ridicare acestor arte pe cele mai inalte culmi. In secolul nostru, dimpotriva, interesele societatii s-au indreptat spre progresul tehnicii, aceasta cunoscand o dezvoltare fara precedent.
Un alt factor determinat in stimulare creativiatii il constituie gradul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, artei. De pilda, forta aburului era cunoscutaa inca din antichitate.Existau jucarii ce se miscau datorita presiunii aburului. Apoi zeul Baai Moroen, divinizat in orientul mijlociu, era infetisat printr-o uriasa statuie de bronz. In zilele de sarbatoare se facea un foc mare la baza acestei statui care incepea sa miste din maini si sa scoata un sunet inspaimantator. Preotii stiau ca focul incalzea puternic un recipient cu apa, si aburii apasau pe niste clapete actionind mainele. Dar totul era un secret pazit cu strasnicie. In ce priveste productia materiala, ea era efectuata de sclavi si nu exista nici o preucupare de a le inlesni munca. La inceputul secolului 18-lea, dezvoltindu-se manufactura, a aparut si diviziunea muncii. Prin simplificarea operatiilor efectuate de un muncitor s-a putut contura ideea folosirii fortei aburului pentru miscarea unor mecanisme, executind miscari simple rectilinii ori circulare. De asemenea, Einstein n-ar fi putut formula teoria sa asupra relativitatii daca, in prealabil alti savanti n-ar fi efectuat o serie de experiente al caror rezultat nu se putea explica prin legile mecanice cunoscute atunci.
Exista o puternica influenta directa exercisata de precedetori, de profesori: Socrate l-a influentat pe Platon, Hayden l-a influentat pe Beethoven. Chiar daca ulterior elevul se indeparteaza de modelele initiale, acestea au un rol deosebit in formarea tineretului.
Societatea poate avea si functia de frana in dezvoltarea cunoasterii. Sa ne amintim de persecutiile Inchizitiei si Italia sau de intoleranta stalinista,, impiedicind progresul stiintelor sociale si biologice.
3. Procesele fundamentale ale imaginatiei
Imaginatia este un proces cognitiv-logic complex a unor imaginisi proiecte noi pe baza combinarii si transformarii experientei. Ea presupune trei insusiri:
Fluiditate: posibilatea de peridare intr-un timp scurt a unor numar marede imagini, idei noi;
Plasticitate: usurinta scimbarii opiniei, modului de abordare a problemei in favoarea unei variante mai atractive.
Originalitate, care este o expresie a inovatiei, a neobisnuitului, materializata in decizii, actiuni, comportamente.
Gindirea si imaginatia in rezolvarea problemelor:
Imaginatia, precum gindirea, implica doua procese fundamentale: analiza si sinteza. Analiza realizeaza o descompunere de asociatii obisnuite, ordinare, care prin sinteza sint legate in alt mod, formind imagini noi. Sinteza se realizeaza prin mai multe procedee ale imaginatiei: aglutinare, hiperbolizare sau diminuare, multiplicare sau omisiune, diviziune sau rearanjare, adaptare, substitutie, modificare, schematizare, tipizare, analogie, evidentiere.

Aglutinarea consta in descompunera unor obiecte, fiinte sau fenomene in parti componente, care sintr mai apoi recombinate, dand nastere unor imagini cu aspect neobisnuit - sfix, centaur, sirena,combina de bucatarie atc.
Multiplicarea consta in marirea numarului de elemente - balaurul cu teri capete, racheta cosmica cu mai multe trepte, iar omisiunea consta in reducerea lui: ciclopul, bicicleta etc.
Amplificarea duce la modificarea pozitiva a proportiilor - Setila, Sfarma-Piatra, uriasii, autocamioanele de mare tonaj; la diminuare, la reducerea lor: pitici, minicalculatoare.
Schematizarea consta in inlocuirea unui element sau a obiectului in genere cu scheme generale.
Analogia este un procedeu prezent mai ales in stiinta si tehnica.Structura atomului atomului a fost imaginata similara cu aceea a unui sistem solar. Ch.Darwin a conceput selectia naturala, asemanand-o cu selectia artificiala practicata de secole in agricultura. Primele automobile semanau mult cu o trasura fara cai.In creatie artistica se observa cum compozitiile din tinerete ale lui L. Haydn s.a.m.d. Unii vor sa explice intraga sinteza imaginativa prin analogie, ceea ce este o exagerare, desi neindoelnic, aceea este un procedeu foarte productiv.
4. Formele Imaginatiei
a) Cea mai frecventa forma de imaginatie solicitata aproape in fiecare zi si la care se face apel in mod curent in invataminteste imaginatia reproductiva. Ea consta in capacitatea noastra de a ne reprezenta diferite locuri, fenomene, intamplariu numai pe baza unor relatari verbale, fara sprijinul unui material concret, intuitiv. Elevii isi pot imagina foarte bine cum arata tundra pe baza descriilor facute de profesor, chiar dca nu li se prezinta o plansa, precum batalia de la Podul-Inalt poate fi reconstituita mental, fara a avea la dispozitie nici un montaj filmat. Tot in aceasta categorie intra si povestirile inflorate, exagerate, caracteristice unor pescari sau vinatori, in care realitatea este inbogatita substantial cu completari fanteziste.
 

Cea mai importanta forma a imaginatiei este, desigur cea creatoare. Asa cum se observa mai sus, ea se manifesta in diferite feluri, fie in mod involuntar, fiein mod preucumpanitor voluntar.
b)Visarea este puternic influentata de dorinte, sentimente;, ne imaginamreusita in actiuni pe care nu indraznim sa le intreprindem. Subalterul viseaza ca isi pune la punct seful abuziv, indragostitultimid se vede facand declaratii pline de curaj etc. Astfel, are un loc compensator. Gandurile, imaginatiile se succed in virtutea legilor asociatiei, dirijate de starile afective. Simtul realitatii intervine prea putin, totul decurge ca romanele de aventuri, in care intamplarile sunt foarte putin verosimile.
Visarea poate constitui totusi un sprijinin activitate cerand eforturi de lunga durata. De exemplu, violonistul nevoitsa faca zilnic cate 6 ore de exercitii, din caremulte sint plictisitoare, se viseaza obtinind mari succese in sali de concerte ale lumii, ceea ce ii sustine munca sa perseverenta. Totusi, daca visarea ocupaunloc prea mare in existentazilnica, se pierde contactul cu realitatea si consumul exagerat de alcool sau droguri.
c)Imaginatiile hipnagogice. Denumirea vine de la hipnos (somn) si agogos (a aduce). Sunt imagini care apar in timpul adormirii. Cele hipnopompice (pompos=care intovaraseste) inetrvin la inceputul trezirii din somn. In ambele cazuri, e vorba de simp0le linii, figuri geometrice, stele stralucitoare; mai rar pot aparea figuri umane sau un peisaj. Sunt reprezentari statice sau care se succed fara o legatura intre ele. Nu le consideram reale, si nu participam in nici un fel la producerea lor, care isi are originea in memotie, dar asciatiile sunt provocate de ,,petele entoptice'', adica de acele fire subtiri, fulgi si siraguri de perle teansparente, puncte mobile (ca niste musculite mici) observabile cand ne uitam la un perete alb. Ele provin din impuritati existente in cristalin ori in corpul sticlos. Sunt fenomene de scurta durata.
d)Visele.
Visele din timpul somnului se deosebesc net de imaginile din preajma somnului. Imaginile visului se succed intr-o strinsa legatura, constituinnd,,o avenyura'' (in cel mai larg sens al cuvintului) la care particiam afectiv, intens. Totodata o consideram reala, fie ca suntem doar spectatori, fie ca suntem actori. La unele populatii primitive de la sfirsitul secolului trecut, oamenii credeau si dupa trezirein realitatea visului. De aceea seful tribului era felicitat de supusi daca visa o vinatoare bogata. Intimplarile din vis au loc, adesea, intr-o lume ireala, neverosimila, chiar absurda, halucinatorie, ca atuncnci cind cineva viseaza cum da din maini si zboara cu usurinta, mirindu-se ca alti oameni nu reusuesc sa faca la fel. Romanele lui F. Kafka transcriu cu fidelitate cosmaruri traite uneori in vis. Asadar, lipseste total controlul realitatii, totul devenind posibil. Nu sunt respectate nici principiile gindirii, de pilda principiul identitatii (intrucit pot visa un urs, dar care, de fapt, este prietenul meu B). Sau se intimpla sa ma visez in miezul unei actiuni, eu fiind totusi spectator. Dupa cum pot fi simultan in doua locuri diferite.
Apoi, visul este profund afectiv, cel ce viseaza traind intens emotii de neliniste, tema ori bucurie. Legile asociatiei sunt atot [uternice, de aceea se poate sari de la o scena la alta. Dintr-o data apar alte locuri, alte persoane.
O alta caracteristica este prezenta unor simboluri. Unii cosidera cainele negru, ce apare unepri in vis, ca fiind un dusman, altora le pare ca un sarpe mare... simbolurile pot avea o semnificatie strict individuala. Totusi, in popor, circula parerea ca simbolurile ar avea o semnificatie generala; astfel, circula de secole carticica Cheia Visurilor, dand o singura semnificatie fiecarei imagini: una pentru noroi, alta pentru carne, alta pentru caine etc. In sprijinul unor asemenea pareri vin scrierile lui C. Jung, psiholog si psihiatru elvetian. El a gasit simboluri comune in miturile unor popoare foarte diferite, simbnoluri pe care le-a numit ,,arhetipuri'', sustinand a fi o mostenire ereditara a tuturor oamenilor, ele aparind si in vise. Avind in vedere ca toti oamenii au deasupra capului soarele si luna, au un tata, mama, frati, toti se tem de tasnete... nu e surprinzator sa gasim in imaginatia tuturor simboluri similare, fara sa fie nevoie sa ne gandim la idei sau imagini innascute.
In cadrul viselor predomina imaginile vizuale (cca 90% din total), dar numai 20% din ele sunt colorate. Cele auditive sunt si ele prezente in 60% din cazuri, dar celelalte, tactile, termice, oflactive apar mult mai rar (cam in propozitie de 10%). Asa cum stim, visele apar in somnul paradoxal (somnul REM) si dureza 20-25% din din timpul total al sopmnului. 15% dintre barbati si 5% dintre femei sustin ca nu viseaza niciodata. De fapt, nu-si amintesc visele, fiindca visele par sa fie indispensabile. Trezite din somnul REM, 80% dintre persoane isi amintesc ce visau; cei treziti in afara perioadei, cu rapide miscari oculare, si care relateaza un vis nu reprezinta decat 7% din total. Desigur, ar putea sa fie amintirea unui vis din perioada REM anteroara. Totusi, somnul lent pare a fi si el intovarasit de vise, dar constind mai mult in reflectii verbale abstracte, cu slaba participare afectiva si avind multe relatii cu stare anterioara de veghe. De aceea aceasta nu impresioneaza si se retin mult mai greu.
Visele pregnate dureza intre 3 si 60 de minute, in medie 20 de minute. Se deruleaza ele mai repede sau mai incet decat evenimentele reale? Ambele situatii sunt cu putiinta. In legatura cu rapiditatea posibila a unui vis e interesanta relatarea unui om de stiinta. Avand mult de lucru, a intarziat la masa de scris; facindu-i-se foame, a aprins o spirtiera si a pus un ou la fiert. Pe cand astepta, a adormit si s-a visat in timpul Revolutiei franceze, participind la lupte in potriva teroarei; are tot felul de aventuri, pana cand e capturat, inchis, are loc o judeacta cu mai multe sedinte, martori, acuzare, este condamnat la moarte, asteapta multa vreme executarea sedintei si, in fine vine ziua decapitarii, este tarat pe esafod si cand actioneazaghilotina, se trezeste. Se repede, scote oul din apa clocotita, si ... oul era inca moale. Deci aventurile sale, care durasera mai mult de un an, se produsera in citeva minute de vis!
2) Ce factori influenteza continutului viselor?
Excitantii externi foate puternici provoaca trezirea. Ceilalti pot influienta visele daca se produc in timpul somnului REM. Experimental, s-a apropiat un fier de fruntea unei persoane care dormea. La trezire, acesta a povestit despre o banda de soferi patrunzind prin efractie intr-o casa, pe care politia i-a prins asupe faptluisi i-a obligat sa restituie banii, punnandu-i cu picioarele pe carbuni aprinsi. In alt caz, s-a picurat putina apa pe fruntea persoanei. In visul ei se vedea in Italia, unde era foarte cald, transpira grozav si, la un restaurant, bea vin alb de Orvieto. La fel si sunetele, zgomotele produse in apropiere pot declansa imagini onirice. Cercetari minutioase au dovedit ca luminile, sunetele intra in continutul viselor numai 10-20% din cazuri. Doar picaturile de apa pe frunte le influientaza in cca 40% din situatii.
Si senzatiile interne provocate de foame, sete, neaerisirea camerei (exces de bioxid de carbon ), oboseala, tulburari circulatorii pot pot conditiona aspecte ale visului.Dement si Wolpert au tinut mai multe persoane fara sa bea lichide timp de 26 de ore. In timpul somnului ele n-au visat bautura, doar 5 din 15 vise au avut o legatura indirecta cu bautura. Totusi, exploratorii ramasi fara hrana si in criza de apa multa vreme au relatat prezenta lor intensa in planul imaginativ, atat in stare de veghe, cat si in somn.
Unele dereglari functionale interne, anunatnd ecloziunea unui aspect patologic, pot sa fie acoperite de stimulii externi in timpul zilei, dar in somn pot influienta visele. Se poate intampla ca o persoana sa viseze ca o persoana s-a imbolnavit si doctorul sa sustina necesitatea unei operatii la ficat, iar peste doua zile persoana in cauza sa aiba intr-adevar o colica biliara. Iata exolicatia unora din visele care se realizeaza.
Uneori, impresiile din ajun pot patrunde in vis. Intr-un experiment s-au prezentat de mai multe ori la tahistoscop niste figuri cacateristice. A doua zi s-a constatat prezenta lor in vise, dar nu in toate cazurile. Oricum, preocuparile din ajun pot sa intre in vis. Unii studenti continua ,,sa invete'' in vis ceea ce studiauziua. Uneori, continuand reflexiunea, se poate visa solutia unei probleme ramase nerezolvate. Sunt cunoscute cazuri de creatie in timpul somnului. G.Tartini, compozitor preclasic ialian, povestea ca a compus in vis o sonata pe care dimineata a pus-o pe note - era o snata foarte dificia, botezata de aceea ,, sonata diavolului''.
Informatii cunoscute noua, dar uitate in timpul zilei, de pilda aceea ce urmeaza sa sosesca o ruda, pot sa se actualizeze in vis: un alt argument pentru cei care sustin caracterul povestitor al visurilor. Cum in timpul somnului gandirea continua sa functioneze, unele ,,prevestiri'' sunt posibile, dar ele sunt rare, intrucat, asa cum am subliniat, controlul realitatii lipseste.
3)In legatura cu interpetare viselor, exista trei pozitii. Unii considera visul un mod de comunicare cu divinitatea (cu zeii, in antichitate). Visul poate fi o solie sau un avertisment. Chiar si in zilele noastre se atribuie visului un rol profetic. Dupa Aeppli;,, visul ne raspunde unde ne aflam si ne arta drumul optimpe care il avem de parcurs.''.
A doua pozitie subliniata aspectul fiziologic. K. Leohnard:visul este rezultatul unei disocieri, al unei inhibitii mai profunde a sferei motricitatii, fata de cea senzorio-cognitiva. A treia pozitie este aceea a psihologilor ce sustin ca visul are o serie de semnificatii. Diversi factori pot avea o influenta intimplatoare, dar visul este rezultatul unei intregistari de spirit a celui care doarme.
Partizan al acestei pozitii, S.Freud sustine ca visul este in esenta realizarea unei dorinte. Insa copiii viseaza in mod explicit ceea ce doresc. De exemplu un copil caruia, ducindu-i cirese bunicii, i s-a interzis sa manince din ele, se viseaza mai apoi consumand "multe,multe cirese". Cum zice proverbul: "Vrabia malai viseaza". Adultului, spune parintele psihanalizei, avand dorinte interzise, indeosebi de ordin sexual, ele ii apar in forma mascata, simbolica. Dorintele, ideele legate de ele, formeaza continutul latent al visului, dar continutul manifest, forma in care el apare, sunt foarte diferite datorita deformarilor produse de "cenzura".
Sunt mai multe fenomene care transforma continutul letent, datorita supraeului. Mai intai, are loc o elaborare plastica: gindurile se transforma in imagini, capata "caracter halucinator". Apoi survine condesare: visul manifestat apare mai redus mai comprimat decit ideile latente. Se elimina unele elemente, altele fuzitionaza: o prsoana are aparenta fizica a lui A, tinuta lui B, dar stiu ca e D. Deplasarea e cel mai imporant fenomen: un element latent este inlocuit prin ceva mai indepartat printr-o aluzie, devenind un simbol. Iata ca un pacient povesteste cum i-a visat pe mai multi membri ai familiei sale stand in jrul unei mese de o forma neobisnuita.Chestionat, el isi aminteste o mobila le fel vazuta cu prilejul unei vizite. In acea familie, raporturile dintr tata si fiu nu erau cordiale. Dar nici felatiile dintre pacient si tatal sau nu erau bune. Tocmai ele au fost simbolizate prin acea masa deosebita.
In fine, o alta modificare profunda poate fi si inversiunea. Se viseaza ceva care inlocuieste inversul sau: "a te catara pe scara" in loc de "a te cobori" ; "caderea in apa" inlocuind "iesirea din apa". In acest fel, un vis nu mai seamana nicidecum cu ideile latente din care provine, iar dificultatiile de interpretare sunt foarte mari, caci orice fragment poate exprima si opusul sau, orice detaliu poate fi considerat ca exprimind o realitate sau, dimpotriva, contrariul ei.
Freud gaseste solutia pentru interpretarea justa a viselor. El chestioneaza persoana in legatura cu intimplarile din vis, dar interogarea o face dupa metoda sa, "asociatia libera": subiectul este rugat sa spuna tot cei vine in minte, fara nici o selectie, fara nici o omisiune. In felul acesta, pot apare interpretari care n-ar fi putut fi dedus doar relatarea visului. De exemplu, o doamna povesteste ce a visat. Se afla impreuna cu barbatulei la teatru si constata ca o parte din fotolii sint complet fgoale. Sotul ei povesteste cum Eliza Z. Si logodnicul sau ar fi vrut sa vina si ei la teatru, dar nu gasise decit locuri proast, pe care nu le puteau accepta. Din acccea din ceea ce isi aminteste pacienta, Freud deduce ca visul ei ii exprima regretul de a se fi maritat tanara, fiind totodata si o realizarea dorintei sale de a merge frecvent la teatru.
Marele psihiatru are dreptate in ce priveste necesitatea unor precizari din partea elui ce viseaza - fara de care e greu sa interpretezi o serie de imagini cu caracter simbolic. Totusi, intrucatva el se contrazice, fiindcavorbeste si de o simbolistca generala - un fel de cheie a viselor, un cod: cand in vis apar un imparat si o imparatesa, acestea simbolizeaza parintii; copiii, fratii, surorile sint mici animale ; nasterea e legata de vise in care e vorba de apa, fie ca iese din apa, fie ca se scufunda in ea; plecarea cuiva, calatorie inseamna moarte etc. Dar cele mai multe obiecte au o semnificatie erotica. Organul genital masculin ar fi simbolizat prin: bastoane, stalpi, arme ascutite, cutite, pumnale, revolver, robinete, izvoare, creioane, ciocane etc. Organul genital femenin e si el prezent "prin toate obiectelea caror caracteristica consta in aceea ca circumscriu o cavitate": mine, gropi, vase, lazi, vapo, dulapuri, casa, usa etc.
Argumentele pe care parintele psihanalizei le aduce in sprijhinul a acestei interpretarisunt subrede, bazandu-se pe analogii cu unele mituri sau proverbe. Caracterul lor discutabil e recunoscut cand scrie: "cat despre simbolurile din vise, multe din ele nu le gasim in alte domenii sau nu le regasim, cum ati vazut, decat ici, colo".
Pana la ufma observamcum Freud, desi vorbeste despre realizarea dorintei in vis, se refera aproape in toate cazurile la preocupari si neimpliniri, dificultati de ordin erotic. In conceptia lui S. Freud dimpotriva, toti baietii traiesc complexul lui Oedip, adica sint indragostiti erotic de mama lor si ostilii tatalui. Dar afectiunea fata de mama nu e dovedita ca fiind de natura sexuala, ci, asa cum observa un elev al lui Freud, A. Adler, ea izvoraste din nevoia de protectie, de securitate a copilului mic.
In afara de aceasta, nu se obsrva preocuparea de a stabili gradele de intesitate a unui impuls care ar putea fi diagnosticat ca prezent. Omama, desi tine foarte mult la copilul ei, se poate enerva foarete tare pentru o comportare obraznica si-i spune cuvinte grele, il ameninta. Dar totul pota fi superfecial, cauzat de o intiplare, fara nici o semnificatie - ar fi o grasala deci sa tragem concluzia ca ea nu mai tine la fiul sau si il uraste. Or, deseori, micile tensiuni din timpul zilei sunt aplificate in vis. Daca imbraca o forma simbolica, eventual, nu este un motiv sa conchidem ca ar fi foarte puternice si i-ar marca puternic existenta. Daca doamna din exemlu de mai sus a putut avea un moment de regret pentru ca s-a casatorit pre devreme nu inseamna lipsa de afectiune pentrul sotul ei. O asemenea discutie nu se observa in lucrarile lui S. Freud, dar neglijarea ei poate duce la erori foarte grave de diagnostic.
Psihiastrul austriac face o gresala destul de frecventa in stiinta: cand se descopera un fapt important, exista tendinta ca prea multe fenomene sa fie exprimate prin legea ce il ilustreza. Asa au procedat in psihologie I.P.pavlov, E. Thorndike si adeptii scolii gestaltiste. In cazul nostru, pe linga tendinta de a explica intreaga viata psihica prin numai doua impulsuri fundamentale, Freud incearca sa simplifice natura visului, care ar urmari doar numai realizarea unei dorinte. Dar oricine cunoaste visele in care se concretizeaza temerile, si nu dorintele noastre. "atunci, ni se spune, traim teama provocata de cenzura". Cand cinava viseaza ca i se fura automobilul, nu contrazice nici o norma. Freud nu ezita sa recurga la sofizme pentru a-si sustine dogma, spunand: "pedeapsa este realizarea unei dorinte, a dorintei altei persoane, a aceleia ce executa cenzura". Asadar, visul este realizarea... dorintei altuia! - ceea ce e, evident, cu totul altceva decat se formula in teza initiala. Aceste argumente nefiind convingatoare, el precizeaza ca dorinta pe care urmeaza sa o satisfaca visul este dorinta de a dormi. Sigur, exista si asemenea cazuri. Cineva viseaza:suna ceasul dimineata, se scoala, se spala, ia masa..., dar il trezeste sotia aratindu-i ca o dormit inca 1 de ora dupa avertizarea desteptatorului. Aici, intr-adevar, visul i-a prelungit somnul, dar acesta este un caz foerte rar. Fiecare di noi am trait cosmare care ne-au facut sa ne trezim infricosati - ele ne-au ajutat sa mai dormim, ci dimpotriva.
In concluzie, creatorul psihanalizei are meritul de a fi subliniat caracterul afectiv al visului, aspect esential, chiar daca, pe linga dorinte, el actualizeaza si temeri sau revolte. E probabila si influenta normelor morale care in unele cazuri pot transforma gindurile in simbol. De asemenea, e certa necesitate de a culege informatii de la cel care a visat pentru a clarifica sensul unui vis. In rest, gasim generalizari si exagerari neintemeiate, caracteristice acestui psihiastru.
Simbolurile din vis pot avea si alta explicatie decat cea freudiana. Potrivit vederilor cognitiviste, simbolismul n-ar avea rolul de a masca pulsiuni, ci ar constitui singurul mod pri care se poate exprima complexitatea trairilor afective, care nu pot fi taduse in cuvinte obisnuite, in notiuni. Poetul, pentru a sugera trairile sale inefabile, alege cuvinte rare si foloseste metafore, simboluri neobisnuite. La fel in vis, fara vreo intentie, sentimentele se transforma, se incorporeza in evenimente si imagini simbolice. Visul ar fi singura posibilitate de exprimare a anumitori aspecte obscure ale personalitatii noastre, a unor valori si atitudini in mare parte inconstiente. Gindirea oniricacrestalizata in vise poate servi la o mai buna cunoastere a individului. Explicatia freudiana a simbolurilor si cea cognitivista nu se exclud: in unele cazuri poate fi vorba de mascarea unei dorinte, alteori, doar de o exprimare figurata. Cu certitudine, analiza visurilor poate servi lao mai buna cunoastere a persoanei, dar fara simplismul unui cod imuabil al imaginatiilor, care sa dea unei reprezentari aceiasi semnificatie la toti oamenii. Desigur, psihicul omului e invadat de comunitate, de reprezentari sociale, ceea ce nu inseamna ca multe ditre ele n-ar fi traite intr-un mod specific, personal.
4) Cele mai evidente manifestari ale unui vis le constituie miscarile oculare rapide ce se petrec sub pleoapele inchise. Uneori, corespondenta dintre acestea si continutul visului este evidenta: in cazul unei persone adormite, s-au obsevat 26 de miscari orizontale regulate ale ochilor; trzita, ea a relata ca visa un meci de ping-pong. In multe alte cercetari insa, nu s-au putut stabili asemenea concordante,ceea ce nu e de mirare, fiindca, in divesele scene cu mai multe persoane in miscare, miscarile oculare implicate sint extrem de complexe si foarte greu de gasit corespondente.
In afara miscarilor ale ochilor, sint prezente si alte manifestari. Apar miscari ale articulatiei mainilor, modificari ale ritmului respirator, ale batailor inimii, uneori si modificari ale expresiei faciale. Cateodata se pronunta cuvinte si ciar propozitii, iar spre sfirsitul perioadei de somn se produc miscari ale corpului. In rare cazuri, persoana care doarme se scoala, merge, se poate chiar sui pe acoperis - e vorba de somnambulism. S-au comis si crime in aceasta stare speciala. Dimineata, somnambululnu-si aminteste nimic.Nu este clar daca el viseaza sau se afla in stare de trezie patologica, eara o constienta clara. Exista oameni care, treji fiind, pot actiona fara constiinta in anumite momente si nu-si pot aminti nimic din cele inttreprinse.
Manifestarile exterioare ale visului ne indreptatesc sa afirmam prezenta imaginilor onirice si la animalele superioare: uneori, cainii indarjiti.
Nu se cunoaste rolul visului, dar ei este necesar. Am aratat ca, impiedicati sa viseze, subiectii se resimt si cresc perioadele somnului paradoxal in noptile ultrioare. Pentru psihiatru, pentru psihologanaliza viselor poate completa informatiile despre pacienti, dar interpretarea lor nu este inca pe deplin clarificata din punct de vedere stiintific.
e) Halucinatiile sunt imagini extrem de vii si pe care bolnavii le considera reale. Ei vad persoane, animale, obiecte acoprind parti di ceea ce percep. In afara bolilor, halucinatiile pot fi provocate de anumite substante chimice si de droguri. Un psiholog, folosind o substanta halucinogena, a descris cum a inceput sa vada soareci albastri alergand prin camera. Sunt fenomene rare si anormale.
f)Imaginatia preponderent voluntara
De obicei, manualele de psihologie vorbesc despre imaginatia voluntara. Am preferat sa precizam ,,preponderent voluntara'' deoarece, asa cum vom vedea, inprocesul de creatie intervin totdeauna si asociatii din inconstient.
Vorbim despre imaginatie voluntara in sensul ca persoana isi propune in mod constient sa rezolve o anumita problema foarte dificila ori sa creeze o anumita opera artistica implicand un efort de durata. De altfel, am prezentat vointa si perseverenta ca fiind componente indispensabile creatiei autentice.
Munca de creatie parcurge mai multe etape:
1) Perioada de preparare,cand se aduna informatii, se fac observatii, se delimeteza scopul sau problma, se schiteza o ipoteca sau un proiect general;
2) Incubatiaaste restimpul incercarilor sterile, cand nu se gaseste solutia, condretizarea operi e nesatesfacatoare; incubatia poate dira foarte mult, ani de zile!
3) Iluminarea este momentul fericit cand apare solutia, cand opera e vazuta intr-o lumina mirifica. Acest fenpmen se produce uneori in mod spectaculos: i se spune inspiratie daca artistul traieste opera in mod intens, constient de toate componentele si detaliile ei; in stiinta, se vorbeste de intuinta adica o conoastere sintetica, integrala a demonstratiei care ilucideaza toate aspectele problemei; in aceasta etapa se realizeaza in ritm rapid obiectele urmarite initial ;
4) Verificarea este necesara dupa conceotia initiala, pentru a a elimena eventualele erori sau lacune; artistul isi revezuieste creatia, race retusuri; sant multe cazuri cand mari parti din opera sunt rescrise - asa facea Lev Tolstoi.
Unii prezinta actul de creatie cu tei fraze: una logica si, o a doua intuitiva sau iluminarea si, a treia, etapa critica. Oricum, momentul culminant este cel al intuitei, inspiratiei, iluminarii.
Despre acest moment de creatie s-a scris mult. H. Poincare, ilustrul matematician de la inceputul secolului nostru, a descris mai multe asemenea fenomene, subliind ca ele i-au aparut in momente de relaxare, cand nu se gindea deloc la problena respectiva. De exemplu, dupa citeva luni de stradanii in legatura cu o tema foarte complexa, neajungind nici la un rezultat, a abandonat-o. Intr-o seara, plecase la opera si, in momentul cand a pus piciorul pe scara trasurii, dintr-o datai-a venit in minte solutia: o diviziune de ansamblu asupra problemei, a organizarii si succesiunii rationamentelor. Intors acasa si transcriind totul pe hartie, si-a dat seama ca rezolvarea e fara cusur.
Evdent, totul nu se pate explica decat prin rolul activ, creator al inconstientului care e continuat prelucrarea facuta in timpul incubatiei. In toate cazurile, se remarca aparitia intuitiei, inspiratiei numai dupa o peroada de efort, de cautari, de munca intensa. Ce es petrece in in inconstient? Unii presupun ca semnificatiile sunt grupate in unitati complexe pe care le numesc ,,matrici''. Rigiditatea creata de limbaj si de sitemele logice impiedica aparitia unor noi relatii intre ele. In perioada de relaxare s-ar produca un recul spre o mai slba integrare a matricilor si atunci se pot produce conexiuni neobisnuite (dupa Schlanger, jud. 1983). De aici, si tendinele ce se manifesta azi, in preconizatele metode de stimulare a creativitatii, de a realiza conditii pentru o libera manifestare a asociatiilor spontane, nestanjenite de rogorile ratiuni. Desigur, iluminarea e conditionata nu numai de muncapreabila, ci si de intreaga cultura a creatorului, de bagajul sau de cunostiinte si de varietatea lor.
Dar iluminarea nu se produce totdeauna sub aceasta forma spectaculoasa, desea ea are loc treptat, creatorului venindu-i o idee care il face sa progreseze putin. Peste cateva zile, poate face un nou pas inainte s.a.m.d., pana la deplina rezovare a problemei sau conceperea operei in intregime. Din ceea ce se cunoaste, se pare ca exista particularitati: sunt personalitati la care intuitia suvine puternic si global., cum a fost H. Poincare, altele progreseaza treptat- asa era Albert Einstein.
Exista o chestiune insuficient precizata:creativitatea, imaginatia implicata sunt generale, aceleasi in ote domeniile`sau specifice ? Adesea, cecetatorii vorbesc despre ea ca despre o aptitudine generala. E posibil se existe caracteristici de personalitate prezente la multe talente creatoare., asa cum se vorbeste si de o inteligenta generala, al carei nivel, am vazut, nu poate fi confundat cu potentele creatoare. Dar exista si domenii in care anumiteaptitudini speciale sunt indispensabile: matematica, pictura, muzica s.a. In domeniul stiintelor, s-ar putea gasi aptitudini comune (sa spunem cele implicateatat in chimie cat si in fiziologie), dar si aici exista deosebiri ce pot fi importante (cand comparam munca unui fizician atomist si cea a unui specialist in istoria antica). E asevarat ca au existat si talente multiple, cum intilnim la mari genii ca: leonardo da Vinci sau Goethe, insa nu si la Shakspeare sau Raphael,. In ce priveste aptitudinile implicate in cercetarea stiintifica,eforturile efectuate de un elev de liceu pentru a solutiona o problema de fizicaimplica momente de pregatire, de incubatie , dar si asociatii salbvatoarecare vin din memorie, adica din inconstient. Noi cautam o anumita lege,un anumit procedeu pentru a rezolvasituatia problematica. Ea poate sa nu ne vina in minte, sau ne vine altceva, care se dovedeste nefolositor. Prelucrarea efectuata de inconstient duce uneori la sugerarea unei metode , alteori ne orienteza in alta directie, unde gasim ceea ce ne trebuie. Activitatea inconstienta colaboreza indeaproape cu eforturile deliberate, atat in creatia autentica, precum si in rezolvarea unor probleme dificile pentru noi - desi binecunoscute de specialisti. Incostientul care ne sprijina este , in mare parte, memoria semantica; pe relatiile stabilite de ea, mersul gandurilor este facilitat. E nevoie insa si de o deplasare a punctelor de vedere, o reoganizare a datelor, io serie de analogii si transpuneri. Asadar, gandirea obisnuita nu este cu totul altceva decat reflexiunea solicitata in creatia stiintifica. Gradul de originalitate si intensitatea efortului necesar le distinge, ceea ce constituie o diferenta minora.

5. Dezvoltarea creativitatii
Multa vreme creati a fost considerata apanjul exclusiv al unei minoritati restrinse. Distingand insa mai multe trepte calitative in cereativitate si observind cum si efooturile de gandire obisnuita implica ceva nou, cel putin pentru persoana aflata intr-un impas, satazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit sicreator. Orice om normal poate realza o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie. Ca dovada ca, in multe tai, numarul inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiar al sutelor de mii. Pentru a se ajunge la o astfel de performanta, e nevoie de preocupare speciala, de conditii favorabile devvoltarii imaginatiei. Si, intr-adevar, asistam astazi la deschiderea unor ,,cursurii de creativitate'' si chiar ,, scoli de inventica''. Ce se poate face deci pentru stimularea creativitatii? Mai intai, trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei, creativitatii. Asemenea obstacole exterioare sau interente individului sunt denumite, de obicei, blocaje.
a)Blocajele creativitatii
1)Mai intai, sunt amintite blocajele culturare. Conformistul este unul din ele: dorinta oamenilor ca toti cetatenii sa gindesca si sa se poarte la fel. Cei cu idei sau comportari neobisnuite sunt priviti cu suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru asemenea persoane. Apoi, exista in general o neincredere in fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor. Dar, vom vedea cind se va studia gindirea, ca deductiile riguroase nu parmit un progres real decat daca fundamenteza rezultatele unor constructii sau ale unor operatii imaginare. Nici matematica nu poate progresa fara fantezie. Aceasta atitudine sceptica, observata atit la oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea avea originea in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi, care nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o petrcere.
2) Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de gindire. Asa e cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Se numeste algoritm o succesiune determinata de operatii permitind rezolvarea unei anumite categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa aplicam intr-o situatie un anume algoritm si, desi nu pare a se potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa icercam altceva. De asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala: folosim obiecte si uneltele potrivit functiei lor obuisnuitesi nu ne vine in minte sa le utilizam altfel. Sa dam un exemplu simplu: in timpul razboiului, o grupa de soldati cartiruita intr-o casa parasita dintr-o localitate evacuata de inamic. Acolo ramasera mai multe scaune, dar nu exista nici o masa. Mai multe zile soldatii s-au chinuit sa manince pe brate, pana cand unuia i-a venit ideea sa scoata usa din balamale si, punind-o pe patru scaune, au avut o masa foarte comoda. Aceasta idee a venit foarte tirziu, intrucat pentru noi toti functia usii este de a inchide o incapere si nu de a servi drept o scandura pentru masa. Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul din promotorii cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la solutionarea unei probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in monte tot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa discutam ritic valoarea ei, acest act blocheza venirea altor idei in constiinta. Si cum prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne aflam in impas. Cand imaginatia trece prinr-un moment de efervescenta, sa lasam ideile sa curga - doar sa le notam. Numai dupa acest izvor de inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic al fiecaruia. Osborn a intitulat acest procedeu brainstorming, ceea ce in traducere literara ar fi "furtuna, asaltul creierului" - in limba noastra iol caracterizam ca "asaltul de idei" sau " evaluarea amanata". Brainstormingul poate fi utilizatsi in munca individula, dar el e cunoscut mai ales printr-o activitate de grup, despre care vom vorbi imediat.
3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie, factorii afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi, de a nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa dezvolte un punct de vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee este gresita, fiindca rareori solutia apare de la inceput. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creatie, de inovatie este dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si tendinta exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideiilor prea deosebite si dauneaza procesul de creatie.
b)Metode pentru stimularea creativitatii
Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa favorizeze asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele inconstientului.
1) Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am amintit mai sus, dar utilizat in conditiile unei activitati de grup. Iata cum recurge: presupunem ca intr-o fabrica s-a ivit o problema dificila, si s-a hotarit convocarea grupului de brainstormig; se trimite cate o invitatie membrilor in care se specifica problema, ziua, ora si locul intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se sa faca parte din cele mai diverse profesiuni, deci, pe langa ingineri, vor fi un biolog, un zierist, un istoric, un agronom, un fizician s.a., asigurindu-se in acest fel, din capul jocului, o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar nu o analizeaza in mod special.In ziua stabilita vin, adunati in jurul unei mese, si dupa o luare de contact, incepe sedinta propriu-zisa, condusa de un mediator. De obicei , pe o tabla mare se scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului: "judecata critica este exclusa" ; "cat mai multe idei" ; "dati frau liber imaginatiei" si ultima: "combinarile si ameliorarile sint binevenite". Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce se spune. Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i trece prin minte in relatia cu problema, fara nici o selectie sau procupare de exacitate. Dupa ce el termina, incepe altul, nu se discuta nimic, urmeza al treilea s.a.m.d. La un moment dat ideile abunda, apoi se raresc si in cca 45-60 de minute inspiratia secatuieste, sedinta se incheie, darmediatorul reaminteste participantiilorca, daca ulterior le mai vine vreo idee, sa o comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna specialistii intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care sugereza o solutie optima. Metoda da adeseori bune rezultate, altfel n-ar mai fi utulizata cu regularitate in interprinderi si in institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a sucita asociatii benefice altuia, poate deschide un nou orizont, dand prilejul persoanei sa formuleze pareri care i-ar fi venit in minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguloase au aratatca, lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gesesc mai multe solutii, decat daca membrii grupului ar lucra fiecare separeat. Desigur, nu orice problema poate fi abordata in felul arata, mai ales cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice fraza, ci doaratinci cand impasul este bine precizat.
2) Tot o metoda asociativa este si sinectica inovata de W. Gordon. Acesta era convins de valoarea psihanalizei si deci de rolul hotarator al inconstientului. Cum, dupa aceasta doctrina, "sinele" se exprima pri metafore, in centrul atentiei se afla stradania de a gasi metafore cu problema prezentata. Si aici, din grup fac parte 6-8 persoane de diferite profesii. Mai intai se face "srainul familiar" adica se clarifica bine dificultatiile problemei. Apoi se transforma "familiarul in ceva strain", adica se cauta metafore, comparatii, personificari. De pilda, daca se studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi imagineaza ca este "un plaman cand rar si profund, cand superfecial si repede" ; altcineva invoca "balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu mai respira multa vreme" etc. Dupa ce se formuleaza circa 20 de analogii-metafore, aceleasi persoane studiaza impreuna cu specialistii solutionarea optima a problemei, sugerata de una sau alta din metafore. Acesta e partea cea mai dificila si dureaza mai multe ore. Exista si alte metode in care nu se recurge la asociatii libere, dar se stimuleazacreativitatea prin grup.
3) Metoda 6-3-5. Este vorba de impartirea unui adunari in grupuri de 6 persoane, in care fiecare propune trei idei intr-un timp maxim 5 minute. Primul grup discuta problema si, pe o fisa, sint trecute trei idei, fiecare fiind capul unei coloanece se va completa de catre celelalte grupuri. Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup care adauga alte trei idei in coloane, sub celelalte s.a.m.d. pana ce fiecare fisa trece pe la toate grupurile. Conducatorul srange foile, le citeste in fata tuturor si se discuta pentru a se hotari care din propuneri sa fie insusita.
4) Pshilips 6-6. Este tot o metoda menita sa consulte un numar mare de persoane. Aceasta multime segrupeaza in cate 6 persoane, urmand a discuta problema timp de 6 minute. Mai intai, animatorul explica metoda si avantajul ei, apoi expune problema. Se urmareste ca grupurile sa fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un coordonator si se discuta timp de 6 minute. La urma, fiecare grup isi anunta parerea. Urmeza o discutie generala - dupa care se trage concluzia. In felul acesta, intr-un timp scurt, se consulta opinia multora: 4-5 minute organizarea, 6 minute discutia in colectiv, 2 minute raporteaza rezultatul fiecare ; daca sint 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30 minute. Discutia finala poate dura 30 de minute, deci in circa o ora se pot rezuma parerile a 60 de pesoane. Cand e vorba de o problema complexa, se pot organiza grupuri de 4 membri, avand la dispozitie 15 minute.
5) Discutia panel. Termenul panel inseamna in engleza ,, jurati''. Si in acest caz e vorba de participarea unor colectivitati mai mari. Discutia propriu-zisa se desfasoara intr-un grup restrans (,,juratii''), e format din persoane competente in domeniul respectiv. Ceilalti pot fi zeci de persoane- asculta in tacere ceea ce se discuta. Acestia pot interveni prin biletele transmise ,,juratilor''. Uneori biletelele sunt de hartie colorata: cele albasre contin intrebari, cele albe-sugestii, cele rosii- pareri personale. Mesajele sunt primite din unul din membrii participanti la dezbatere, care introduce in discutie continutul unui biletel atunci cand se iveste un moment prielnic (i se spune ,,injectorul de mesaje'' ). Discutia e condusa de un ,,animator''. La urma, persoanele din sala pot interveni si in mod direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul face o sinteza si trage concluzii.
Discutiile panel sunt organizate aprope zilnic de posturile de televiziune. Auditorul (zeci de mii de persoane) urmareste discutia acasa si poate interveni prin telefon. Ceea ce lipseste discutiilor televizate sunt sunt sintezele si concluziile animatorului, totul ramane in aer si cetatenii nu stiu ce sa creada! De altfel, nu sunt discutii urmarind creatia, ci numai informatia.
b) Dezvoltarea creativitatii in invatamant
Cata vreme creatia era socotita un privilgiu dobandit ereditar de o minoritate, scoala nu sa ocupat in mod special de acest aspect, desi, e drept, s-au creat ici colo clase speciale pentru supradonati. Decand se arata ca automatele dirijate de calculatoare infaptuiesc toate muncile monotone, stereotipe si deci omului ii revin mai mult sarcini de perfectionare, de innoire, cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a scolilor de masa. Pe langa efortul traditional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante, atat in mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste metodele de educare si instruire.
In primul rand, trebuie scgimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer relatii distinse, democratice, intre elevi si profesori, ceea ce nu inseamna a cobora statutul social al celor din urma. Apoi, modul de predare trebuie sa solicite pariciparea, initiativa elevilor-e vorba de acele metode active, din pacate prea putin utilizate in scoala romaneasca. In fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator, alaturi de temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros si spiritul critic.

Miturile

Miturile memoriale sunt pastratoarele faptelor ancestrale si se poate presupune ca ele au inregistrat fie psihoze colective provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit (ipostezele cunoasterii focului, revolutia agrara), fie incercarea empirica de a explica diverse fapte neobisnuite, petrecute de obicei la confluenta existentiala a doau populatii de nivel spiritual foarte diferit. Aici se pot subclasifica mai multe manunchiuri mitologice, pe care le-am putea numi :(a) interferenta erelor (miturile varstei de aur a salbaticiei arcadice, adica preagrare, dar si miturile animalelor fabuloase, de la popoarele de maimute vorbitoare-poate hominizii, pana la balauri si dragoni -descriind primele contacte ale omului cu regnul animal in genere sau infatisarea, vazuta hipertrofic, a unor fosile pe atunci inca vii, cunoscute azi din paleontologie) ; (b) omul primordial (primele grupuri umane care au inceput a se socoti superioare animalelor si chiar hominizilor coexistenti dar - constranse de mutatia agrara, apoi de cea neolitica sa paraseasca raiul liber al cadrului salbatic -si-au exprimat regretul izgonirii din acel rai sau dintr-un teritoriu edenic parasit in urma altei constrangeri ; (c) revelatia initiala (descoperirile inteligentei primordiale : iubirea, familia, cunoasterea de sine si cunoasterea cadrului- de unde si impactul intre moral si amoral, definint prima data notiunea de imoralitate, ca si ciocnirea inevitabila intre inteligenta si candoare, intre cunoastere si ignoranta, iar in simbol- intre spiritul divin si spiritul luciferic) ; (d) evenimentele insolite (categoria dintre viziunea profetului Iezechil si prabusirea fiului solar Phaethon) ;(e) inventia uneltelor (armele si mecanismele magice, vehiculele pendente de imblanzirea calului, corabiile salvatoare de la potop, carele ceresti) ; (f) modificarile conditiei umane (revolutiile succesive :pastoreasca, agrara, neolitica, metalurgica-implicand, odata cu inchegarea treptata a societatii umane, si schimbarea structurala a modului de trai, de relatii si interese, ca si a tipului de alimentatie, odata cu inventarea satului, cetatii, statului si a ordinii sociale) ; (g) razboaiele ceresti (conflictele de dimensiuni apocaliptice, intre categoriile de divinitati adverse, traducand fie impactul omului cu dezlantuirile extraordinare de forte naturale, fie observarea empirica a unor dereglari astrofizice) ; (h) potopul si reconstructia universului postdiluvian (invaziile acvatice sau solare, urmate de repunerea in ordine a regiunilor afectate, uneori poate la scara sincronic planetara).

   Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcatiund naratiuni explicative in jurul marilor intrebari omenesti asupra existentei omului si a cadrului sau vizibil si nevazut : (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din intalnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert ; (b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipala sincronica sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau in cateva etape experimentale ; (c) escatologia (vizand ideea de moarte- unica sau periodica, naturala sau prin accident catastrofal- a insului si a universului sau) ;(d) repetitia manifestarilor naturii (succesiunea zilelor si a noptilor, anotimpurilor, erelor terestre si cosmice) ; (e) regnurile fabuloase (formand indeobste structura unora dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, care poarta intre ele formele rudimentare de conceptie ambientala din animismul initial ori din ciclul formelor totemice de cult ale epocilor prevanatoresti si vanatoresti carora li s-a adaugat cadrul alegoric din epoca domesticirii animalelor, a cultivarii plantelor, a descoperirii pietrei utilizabile si apoi a metalelor, ca si unor reactii chimice naturale) ; (f) cadrul astral (astrele fiind, in conceptia mitologica, nu corpuri ceresti ci ,,luminatori'' pendenti de vointa patronala a anumitor zei, locuinte divine, iar uneori chiar formele vizibile de intruchipare a zeilor) ; (g) elementele (apa in toate ipostazele sale inerte sau active, focul viu si apoi cel tehnic, focul cosmic si cel meteorologic, pamantul static si dinamic, fertil si distrugator, aerul ca forma de miscare cereasca si ca regenerator perpetuu al vietii, alteori ca tampon intre pamant si cer, in fine mai rar, eterul, element al straturilor ceresti divine, constituind inca in observatia primitiva un ansamblu de conditii esentiale ale existentei cosmice).
 

   Miturile cosmografice includ intregul cadru divin, adica pe zei si locuintele lor universale : (a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, intrucat zeii insisi se autocreeaza sau sunt creati, multiplicarea lor apartinand unei conceptii ulterioare, influentate probabil de endogamia tribala si apoi de diviziunea profesionala a indeletnicirilor) ; (b) panteonul (sau totalitatea zeilor- cu numar variabil dupa epoca si zona geogafica- fluctuand intre monoteismul rigid, unde zeii si sfintii devin accesorii tehnice sau divinitati subalterne ale unui singur zeu teologic admis ca suprem, si amplitudinea elastica a politeismului numarand, de pilda, in religia romanilor peste 30.000 de zeitati) ; (c) lumile coexistente (de obicei trei fundamentale :cerul, pamantul si subpamantul, adica lumea divina, cea umana si cea demonica, dar in unlele mitologii si mai multe :la scandinavi noua ;de asemenea, si anumite lumi paralele, parahumane, neconfirmate insa de vreuna din teologii si conservate mai cu seama in folclorul mitologic).
 

   Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidarii contradictiile existentiale aparente, pe care el nu le accepta decat ideal : (a) eroul arhetipal (nu stramosul totemic, ci modelul de la care porneste sirul, un model absolut si deci inegalabil, de aceea si divinizat) ;(b) suprastructura demonologica (reprezentand transferul in mitologie a credintei animiste in duhurile si in demonii care ar guverna universul -integral ca si in detaliila palpabile) ; (c) destinul (ca lege in sine sau sistem de legi implacabile si intrepatrunse, supunandu-si intregul univers, pana la detalii, omul, omenirea si chiar zeii) ; (d) universul dual (conceptul diviziunii lumii in principii antagonice, care completeaza in mod general intregul :lumina-intuneric, caldura-frig, miscare-repaos, mascul-femela, viata-moarte si in ultima amaliza bine-rau) ;(e) simbolurile conditiei umane (aspiratie omului de a-si depasi conditia, de obicei prin imitarea unor valori ambientale : de pilda zborul icaric, care nu este decat traducerea alegorica a invidiei omului fata de pasare, dar nu si intelegerea deosebirii structurale) ;(f) viata si moartea (ca antiteza acuta suprema in care miturile nu admit totusi termenii antitezei, preferand ideea de stari diferite ale aceeleiasi existente, intrucat thanatofobia conceptuala, care trabuce instinctul de conservare, nu scuteste de suferinta intrebarii nici o fiinta ganditoare) ; (g) aria timpului (timpul uman mensurabil si timpul divin, deci numenal, inaintea acestora si dupa ele, unele mituri admitand si absenta timpului).

Cele 7 minuni ale lumii

Iata care sunt cele asa zise 7 minuni ale lumii antice, cu o mica descriere a fiecaruia, data de cei de la reader’s digest si despre care nu putem spune cu exactitate de ce sunt doar 7, caci mai sunt si altele care ar putea la fel de bine sa li se alature… dar intai sa le enumeram pe cele 7 minuni notate in cartile de istorie ca cele 7 minuni ale lumii antice si vom reveni cu alte “minuni” de seama, care dupa parerea multora ar putea lungi lista…

• Farul din Alexandria

- Turnul cladit din piatra masina avea in varf o oglinda din bronz lustruita fin. Peste zi, farul arunca un fascicul de lumina pana departe, pe Mare Meditereana, aratand vaselor un drum fara primejdii pana in portul metropolei egiptene Alexandria. Noaptea, pe turn era aprins un foc. In timp, cutremurele si eroziunea au distrust astazi constructia.

Titanicul

Chiar din primele zile, dispariţia Titanicului a fost împânzită de mituri şi legende. Pe lângă cele tradiţionale, la noi au ajuns şi versiuni fantastice.
În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar carte necunoscutului jurnalist pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea moartea unui uriaş transoceanic cu numele „Titan”.
Imaginaţia boga tă a jurnalistului s-a dovedit a fi o prorocire de coşmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele şi echipamentele vasului şi terminând cu locul, timpul şi cauza catastrofei.
După tragedie, Robertson era considerat „diavol”, geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul său a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cărţilor. Dar în ziua în care măreţul Titanic îşi începea călătoria, nimeni nici măcar să se gândească la vreun roman-prorocire. Toţi cei care urmau să călătorească pentru prima oară cu vasul-minune se considerau aleşi iar rudele şi fotografii îi priveau cu invidie de pe mal.

Elena Lupu

Apollodor din Damasc

Apolodor[Apollodoros] din Damasc (c. 60 - c. 125) a fost un arhitect sirian sau grec, un favorit al împaratului roman Traian. Este creditat cu numeroase monumente si cladiri, printe care si Podul lui Traian.

El a ajuns la Roma in 91 d.H si a participat la programul de constructii initiat de imparatul Domitian.

Apolodor construieste între anii 103-105 un pod pe Dunare între Drobeta (Drobeta Turnu Severin de azi) si Pontes (azi satul Kostol din Serbia). Detalii despre forma si marimea podului: lung de cca. 1135 m, lat de cca. 15 m, înalt de cca. 19 m, construit din barne de lemn încrucisate, sprijinite de piloni construiti din caramida, piatra, mortar si ciment natural numit „pozzolana”, provenit din Italia). Nu se cunosc detalii despre metoda de constructie. Se presupune ca Apolodor a deviat cursul Dunarii si apoi a turnat picioarele podului.

Calusul

Obiceiurile de la sat rămân intacte când superstiţiile se leagă, deodată, de boală şi de sănătate. Lucrurile de preţ trebuie protejate şi arătate lumii deopotrivă, atunci când tradiţia iese în lume, la un festival sau la vreun concurs, unde participanţii nu se bat pe premii, ci pe originalitate şi exotism.

Căluşul, cel mai vechi dans românesc desprins din culturi străine, se mai joacă azi de dragul moştenirii pe care căluşarii au primit-o din tată-n fiu. Costumele cusute cu flori, cu fustă şi pălării, capătă valoare când numără câteva zeci de ani. Dansul, pe cât de vechi pe atât de actual pe uliţele satului, a prins repede în sârbă şi tinerii care, încălţaţi în opinci, ar merge mai degrabă la discotecă decât la hora satului. Cu datina pe scenă
Căluşul este un obicei românesc practicat de Rusalii şi ţine de cultul unui străvechi zeu cabalin numit de tradiţia populară dacă Căluş, Căluţ sau Călucean. Piesele din „echipamentul“ căluşarilor poartă şi ele denumiri care amintesc de numele zeului, mişcările dansului simbolizând tropăiturile şi comportamentul cabalin.
Pe lângă venerarea zeului, dansul este şi un prilej de adorare a strămoşilor deoarece sâmbăta de dinaintea Rusaliilor este cunoscută şi sub denumirea de Moşii de Vară. Acum, Căluşul se dansează în special în perioada Sărbătorilor de Iarnă sau ori de câte ori este cerut în spectacol.
Tradiţia şi-a pierdut din stricteţe de îndată ce ţara se arată lumii prin folclor şi datini care, scoase de pe uliţa satului, capătă imaginea spectacolului. Căluşul se poate juca oricând şi oriunde dacă există cerere. „Pentru a ne arăta drept o populaţie exotică, ne prezentăm în lume cu ce avem mai deosebit. Este o mare greşeală pentru că toate tradiţiile ajung să fie dansuri de scenă, fără pic de miez“, spune etnologul Ioana Popescu.

Ritualul arhaic al dacilor
Obiceiul românesc de a juca căluşul a trecut în sfera divertismentului în perioada comunistă şi a devenit, din dansul mistic şi mitic, o demonstraţie de acrobaţie.
„Era foarte jucat pe scenă la Cântarea României. Săriturile peste bâtă erau chiar o reprezentaţie de circ ca să dea bine şi să distreze. Îşi pierdea din valoare, iar dansul nu mai avea simbolurile originale de luptă şi de bărbăţie. Taina legatului în căluş, care era un procedeu secret, se făcea în lumina reflectoarelor, ca şi acum“, este de părere Ioana Popescu.
Intrat din 2006 drept capodoperă în patrimoniul material al UNESCO, căluşul este dansul care dă originalitate tradiţiilor româneşti.
„În partea de sud a ţării, căluşul încă mai poartă vechile simboluri. Oamenii au înţeles că nu în acrobaţii constă acest joc, ci în simbolistică. Au reapărut personajele-cheie, Vătaful şi Mutul. Cu toate astea, tentaţia de a redeveni acrobaţie este foarte mare. Pentru un divertisment cât mai colorat şi zgomotos, România urcă căluşarii pe scenă“, adaugă etnologul.

Judetul Olt

Coordonate geografice		Harta Judeţului Olt
Situat în sudul României, între Dunăre şi Podişul Getic, străbătut de de la nord la sud de valea largă a râului Olt, importantă arteră de comunicaţie între Dunăre şi interiorul arcului carpatic, Judeţul Olt se întinde pe o suprafaţă de 5507 km², măsurând 138 km de la nord la sud şi 78 km pe direcţia est-vest. Ca poziţie istorico-geografică, judeţul face trecerea între vechile provincii istorice Oltenia şi Muntenia, având o legătură permanentă cu restul ţării, cu Banatul prin valea Dunării, cu Transilvania prin valea Oltului, iar prin portul dunărean Corabia, are ieşire la Marea Neagră.
Judeţul Olt are ca vecinătăţi la nord-vest judeţul Vâlcea, în est Argeş şi Teleorman, iar ca judeţ vecin în vest Doljul, Dunărea reprezentând atât limita judeţului nostru, cât şi o porţiune din hotarul ţării cu Bulgaria pe o lungime de 47 km. De la limita de nord a judeţului, până în apropiere de Slatina, reşedinţa acestuia, se întinde zona de dealuri subcarpatice, iar la sud de aceasta, până la Dunăre, se desfăşoară Câmpia Boianului, subunitate a marii Câmpiei Române, în partea stângă oraşul centru fiind mărginit de râul Olt a cărui vale – valea Oltului – reprezintă o adevărată axă a teritoriului judeţului. Poziţia geografică şi relieful determină, în mare măsură şi manifestarea elementelor climatice, pe întinderea judeţului, clima, ca şi în întreaga ţară fiind temperat continentală, manifestându-se prin ierni aspre şi veri uscate.
Judeţul Olt – pagini de istorie			Sus
Ruinele Cetăţii Sucidava		Istoria judeţului Olt se remarcă prin continuitate şi particularitate. Poziţia geografică, varietatea formelor de relief, clima favorabilă, resursele naturale au oferit condiţii prielnice dezvoltării societăţii omeneşti. Descoperirile arheologice efectuate pe Văile Olteţului, Oltului şi Dârjovului evidenţiază primele forme de vieţuire ale oamenilor pe teritoriul României de astăzi. Epocile ulterioare sunt mai bine reprezentate. Vestigii neolitice au fost identificate în zonele Vădastra, Fărcaşele, Brebeni, Slatina, Oboga, Coteana, Orlea, Gura Padinii, Drăgăneşti, Optaşi, Mogoşeşti. Cea mai importantă mărturie a preistoriei o constituie cultura Vădastra caracterizată printr-o ceramică decorată, apreciată drept cea mai înaltă expresie a ceramicii neoliticului european. În epoca bronzului aşezările umane se înmulţesc. Este perioada în care îşi fac prezenţa triburi războinice care vor determina o nouă structurare etnică şi lingvistică – indo-europenizarea. Procesul a fost complex şi îndelungat, având ca rezulat cristalizarea marelui areal tracic, din care, peste milenii se va desprinde neamul geto-dacilor. În judeţul Olt sunt cunoscute peste 60 de aşezări geto-dace, dava de la Sprâncenata constituind un exemplu tipic pentru perioada clasică a civilizaţiei geto-dace fiind un important centru economic, comercial, politic şi religios al triburilor de pe valea Oltului Inferior. După primul război daco-roman 101-102, Oltenia a fost inclusă în Imperiul Roman.
În urma reorganizării administrative a Daciei de către împăratul Marcus Aurelius – teritoriul Olteniei formează Dacia Malvensis cu capitala la Romula-Malva. În judeţul Olt sunt cunoscute două oraşe romane extrm de importante : Romula şi Sucidava, castrele de la Slăveni şi Enoşeşti şi aşezări rurale de la Movileni, Orlea, Dobrun, Fărcaşele, legătura între acestea făcându-se prin drumuri de piatră folosite atât în scopuri militare cât şi comerciale. Retragerea aureliană – anul 271 - nu a însemnat încetarea locuirii daco-romanilor, ci continuitatea lor în timpul marilor migraţii din sec. IV – VIII – aspectul cultural daco-romanic este cunoscut în istoria noastră sub numele de Ipoteşti-Cândeşti – zona fiind inserată în vatra etongenezei româneşti. În cadrul organizării administrative a Ţării Româneşti, Slatina devine capitala judeţului Olt, judeţ menţionat documentar pentru întâia oară în hrisovul din 26 aprilie 1500 din vremea lui Radu cel Mare. Istoria judeţului este racordată la marile evenimente ale devenirii şi afirmării noastre naţionale. Locuitorii Oltului au luat parte la acţiunea revoluţionară de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, sprijinind programul acestuia – prezentat la Slatina unde Tudor s-a oprit între 4 şi 10 martie.
Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească a izbucnit în fostul judeţ Romanaţi, unde, pe Câmpia Islazului s-a citit proclamaţia şi s-a format guvernul provizoriu. La evenimentele premergătoare Unirii Principatelor Române, finalizată la 24 ianuarie 1859, oltenii au participat activ. Judeţele Olt şi Romanaţi, dată fiind poziţia lor strategică, au contribuit masiv la susţinerea efortului uman şi economic impus ţării de campania din 1877-1878. Pentru a participa la Războiul pentru Independenţă s-au înrolat peste 5000 de oameni in Regimentul 3 Dorobanţi, Escadroanele 3 Romanaţi şi 4 Olt din Regimentul 1 Călăraşi şi Batalionul de Miliţie. O filă glorioasă în cartea istoriei naţionale au scris slătinenii prin participarea Regimentului 3 Dorobanţi la luptele de la Canapa, Lom-Palanca, Smârdan şi Belogracic. Mişcarea memorandistă a fost sprijinită cultural şi politic de locuitorii Oltului, prin înfiinţarea în ianuarie 1891 la Slatina a Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor – Secţia Olt, prima filială provincială din ţară cu sediul la gimnaziul Radu Greceanu. În Marele Război pentru Întregirea Neamului, Regimentul 3 Olt a luptat eroic pe frontul de la Jiu – Bumbeşti, în Dobrogea la Cernavodă, pe Neajlov, la Panciu – Mânăstioara, dând ţării tributul de sânge a 1200 de eroi pentru consfinţirea marelui ideal naţional.
La 14 noiembrie 1916 armata română distrugea podul de peste Olt în încercarea de a stăvili ofensiva inamică. Slatina a fost bombardată sistematic, lupte sângeroase având loc cu ocazia încercării trupelor germano austro-ungare de trecere a râului, în dreptul satelor Curtişoara, Teslui, Colibaşi şi Moşteni. Dintre eroii neamului care au murit în bătăliile marelui război al reîntregirii îl menţionăm pe căpitanul Dumitru Morjan, pe Ecaterina Teodoroiu, care a luptat în cadrul Regimentului 43/59 Infanteria Slatina, pe căpitanul Ioan Călugarul. Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 a generat în o puternică solidaritate şi o nestrămutată hotărâre întru desăvârşirea unităţii statale. Ziarele timpului , "Opinia Oltului", "Voinţa Poporului" relatează atmosfera de caldă simţire românească din judeţul nostru, exprimă adeziunea deplină a locuitorilor Oltului la actul unirii. Istoria judeţului Olt a înscris pagini de esenţă în istoria naţională a românilor prin contribuţii majore la cunoaşterea şi aprofundarea unor aspecte şi evenimente, unele dintre ele rămânând cu valoare de unicat.
Împărţirea administrativ-teritorială		Sus
Hrisovul prin care a fost atestată Slatina		Judeţul Olt este unul dintre cele 41 de judeţe în care este împărţit teritoriul României, fiind condus de către prefect şi organizat în 112 unităţi administrativ-teritoriale, din care două municipii (Slatina şi Caracal), 6 oraşe (Balş, Corabia, Scorniceşti, Potcoava, Drăgăneşti-Olt, Piatra-Olt) şi 104 comune cu 377 sate, ocupând o suprafaţă de 5.498 km² din teritoriul României. Municipiul Slatina, reşedinţa judeţului, a fost pentru prima dată atestată documentar în Hrisovul în limba latină din 20 ianuarie 1368, prin care Vladislav I Vlaicu, Domnul Ţării Româneşti scuteşte negustorii braşoveni de plata unor vămi precum cea de la Slatina. Vechi centru comercial si vamal, Slatina a cunoscut o dezvoltare alertă abia după înfiinţarea uzinei de aluminiu, in anii '60, devenind o veritabilă capitală a aluminiului românesc. Dacă secolul al XIX-lea marchează începutul procesului de industrializare în Slatina, în secolul XX deja devine un centru industrial puternic, cu un mediu de afaceri dezvoltat şi în domenii ca servicii, comerţ, turism. Procesul de devenire a municipiului îşi găseşte reflectarea şi în evoluţia arhitecturii. S-au păstrat şi reabilitat vechile clădiri din centrul istoric, dar s-au demarat şi ample activităţi edilitare, ridicându-se clădiri administrative şi cartiere moderne, dând astfel o nouă imgine şi orientare arhitecturii Slatinei. Fiind reşedinţa judeţului Olt, în municipiul Slatina îşi află sediul numeroase şi importante instituţii reprezentative pe plan local şi regional.
Municipiul Caracal, fostă capitală a Romanaţiului, a fost pentru prima dată atestat documentar printr-un act comercial datând din 17 noiembrie 1538. Este una din localităţile bine individualizate, cu vechi tradiţii în urbanistica ţării, cu importante contribuţii de-a lungul vremii la viaţa economică, culturală şi socială a judeţului. Printre edificiile publice cu o semnificaţie deosebită în ambianţa urbană a Caracalului pot fi menţionate, fără îndoială, teatrul, palatul administrativ şi parcul. Orașul Corabia – situat în partea de sud a judeţului Olt, pe malul stâng al Dunării a fost înfiinţat în 1871 prin Legea fondării oraşului Corabia. Oraş şi port la Dunăre, la sfârşitul secolului al XIX-lea a putut fi considerat al doilea port, ca importanţă economică după Brăila. Vechi port fluvial, Corabia se particularizează printr-o imagine aparte faţă de celelalte centre urbane ale judeţului, datorită aliniamentului şi simetriei străzilor, trăsătură caracteristică de fapt tuturor porturilor de pe malul Dunării. Industria locală s-a dezvoltat în domeniul prelucrării pieilor, a firelor şi fibrelor sintetice, a producţiei obiectelor din metal şi subansamble pentru diferite unităţi.
Populaţia		Sus
Populaţia judeţului Olt în 2009 era de 465.019 locuitori, fiind comasată în mediul urban 189.064 locuitori şi în mediul rural 275.955 locuitori. Forţa de muncă: Total judeţ 66.735 astfel: - Agricultură, vânătoare şi servicii anexe, silvicultură şi pescuit 1.292 - Industrie şi construcţii 33.116 - Servicii 32.327
Educaţie şi învăţământ		Sus
Modul de organizare şi de funcţionare a reţelei de învăţământ preuniversitar la nivelul judeţului Olt, în conformitate cu politica educaţională la nivel naţional este urmărit de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt ca organ descentralizat de specialitate, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Inspectoratul Şcolar Judeţean propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării reţeaua de şcolarizare din raza lor teritorială, în conformitate cu politica educaţională, a studiilor de prognoză, după consultarea unităţilor de învăţământ, a autorităţilor locale, a agenţilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi şi asigură împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor pe durata învăţământului obligatoriu.
Printre unităţile de învăţământ de marcă ale judeţului Olt se numără Colegiul Naţional "Radu Greceanu" – Slatina, Colegiul Naţional "Ioniţă Asan", Colegiul Naţional "Ion Minulescu". În ultimii ani judeţul Olt a obţinut rezultate deosebite la concursurile şi olimpiadele şcolare, etapele naţionale şi internaţionale, mulţi dintre elevii unităţilor de învăţământ obţinând burse de studiu la universităţi de marcă din străinătate: Franţa, Germania, Belgia, Olanda, SUA. În cadrul învăţământului universitar în judeţul Olt funcţionează: Colegiul Naţional Agricol "Carol I" Slatina unde se pot frecventa cursurile facultăţii de management a dezvoltării rurale şi inginerie economică în agricultură şi ale facultăţii de medicină veterinară, ambele facultăţi fiind coordonate de Universitatea de Agronomie şi Medicină Veterinară Bucureşti. Ştiinţele juridice pot fi studiate în cadrul facultăţilor de ştiinţe juridice, filiale ale Universităţii din Piteşti şi Universităţii "Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu. Colegii de informatică şi limbă engleză, filiale le Universităţii Piteşti funcţionează în cadrul Colegiului Naţional "Ion Minulescu".		Colegiul Naţional "Radu Greceanu" Slatina
Sănătate		Sus
Spitalul Judeţean Slatina		Starea de sănătate a populaţiei la nivelul judeţului Olt se asigură printr-un sistem integrat de servicii medicale oferit de asistenţa medicală primară, ambulatorie de specialitate şi cele 5 spitale generale, unul de psihiatrie cronici şi unul de pneumoftiziologie, care asigură servicii medicale de specialitate preventive, curative, de urgenţă, de recuperare şi paliative, precum şi pre, intra şi postnatale. În conformitate cu prevederile Contractului cadru între Casa de Asigurări de Sănătate şi furnizorii de servicii medicale, medicii de familie în judeţul Olt sunt organizaţi în cabinete medicale individuale şi cabinete medicale private. În cabinetele medicale individuale existente pe raza judeţului Olt îşi desfăşoară activitatea medici de familie care sunt în relaţie contractuală cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Olt Creşterea calităţii serviciilor medicale se face şi prin acoperirea întregului teritoriu al judeţului Olt cu medici de familie, medici specialişti, medici stomatologi şi alt personal medico-sanitar.
Economia Judeţului		Sus
Economia României şi implicit a judeţului Olt, economie total centralizată sub regimul comunist,a reuşit să depăşească dificila perioadă de tranziţie, astfel dezvoltându-se economia de piaţă prin încurajarea privatizărilor şi investiţiilor străine, considerate încă insuficiente.
Principalele ramuri ale economiei judetului Olt sunt: - metalurgie - construcţii maşini - construcţii civile şi industriale - industria energetică - petrol - industria alimentară - industria textilă - agricultura. Sectorul primar este reprezentat de industria extractivă - Schela Ciureşti, iar sectorul secundar este reprezentat de SC ALRO SA Slatina si SC ELECTROCARBON SA Slatina. Sectorul tertiar este reprezentat de SC ALPROM SA SLATINA, SC ARTROM SA SLATINA, PIRELLI SLATINA, SC ALTUR SA SLATINA, SMR BALS, ROMVAG CARACAL, TERMEX BALȘ. Industria judeţului Olt reprezintă principalul sector de activitate în care 20,9% din populaţia judeţului realizează peste 65% din volumul activităţilor productive. Este reprezentată de toate ramurile industriale, însă ponderea este deţinută de industria metalurgică, respectiv producerea si prelucrarea aluminiului.		S.C. ALRO S.A. Slatina
S.C. ALRO S.A. are ca obiect de activitate producţia şi comercializarea aluminiului la intern si la extern, know-how, consulting, expertize, asistenta tehnica, proiectare; producerea şi comercializarea de blocuri de aluminiu primar si aluminiu rafinat, bare, placi si sârma de aluminiu si aliaje de aluminiu; activitati de ambalare, transporturi si prestări servicii; colectarea, prelucrarea şi livrarea deşeurilor refolosibile.
S.C. ALTUR S.A. Slatina		Pe plan intern, principalii parteneri sunt: Alprom Slatina, IPROEB Bistrita, Sidex Galati. S.C. ALTUR S.A., societate înfiinţată în anul 1979 a fost transformată în anul 1991 în societate pe acţiuni. În prezent ALTUR este o societate cu capital integral privat. Prin produsele pe care le realizează ALTUR SA Slatina este un furnizor important pentru multe sectoare industriale din care putem aminti: - industria de autoturisme de oraş şi de teren; - industria de tractoare şi maşini agricole; - industria de autovehicule pentru transport marfă şi pasageri; - industria electrotehnică şi a sistemelor de încălzire cu gaze. În anul 2000 ALTUR avea o cifră de afaceri de 13,6 milioane de EURO, iar în anul 2005 cifra de afaceri realizată a ajuns la valoarea de 19,4 milioane de EURO. Datorită varietăţii şi calităţii produselor fabricate, firma este un furnizor important pentru industria europeană a sistemelor de frână şi pentru industria centralelor termice producând sisteme de evacuare gaze arse. Începând cu anul 1998 ALTUR este certificată ISO 9001 şi recertificată în 2001 cu ISO 9001/2000.
Potenţialul râului Olt a fost pus în valoare prin construirea unei salbe de hidrocentrale care contribuie la producerea unei cantităţi însemnate de energie electrică. Sucursala Hidrocentrale Slatina, una dintre cele 12 sucursale ale Societăţii Hidroelectrica, are in administrare opt hidrocentrale, insumand o putere instalata de 379 MW, respectiv o productie medie de energie de 890 GWh/an. Lungimea sectorului amenajat este de 116,7 km, iar căderea brută între prima si ultima centrala a cascadei este de 114 m. Volumul de apa total al celor opt lacuri de acumulare este de 692,6 milioane de metri cubi, acoperind o suprafata de 10.236 ha, la nivelul retenţiei normale. Cel mai mare lac de acumulare al cascadei este lacul Strejeşti cu un volum de 225 milioane de metri cubi si o suprafaţă a luciului de apa de 2378 ha. Primele trei hidrocentrale (Strejeşti, Arceşti si Slatina) din sectorul aferent Sucursalei Hidrocentrale Slatina sunt amplasate pe cursul mijlociu al râului Olt, iar urmatoarele cinci hidrocentrale (Ipotesti, Drăgănesti, Frunzaru, Rusănesti si Izbiceni) sunt amplasate pe Oltul Inferior.
Industria mică si medie este reprezentată de industria textilă. S.C. MINATEX S.R.L., firmă cu capital integral privat, este reprezentativă în industria confecţiilor textile la nivelul judeţului Olt. Cei 320 de angajaţi confecţionează cu ajutorul maşinilor de ultimă oră în cele două hale industriale, îmbrăcăminte dame şi echipament militar, producând lunar 50.000 articole. S.C. MINATEX SRL este certificată ISO 9001 SRAC/IQ NET. În domeniul industriei alimentare activează firme care produc si comercializează produse specifice, dintre acestea remarcându-se SC Leader International SA, firmă recunoscută ca fiind parte a unuia dintre cele mai puternice holding-uri din România cu o largă arie de activitate: producerea fructelor, strugurilor şi vinului, producerea legumelor de seră, a legumelor de câmp, conservarea legumelor şi fructelor şi activitate de import-export. În domeniul construcţiilor activeaz firme, familiale si persoane fizice independente, printre care S.C. SCADT S.A. Slatina, S.C. OLTDRUM S.A. Slatina, S.C. GRUPPRIMACONS S.R.L. Slatina, S.C. CONDOR PÃDURARU S.R.L. Slatina, S.C. VLAD CONSTRUCT S.A. Slatina. O importantă companie olteană în domeniul construcţiilor este S.C. RASUB SRL, firmă care execută o întreagă gamă de operaţiuni în domeniul construcţiilor civile (clasice şi uşoare) şi industriale (hale şi drumuri), finisaje şi amenajări interioare/exterioare, consolidări.
Restructurarea economică a avut un impact major asupra forţei de muncă din judeţul Olt. După restructurare, două sectoare nişă au apărut ca fiind în mod particular competitive şi cu o notabilă tendinţă de creştere pe piaţa productivităţii, şi anume sectorul confecţiilor si cel alimentar. "Sectoarele nişă" promiţătoare, ca sectorul confecţiilor si cel alimentar pot fi sprijinite in dezvoltarea lor deoarece apar ca fiind competitive pe piaţă si pot exploata avantajele naturale. Dezvoltarea procesării produselor agricole (cereale, plante oleaginoase, plante tehnice, legume, fructe) constituie o ramură importantă a industriei alimentare prin realizarea unor investiţii in crearea de întreprinderi producătoare de uleiuri comestibile, sucuri naturale de fructe si legume, conserve de legume, gemuri si dulceţuri prin valorificarea potenţialului agricol, pomicol şi legumicol al judeţului Olt.
Agricultura
Condiţiile naturale relieful, clima şi solul au asigurat condiţiile optime pentru dezvoltarea în judeţ a tuturor ramurilor agriculturii: cultura mare, horticultura, creşterea animalelor. Astfel, agricultura a devenit o îndeletnicire de bază a locuitorilor Oltului. Ca organizare, în judeţ se disting trei forme principale de expoataţii agricole: familiale simple, care reprezintă mica proprietate, exploataţii agricole organizate asociativ, ce funcţionează ca societăţi agricole cu personalitate juridică, dar fără caracter comercial şi societăţi comerciale create din fostele unităţi de stat.
Judeţul Olt dispune de o suprafaţă agricolă de 434.834 ha, în context naţional fiind pe locul şapte, din care: - plantatii viticole – 7.634ha – locul 11 pe ţară; - plantatii pomicole – 6.416ha – locul 14 pe ţară; - păşuni – 31.784 ha – locul 37 pe ţară; - fâneţe – 529 ha – locul 34 pe ţară; - suprafata arabilă – 393.254 ha – locul 6 pe ţară. Suprafaţa cultivată totală în anul 2009 a fost de 331.289 hectare.
Din punct de vedere al structurii agricole, se evidenţiază cu un important potenţial viticol comunele Sâmbureşti, Cîrlogani, Dobroteasa, Morunglav, Vitomireşti, Strejeşti, Mărunţei, iar în domeniul legumicol localităţile din lunca Dunarii şi de-a lungul râurilor Olt si Olteţ. Reprezentativă societate agricolă în judeţ şi, de asemenea, o importantă producătoare de vinuri de marcă, vechi şi curente, din soiurile Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Regală şi Sauvignon, ţuică şi rachiuri naturale, prune şi mere în stare proaspătă este S.C. VITIPOMICOLA S.A. SÎMBURESTI.
Turismul
Turismul reprezintă pentru România sectorul economic care dispune de un valoros potenţial de dezvoltare, neexploatat încă suficient si care poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor cât şi a turiştilor străini. Astfel, cu toate că oferă o mare varietate de atracţii şi puncte de interes de la vestigii istorice, monumente arhitectonice, la cunoşterea artei populare şi practicarea vânătorii şi pescuitului, Judeţul Olt nu este considerat una din destinaţiile turistice de primă mărime din România. În plus, reşedinţa administrativă a judeţului, municipiul Slatina, se află la doar 50 km distanţă de Craiova, 75 km de Piteşti şi 220 km de Aeroportul Internaţional Otopeni-Bucureşti.
Pe fondul unui peisaj geografic, cu un interes turistic relativ scăzut, se disting câteva obiective de interes aparte (peisagistic, floristic, faunistic) care se înscriu ca atracţii naturale ale judeţului. Valea Dunării, cu ostroavele şi plajele sale, oferă valoroase imagini estetice, cu funcţii recreative, Valea Oltului, apare ca o salbă de lacuri ca urmare a amenajărilor hidroenergetice în exploatare, atractive prin frumuseţea imaginilor create de întinsele oglinzi de apă, pădurile, caracterizate de diversitatea esenţelor, fapt ce contribuie la realizarea unor peisaje deosebite în toată perioada lor de vegetaţie. Turismul de croazieră si de agrement este specific judeţului nostru, zonele cu astfel de potenţial aflându-se în preajma lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor de la Arceşti, Strejeşti, Ipoteşti, Drăgăneşti, Frunzaru-Rusăneşti. O altă formă a turismului o reprezinta turismul pentru vânatoare si pescuit. Pe toată suprafaţa judeţului, Direcţia Silvică Slatina gestionează 13 fonduri de vânătoare cu o suprafaţă totală de 111.391 hectare, din care productivă cinegetic 107.296 hectare, vânătorilor oferindu-li-se posibilitatea de a-şi încerca măiestria la cerb comun (01.09 – 15.12), cerb lopătar (01.09 – 12.12), căprior (15.05 – 15.10), mistreţ (15.08 – 31.01), vulpi, iepuri, fazan (01.10 – 20.02), potârnichi (15.10 – 31.12), vânat de pasaj şi de baltă (15.08 – 28.02), în păduri şi rezervaţii pentru vânătoare
ca pădurea Reşca, Seaca, Brebeni, Teslui, Sarului. Vânătorilor li se oferă şi posibilitatea cazării în cabanele de vânătoare Reşca şi Seaca. Fondul piscicol oferă largi posibilităţi de practicare a pescuitului sportiv: pe Dunăre (unde predomină crapul, plătica, ştiuca, nisetrul, morunul, scrumbia de Dunăre), pe lacurile din vestul Oltului sau pe iazurile naturale (crapul, somnul, plătica, ştiuca, caracuda, roşioara, bibanul), destul de numeroase în judeţ: Giucov, Sâiu, Potolu, Clocociov, Piscani şi Rusciov.
		De asemenea, judeţul nostru deţine resurse turistice antropice cu potenţial culturalistoric printre care: Situri arheologice, urme ale culturii paleolitice Prund - Dirjov de la Fărcăsele, Slătioara şi Bugiuleşti, urme ale culturii neolitice Vădastra, la Vădastra şi Sălcuţa, vestigiile geto-dacice de la Sucidava (satul Celei) şi Acidava, vestigiile romane de la Sucidava şi Romula (actualul sat Reşca): Monumente istorice şi de artă de factură religioasă: Chiar în oraşul Slatina este situată Mănăstirea Clocociov (1645), în a cărei incintă se găseşte un muzeu ce deţine o importantă colecţie de artă veche românească: icoane, piese de artă decorativă din argint, broderii, ţesături şi sculpturi în lemn, cărţi cu ilustraţii gravate în lemn. Impresionante sunt patru icoane împărăteşti: Iisus Hristos Pantocrator, Maica Domnului cu Iisus, Sfântul Nicolae şi Adormirea Maicii Domnului, piese de mari proporţii. De Mănăstirea Clocociov ţine Schitul Strehareţ (1671), aflat la 1,5 km de Slatina, considerat de asemenea monument istoric şi de arhitectură religioasă. Exemplar valoros al arhitecturii munteneşti din sec. al XVI-lea, Mănăstirea Călui - Comuna Călui, începută de boierii Craioveşti la 1516 în vremea lui Neagoe Basarab, biserica a fost definitiv terminată de fraţii Buzeşti în 1588, arhitectura mănăstirii surprinzând prin proporţiile grandioase ale turlei şi prin decoraţia faţadelor.
Mănăstirea Brâncoveni – Comuna Brâncoveni, vast şi important ansamblu monastic, rezidită şi fortificată de Matei Basarab, în anul 1640 a fost terminată de către Constantin Brâncoveanu. Valoarea acestei ctitorii este sporită de bogăţia decorului pictat cât şi frumuseţea sculpturilor din piatră.
Biserica "Sf. Gheorghe" (1877), "Sf. Arhangheli" (1512), Catedrala "Ionaşcu" - municipiul Slatina, şi "Sf. Treime", Biserica domnească (1598) - din Caracal, "Adormirea Maicii Domnului" (1839), şi biserica de lemn de la Leleasca, "Cuvioasa Paraschiva" (sec. al XVI-lea)-comuna Iancu Jianu, sunt doar câteva dintre lăcaşurile de cult de pe teritoriul judeţului Olt. Muzee şi case memoriale: muzeul judeţean din Slatina, muzeul de istorie din oraşul Caracal (sec. al XIX-lea), muzeele săteşti de la Orlea, Vădastra şi Stoicăneşti, casa memorială Iancu Jianu (sec. al XVIII-lea), Complexul memorial Nicolae Titulescu, situat în localitatea omonimă, oferă vizitatorului ocazia să cunoască viaţa celui care a fost un eminent diplomat şi un mare om politic. Casa a fost restaurată şi deschisă publicului în anul 1982, aici fiind expuse documente, obiecte de mobilier şi veşminte, fiind o reuşită reflectare a ambientului timpului în care a trăit, a creat şi a gândit cel care a fost Nicolae Titulescu. Potenţialul agroturistic din judeţ se remarca in zonele rurale unde s-au pastrat tradiţiile populare, existând conditii de găzduire a potenţialilor turişti: zonele Vitomireşti, Ianca, Vădastra si Oboga. Statistic, numărul turiştilor în judeţul Olt la finele anului 2005, a fost cu 9,3 % mai mare faţă de anul 2004.
Comerţul
La nivelul judeţului Olt există un număr mare de societăţi al căror domeniu de activitate este comerţul, iar peste 200 dintre acestea au beneficiat de investiţie străină. Sectorul comercial prioritar la nivelul judeţului Olt il reprezintă comerţul en-detail, cu o distribuţie organizată. Activitatea comercială in judeţ este caracterizată de urmatoarele aspecte: - sectorul public deţine ponderea la mărfurile nealimentare, iar sectorul privat la mărfurile alimentare; - comerţul public este deţinut in proporţie de 80% de comerţul cu carburanţi, comerţul cu amanuntul in magazine nespecializate si comerţul cu amanuntul cu produse din carne; - in sectorul privat volumul de vânzări pe tipuri de comerţ variază de la 9 % pentru comerţul cu băuturi alcoolice la 98 % pentru comertul cu amănuntul al produselor alimentare, băuturi si produse din tutun in magazine.
Cultura
Cultura populară tradiţională din judeţul Olt prezintă o serie de aspecte particulare care definesc specificul valorilor materiale şi spirituale create de oamenii acestor locuri. Portul popular din judeţul Olt ocupă în ansamblul costumului românesc un loc aparte prin trăsăturile sale particulare, îmbogăţind repertoriul ornamenticii populare româneşti cu motive originale, de o deosebită valoare plastică.
		Gospodăria ţărănească specifică judeţului Olt s-a individualizat de-a lungul timpului, în funcţie de condiţiile istorice şi social-economice. În judeţul nostru au existat admirabile exemplare de case ţărăneşti lucrate cu multă măiestrie artistică, adevărate monumente de arhitectură în lemn şi zidărie. Arhitectura în partea de sud a judeţului este reprezentantă de casa din pământ şi bordeiul, iar pentru Câmpia Boianului – casa din paiantă şi bordeiul. Un meşteşug bine cunoscut în judeţul Olt este olăritul, apărut încă din neolitic şi care avea să deţină în zonă o înflorire fără seamăn. Astăzi mai sunt în Olt trei centre de olari: Oboga, Romana, Corbeni care mai lucreză ceramică smălţuită şi nesmălţuită în diverse forme dar care şi-au pierdut utilitatea fiind folosite pentru decor. Alte meşteşuguri populare conservate în judeţul Olt sunt: cojocăritul – Vădastra, torsul, cusutul – Priseaca, Curtişoara, Icoana, Cezieni, cioplitul în lemn şi os – Câmpia Boianului, pictura populară pe lemn şi sticlă – Corbu, măşti şi căluş – Osica, feroneria – Brâncoveni. Cu origini pierzându-se în epoca pre-romană, căluşul este considerat de specialişti cel mai vechi şi mai spectaculos dans popular românesc. S-a perpetuat prin vremi, supravieţuind până astăzi mai ales în sudul ţării. Căluşul românesc a fost inclus de UNESCO, la sfârşitul anului trecut, pe lista capodoperelor imateriale ale omenirii. Recunoaşterea vine într-un moment în care, acolo unde nu a dispărut deja, căluşul este transformat într-un produs comercial, de scenă, tot mai puţin autentic şi viu. Înscrierea pe lista UNESCO a patrimoniului mondial imaterial constituie, o şansă pentru supravieţuirea sa. Judeţul Olt este parte principală a proiectului tocmai datorită existenţei şi contribuţiei esenţiale la promovarea jocului popular românesc a Ansamblului «Căluşul», singurul cu acest nume din România, cunoscut pe plan mondial şi care a devenit astfel marca proiectului UNESCO. Viaţa culturală a judeţului Olt s-a dezvoltat în ultimii ani antrenând şi valorificând talentul fiilor Oltului în multe domenii: artă plastică, muzică, teatru, pictură, literatură, poezie. Muzeul Judeţean Olt, fondat în 1952 prezintă un patrimoniu bogat în colecţii, cele peste 25.000 piese fiind specifice pentru cultura şi civilizaţia Oltului, multe din acestea unicate, aparţinând patrimoniului naţional cultural.
Muzeul Judeţean Olt funcţionează în clădirea fostului Palat Administartiv (monument istoric), construit în 1887. Muzeul dispune de colecţii de picturi, desene şi ilustraţii aparţinând unor artişti români reprezentativi, cum ar fi: Octav Băncilă, Alexandru Ciucurescu, Dumitru Ghiaţă, Henri Catargi, Ion Popescu-Negreni, Spiru Vergulescu, Nicolae Truţă.
Secţia de etnografie a muzeului deţine colecţii structurate pe domenii: obiceiuri, ceramică, textile, ţesături, metale, lemn, port popular. Sunt de remarcat cojoacele de Vădastra, renumitele scoarţe olteneşti, colecţia de ceramică (de Oboga, Corbeni şi Româna) şi colecţia de ouă încondeiate din Oboga. Bibliteca Judeţeană «Ion Minulescu» dispune de un fond de peste 22.000 unităţi de bibliotecă (volume, cărţi, cotidiene, săptămînale, discuri, CD-ROM-uri, filme artistice şi documentare, manuale pentru invăţarea limbilor străine). Centrul Cultural «OLTUL» îşi propune conservarea tradiţiilor folclorice şi a artei populare în judeţul Olt, deţinând ansamblul profesionist «Plaiurile Oltului», ansamblu recunoscut în mediul artistic, laureat a numeroase premii naţionale şi cu participări numeroase la festivaluri folclorice internţionale. Festivalurile naţionale ale datinilor şi obiceiurilor, sărbătorile populare, obiceiurile, evenimentele locale care se desfăşoară in judeţul Olt sunt: - Festivalul Naţional «Căluşul Romănesc» - Slatina, Caracal, Vîlcele, Dobrun - Festivalul Naţional «Sărbătoarea Pâinii» - Scorniceşti - Festivalul Naţional «Pomul Vieţii», festival concurs adresat ceramiştilor populari, - Festivalul Concurs de Doine şi Balade «De la Drăgăneşti la Vale», - Festivalul Concurs de Umor «Oltenii şi…Restul Lumii», - Festivalul Naţional de Muzică Folk şi Poezie «Ion Minulescu», - Festivalul Concurs de Muzică Uşoară şi Populară «Corabia de Aur»
Personalităţi ale judeţului Olt
Matei Basarab (1632 – 1654) – domn al Ţării Romăneşti. Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714) – domnitor, născut în comuna Brâncoveni. Alexe Marin (1814 – 1895) născut în Slatina, profesor de fizică şi chimie, primul profesor de chimie al Universităţii Bucureşti, autor al proiectului primei rafinării, autor al proiectului iluminării cu gaz al capitalei. Aurelian Petre S. (1833 – 1909) născut în Slatina, organizatorul învăţământului agricol şi economic, fondatorul primei expoziţii economice a României în străinătate. Marius Bunescu (1881 – 1971) născut în Caracal, pictor peisagist, organizator al Galeriei Naţionale de Artă, fondatorul Pinacotecii Caracal. Dumitru Caracostea (1879 – 1964) născut în Slatina, profesor universitar, creatorul comparativ în artă, eminescolog. Virgil Carianopol (1908 – 1984) – poet şi scriitor, publicist născut în 1908 la Caracal. Eugen Ionescu (1909 – 1994) dramaturg francez de origine română, creator al teatrului absurdului, membru al Academiei Franceze, născut la Slatina. Cristea Mateescu (1894 – 1979) – inginer energo-hidrotehnician, proiectant al hidrocentralelor Bicaz, Argeş, membru al Academiei Române, profesor universitar. Ion Minulescu - S-a născut în noaptea de 6 spre 7 ianuarie la Bucureşti. Copilăria şi-a petrecut-o la Slatina. Ion Popescu Negreeni (1907 – 2001) - pictor, memorialist, profesor universitar. Petre Pandrea (1904 – 1968) – jurnalist, filolog, memorialist. Dumitru Popovici (1902 – 1952) – profesor universitar doctor filolog, fondator de reviste. Ion Potopin – scriitor, muzicolog, poet născut la Potopin Dobrosloveni. Nicolae Teodorescu născut în 1889, la Rădeşti Oporelu, inginer genetician, prof. univ. dr., creatorul rasei merinos ovine - Merinosul de Pallas, fondatorul fermei model "Oeria Pallas", membru al Academiei Române, Nicolae Titulescu – născut la 4 martie 1882, şi-a petrecut copilăria la ţară, pe moşia tatălui sau, în comuna Tituleşti, din Judeţul Olt. S-a afirmat ca mare orator în şi s-a impus în chip deosebit ca diplomat de talie internaţională.