Se afișează postările cu eticheta Literatura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Literatura. Afișați toate postările

miercuri, 21 martie 2012

Fram, Ursul Polar de Cezar Petrescu

Cap. I: „O reprezentaţie de adio la Circul Struțki în iarna anului 1924"
Pentru ultima dată în acel oraş, Miss Ellian se prezenta în arena circului Struțki, cu cei 12 tigri de Bengal şi apoi dând reprezentaţie şi Fram, Ursul Polar. Pentru spectatori, totul este o distracţie, care îi ţine cu sufletul la gură. Pentru tigri, e altfel. Ei se gândesc - după cum spune autorul - la pădurile din care au fost luaţi. Nu le place să execute comenzile dresoarei cu privirea verzuie şi poruncitoare... Dar nu au încotro. Trebuie să execute tot, după cum şi dresorii trebuie să dreseze, ca să se îmbogăţească nu ei, ci „fiara cea mai fioroasă şi mai nesăţioasă din tot circul", adică directorul circului...
Tigrul care trebuie să deschidă botul, pentru ca miss Ellian, dresoarea, să-şi pună capul în gura lui - pe nume Rajah - visează „o pădure cu frunze late, cu desişuri nepătrunse, cu liane spânzurate până în pământ", în care dresoarea să fie o simplă pradă. Dar nu se întâmplă nimic îngrozitor, tigrul nu o muşcă pe dresoare, iar spectatorii dau drumul ropotelor de aplauze...

joi, 17 noiembrie 2011

Lacul

de Mihai Eminescu

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.

Si au trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Eadin trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim în luntrea mica,
Îngânati de glas de ape,
Si sa scap din mâna cârma,
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blândei lune

Vântu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.
(1876, 1 septembrie)

Mihai Eminescu - scurta biografie

S-a nãscut la Botosani la 15 ianuarie 1850; este al saptelea din cei 11 copii ai cãminarului Gh. Eminovici (provenit dintr-o familie de tãrani romani din nordul Moldovei) si ai Ralucãi Eminovici (n. Jurascu), fiicã de stolnic din Joldesti;
·          Copilãria la Botosani si Ipotesti;
·          Contact cu oameni si natura, stare evocatã cu adancã nostalgie in poezia de mai tarziu;
·          1858-1866 - scoala la Cernãuti;
·          intre timp: functionar la diverse institutii din Botosani sau pribegeste cu trupa Tardini-Vlãdicescu;
·          1866 - primele manifestãri literare (La mormantul lui Aron Pumnul); 25.02-9.03 debuteazã in revista "Familia", din Pesta a lui Iosif Vulcan cu poezia De-as avea -> Mihai Eminescu, in acelasi an, in aceeasi revistã -> incã cinci poezii;
·          1866-1869 - pribegeste pe traseul Cernãuti-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucuresti; de fapt, cunoaste direct: poporul, limba, obiceiurile romanesti, realitãtile;
·          Sufleor si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar in formatia lui Mihai Pascaly si, la recomandarea acestuia, sufleor si copist la Teatrul National, unde il cunoaste I.L.Caragiale;
·          Continuã sa publice in "Familia"; scrie poezii, drame(Mira), fragmente de roman(Geniu pustiu), rãmase in manuscris; face traduceri din germanã;
·          1869-1872 este student la Viena; urmeazã ca "auditor extraordinar" Facultatea de Filosofie si Drept(dar studiazã si cursuri de la alte facultãti); activeazã in randul societãtilor studentesti; participã la pregãtirea unei serbãri si a unui Congres studentesc la Putna cu ocazia implinirii a 400 de ani de la zidirea mãnãstirii de cãtre Stefan cel Mare; se imprieteneste cu Ioan Slavici; o cunoaste la Viena, pe Veronica Micle; incepe colaborarea la "Convorbiri literare"; debuteazã ca publicist in ziarul "Albina", din Pesta; apar primele semne ale bolii;
·          1872-1874 - student "ordinar" la Berlin; Junimea ii acordã o bursã cu conditia sã-si ia doctoratul in filosofie; urmeazã cu regularitate douã semestre, dar nu se prezintã la examene;
·          1874-1877 - Iasi: director al Bibliotecii Centrale; profesor suplinitor; revizor scolar pentru judetele: Iasi si Vaslui; redactor la ziarul "Curierul de Iasi";
·          Continuã sã publice in "Convorbiri literare";
·          Devine prieten cu Ion Creangã pe care-l determinã sã scrie si-l introduce la Junimea;
·          Situatie materialã nesigurã; necazuri familiale: ii muriserã mai multi frati - ii moare mama; e indrãgostit de Veronica Micle;
·          1877 - Bucuresti -> panã in 1883 - redactor, redactor sef la ziarul "Timpul" -> activitate publicisticã exceptionalã, care-i ruineazã sãnãtatea; scrie marile lui poeme: Scrisorile, Luceafãrul, etc.;
·          1883 - se imbolnãveste grav ->internat la spitalul doctorului Sutu, apoi la un institut langã Viena; in decembrie oi apare volumul "Poezii" - prefatã si texte selectate de Titu Maiorescu;
·          1883-1889 - ani de boalã;
·          Se stinge din viatã in 15 iunie(in zori - ora 3) in casa de sãnãtate a doctorului Sutu;
·          inmormantat in Bucuresti - cimitirul Bellu;
       Activitatea
Activitatea
creatoare
Universul
operei
Particularitãtile
artistice
(I) Poezii
- editia intai ingrijitã de Titu
Maiorescu,
decembrie 1883
(pe coperta:1884);
- editiile complete
cuprind: antume
(aprox. 90 de
poezii), postume
(peste 200 de
poezii)
a. timpul
(supratema
operei;
tema autorului)
b. cosmicul
c. istoria
d. natura
e. dragostea
- imbinarea surselor folclorice ale lirismului cu marile directii europene;
- viziune si teme romantice, dar si numeroase elemente clasice;
- stil avantat, declarativ, retoric in poezia de inceput;
- stil limpede, clar, armonios, reflexiv in poezia de maturitate;
- limbaj natural, proaspãt, popular, dar si expresie iute lectualizatã;
(II) Proza
- antume: Fãt-Frumos-Din- Lacrimã;
Sãrmanul Dionis;
La aniversara;
Cezara
- fabulosul folcloric;
- metempsihoza;
- iubirea liberã;
- revolutia;
- naratiunea de tip romantic, cu multe pasaje descriptive;
limbaj pictural, evocator;
-personaje exceptionale;
(III) Teatru
- postume (toate proiecte):
Amor pierdut-viatã pierdutã; Mira Muresanu (tablou dramatic); Decebal; Gruie S
anger;
Bogdan Dragos;
- mitul etnogenezei;
- istoria nationalã;
- "rãul" in lume;
- marile pasiuni;
(IV) Publicisticã
- articole pe teme, mai ales politice, sociologice (dar si literare, teatrale, etc.) publicate in "Federatiunea, f(P)esta"(1870); "Curierul de Iasi"(1876-1877); "Timpul", Buc.(1877-1883); "Romania libera si Fantana Blanduziei", Buc.(1888-1889);
(V) Traduceri
- din H. Th. Rotscher, Arta reprezentãrii dramatice;
- din Immanuel Kant, Critica ratiunii pure (fragmente); etc.

luni, 24 octombrie 2011

Balada Miorita

Pe-un picior de plaiu,
Pe-o gură de raiu,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei

joi, 17 februarie 2011

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

Basmul este incarcat de semnificatii, implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca; conceptia despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si limitele fericirii.
Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica, cu personaje fabuloase, grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul), "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. Astfel, se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un Fat-Frumos" dragastos, dar, spune batranul, "parte n-o sa aveti de el".
Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului.
La implinirea varstei de 15 ani, nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. Imparatul, neputincios, este obligat sa refuze. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut".
Dorinta, imposibil de implinit intr-o lume obisnuita, se transforma intr-o cautare a unui ideal superior, a nemuririi.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Romanul a ap㲵t anul 1930. Despre elaborarea romanului, autorul u?i spune c㺠“A fost o ardere continu㬠 mistuitoare, care r⮤urile se chemau unele pe altele, f㲣 nici un fel de r㧡z, sfⲺit㠤up㠬uni ?i luni de trud㠡 condeiului, odat㠣u c㤥rea ultimelor frunze b㬴oacele ploilor de toamn㬠l㳢ndu-l pe autor bolnav pat pentru mult㠶reme”.