Rascoala - Liviu Rebreanu

       Substanta romanului se organizeaza in jurul’’chestiunii taranesti’’.Raportati la aceasta problema,eroii apar diferentiati,dar nu intotdeauna cu o ‘’unitate precisa de caracter’’,care sa le conduca actiunile.

       Unei astfel de structuri ii corespunde Titu Herdelea,ruda cu Nadina,abia sosit in Transilvania.Desi personajul apare frecvent,chiar si in momentele decisive ale desfasurarii rascoalei,el ramane sters,un fel de martor ocular al intamplarilor.Tiu Herdelea face legatura dintre cele doua planuri ale romanului,participa la toate discutiile  despre pamant,incat ajunge sa se intrebe de ce ‘’atata discutie’’in jurul taranilor.

        Titu Herdelea este present ca ziarist,cu riscul de a fi arestat,in toiul razmeritei,darn u reuseste sa impiedice scena atroce,ca executarea lui Toader Starmbu,maltratarea batranilor Luca Talaba si Lupu Chiritoiu sau barbaria maiorului Tanasescu,care pune sa-I numere unei femei cinzeci de lovituri de cravasa,in vazul copilului acesteia.Eroul insa nu este o structura de adancime,asa se si explica pendularea sa intre o ‘’tabara’’si alata:este de partea taranilor,carora le ia  apararea ,dar socoteste o izbanda patrunderea sa in intimiatea marilor proprietari Iuga sau Gogu Ionescu.

Imaginea usor idealizata a boierului ‘’de vita’’,cu dragoste de tara,asa cum se cum se contureaza in romanul lui Nicolae Filimon,’’Ciocoii vechi si noi’’precum si la D.Zamfirescu,in Viata la tara,persista cu unele retusuri si in opera lui Liviu Rebreanu:marii proprietari,Miron si Grigore Iuga,sunt sensibili la soarta tarii,la unitatea neamului,probleme care preocupau intelectualitatea epocii.Miron Iuga il dojeneste aspru pe Titu Herdelea ,tanarul poet,ca a parasit Ardealul,aratand ca poeziile lui ar fi mai necesare acolo de cat dincoace de munti.

        Portretul batranului Miron Iuga este al unui mare senior,caracter darz , puternic,de o vointa inflexibila,autoritar,care se considera stapan cu drepturi depline asupra taranilor de pe domeniile lui;el le adduce un invatator in sat pe care-l indeparteaza cand vederile acestuia ar putea sa-i submineze autoriatea ,se indura de suferintele oamenilor,ii ajuta in momentele grele ,dar nu abdica nici o clipa de  la prerogativele sale de stapan.

Pe Miron Iuga il caracterizeaza foarte bine invatatorul Dragos.

        Pentru Miron Iuga ,’’legaturile cu pamantul sunt mai puternice decat cele de familie’’,de aceea nici nu poate fi vorba ca el sa cedeze taranilor din pamanturile sale,asa cum reiese si din cuvintele fiului sau,Grigore Iuga.

Mai mult,cand Nadina se hotaraste sa vanda mosia ,el se anunta ca un serios posibil comparator,in concurenta ci taranii si cu arandasul Platamonu,pentru a reintregi domeniul ce apartinu-se altadata boierilor Iuga.De pe o astfel de pozitie,boierii vor considera ca sursa tuturor relelor,a nemultumirii taranilor sunt arendasii :grosolanii,necinstiti,dornici de inavutire,prin orice mijloace;fata de ei,batranul Iuga se arata dispretuitor,iar Grigore Iuga il condamna ca reprezentanti ai unei clase ce se substituie treptat boierilor.

         Invoielile de pe mosia san nu sunt mai grele decat cele de pe pamanturile boierilor Iuga cauza raului mers al lucrurilor s-ar afla ,dupa opinia lui Rogojinaru ,in faptul ca ‘’taranul roman e lenes si nepasator’’,ceea ce a facut necesara chiar aparitia arendasilor.

Discutia dntre Grigore Iuga,Ilie Rogojinarul,Balolaeanu si Titu Herdelea  scoate in evidenta idea,subliniata si de D.Zamfirescu  ca taranul o duce greu si la mosier,si la arendas.

     In timp ce Miron Iuga reperezinta vechea prejudecata a boierimii ,Grigore Iuga ‘’este un generos’’.El vrea pamant in masura in care ii asigura o existenta linistita.Cand se intoarce din Germania,,proiectele lui I se par tatalui sau utopii.El incearca parca sa-si deapaseasca clasa careia ii apartine,descoperind sensul lucrurilor,intelegand ‘’chestiunea taraneasca’’,problema pamantului,asa ca odinioara Sasa si Damian,’’Din viata la tara’’a lui D Zamfirescu.O atitudine corecta va avea Grigore Iuga si in privinta invatatorului Dragos,prigonit de Miron Iuga.

       Dupa rascoala Grigore Iuga ramane la fel de intelegator,desi isi pierduse tatal,mai mult,I se pare bestiala atitudinea autoritatilor.El il va convinge pe Gogu Ionescu sa vandal pamantul taranilor:’’pentru ca au platit si ei cu destul sange macar dreptul de a cumpara pamant’’.Taranii insisi il simt mai apropiat ,asteapta sa-I scoata din puscarie Conasul Grigorita.Cu toate acestea , adevarata conciliere nu exista,de vreme ce relatiile dintre boieri si tarani sunt anatagonice:’’N-a sosit inca ceasul dreptatii,coane Grigorita,dar trebuie sa soseasca odata si odata,ca lumea fara dreptate nu se poate’’.

        Este un spirit contemplativ un melancolic.Sentimentul iubirii il innobileaza,el stie sa-si asculte glasul sufletului si nu admite compromisuri:’’Femeia frumoasa trebuie sa infrumuseteze existenta,nu s-o intineze’’.Fiind dublat de un spirit analytic,ca si Damian din’’Din viata la tara’’,nu-l mistuie iubirea.Exista pagini ,mai ales in ultima parte a romanului,in care Grigore Iuga traieste sfasiat de remuscari,fiind convins ca tragedia tatalui sau nu s-ar fi produs daca nu ar fi parasit conacul.Este aici si marturia limitelor de natura sociala ale intelegerii sale:el considera rascoala taranilor un accident nefericit,ce pute fi evitat,si nu expresia unor contradictii generate de chiar existenta proprietatii.

        Romanul ‘’Rascoala’’poarta in el un anume ritm:lent si desfasurat la inceput.El creste treptat,se amplifica pe traiectoria unui conflict dramatic cu reveniri si cotituri,culminand intr-o explozie,ca,dupa aceea,sa se revina la acelasi ritm lent,ca intr-o adevarata constructie simfonica.

        Daca ne-am exprima alegoric ,trimiterea s-ar putea face la ‘’Furtuna’’lui Beethoven,in sensul ca ia nastere dintr-o aparenta liniste si moare in aceeasi aparenta liniste.Constructia romanului,intre cei doi poli,prolog si epilog ,este un procedeu characteristic romancierului in general,intru cat Rebreanu construieste simetric.Plecarea presupune intoarcere.

         Dimensiunea romanului este epopeica;atmosfera este sumbra si deznadajduita,subordonata intelegerii caracterului istoric al justitiei taranului.’’Rascoala’’se inscrie printre’’capodoperele literaturii romane’’.Ea deconstituie un capitol important din istoria luptelor poporului nostru,detasandu-se categoric din contextual operelor cu aceeasi tematica scrise pana in acest moment.Tema a fost abordata mai tarziu de Cezar Pertrecu,Tudor Arghezi si Zaharia Stancu…