Apollodor din Damasc

Apolodor[Apollodoros] din Damasc (c. 60 - c. 125) a fost un arhitect sirian sau grec, un favorit al împaratului roman Traian. Este creditat cu numeroase monumente si cladiri, printe care si Podul lui Traian.

El a ajuns la Roma in 91 d.H si a participat la programul de constructii initiat de imparatul Domitian.

Apolodor construieste între anii 103-105 un pod pe Dunare între Drobeta (Drobeta Turnu Severin de azi) si Pontes (azi satul Kostol din Serbia). Detalii despre forma si marimea podului: lung de cca. 1135 m, lat de cca. 15 m, înalt de cca. 19 m, construit din barne de lemn încrucisate, sprijinite de piloni construiti din caramida, piatra, mortar si ciment natural numit „pozzolana”, provenit din Italia). Nu se cunosc detalii despre metoda de constructie. Se presupune ca Apolodor a deviat cursul Dunarii si apoi a turnat picioarele podului.

Dupa terminarea podului, paza acestuia a fost asigurata prin doua castre numite Drobeta si Pontes. Accesul nu era posibil decât trecând prin aceste castre. La încetarea stapânirii romane în Dacia, podul este distrus în nenumarate rânduri. Astazi, pe malurile Dunarii, înca se mai pot vedea picioarele podului. În 1858, Dunarea a înregistrat un nivel atât de scazut încât s-au putut zari si constructiile de sub apa. De asemenea,el a proiectat si Columna lui Traian. A fost inaugurata la 12 mai 113.

Cartea scrisa de Apolodor din Damasc despre constructia acestui pod nu ne-a parvenit, dar dispunem de descrieri indirecte, si chiar de detalii tehnice multumita autorilor Cassius Dio, Tzetzes, Chiliades si Procopius din Cesarea. Toate aceste surse subliniaza dificultatile pe care le-a antrenat constructia podului. S-a folosit o suprastructura din lemn fixata pe douazeci de stâlpi din piatra. Pe columna lui Traian putem distinge o imagine stilizata a podului, cu mai putini piloni, dar în principiu conforma surselor scrise si care permite recunoasterea tehnicii de îmbinare a lemnului si pietrei.

S-a estimat ca podul masura 1135 de metri lungime, el legând castrul Pontes de pe malul sudic de asezarea Drobeta de pe malul nordic. Aceasta din urma devenise posesiune romana dupa primul razboi dacic (101-102). Dupa Cassius Dio (LXVIII,13,1) podul avea aproximativ 50 de metri în înaltime si 12 în latime. Descrierea cea mai amanuntita a procesului de constructie ne-o lasa Procopius din Cesarea în lucrarea De aedificis (IV, 6). Conform acesteia, romanii ar fi deviat partial cursul fluviului folosind albia unui afluent sudic, secat. Astfel primii 10-12 piloni au fost ridicati pe uscat. Pentru constructia celorlalti s-au folosit cofraje din bârne de stejar cimentate si sisteme de pompe.