Arhimede

Arhimede este deopotriva matematician si fizician. El a dat matematicii cea mai satisfacatoare definitie intuitive a numarului irational, realizand prin ea sudura definitiva intre numar si geometrie. A dat principiile unei teorii a masurarii marimilor geometrice-linii, suprafete, volume- ilustrand-o cu multe si importante exemple. El a creat numeroase modele geometrice, ca spirala ce-i poarta numele, pentru a depasi pe inaintasi in demonstrarea indefinitei capacitati de ilustrare pe care o contine geometria, in intrecere cu imaginatia artistica sau cu posibilitatile de creatie ale notarii. A impus definitiv stiintei punctul de vedere al geometriei, care, initiata de Pitagora, ilustrata de opera lui Euclid si incununata de teoremele lui Apollonius, afirma preeminenta rationamentului demonstrativ ca suprem criteriu al adevarului matematic.


In domeniul stiintelor fizicii, el este creatorul staticii corpurilor solide, etapa a mecanicii, formand principiile teoriei parghiei si, ca o intregire, teoria centrului de greutate. Arhimede este de asemenea creatorul staticii fluidelor, prin enuntarea legii sau principiului care-i poarta numele.Fruct al observatiei, acest principiu a capatat prin el o formulare matematica desavarsita, pastrata pana azi fara nici o schimbare, model pentru toate stiintele care aveau sa ia fiinta de la Arhimede pana in zilele noastre, model pentru modul cum observatia si experienta fenomenelor naturale trebuie transpuse in propozitii matematizate, universal valabile.

Ca astronom Arhimede a construit un model mecanic al sistemului planetar in miscare, in care raporturile de distanta, de -viteza si de timpi de miscare erau asa de conforme cu datele de observatie, incat mecanismul dadea imaginea credincioasa a realitatii. Participant activ la evenimentele politice si militare ale timpului sau, Arhimede a organizat apararea Siracuzei, creand masinile necesare apararii si atacului, inventand acele oglinzi cu care a incendiat flota romana si demonstrand astfel valoarea gandirii stiintifice pusa neconditionat in slujba unor interese practice. Legendele, dand forme concrete activitatii si felului de a fi al acestui om exceptional, au ramas, se pare, credincioase adevarului.

Nimic nu ilustreaza mai bine acel efort de intelegere, de intrepatrundere, pana la identificare, a gandului cu fenomenul fizic, ca momentul ajuns legendar in care, intrand in baie, Arhimede realizeaza subit ca un corp scufundat intr-un lichid “pierde” din greutate exact greutatea partii dislocuite. Exclamatia succesului “Evrika”-era semnul reusitei acestei intelegeri, a unui fenomen semnificativ. Cea de-a doua legenda nu inchide nici ea mai putin adevar esential. Dupa infrangere, Arhimede sta adancit in reflectii in fata unei figuri geometrice desenate pe nisip; in fata-i , legionarul roman care venise sa-l duca la Marcellus cuceritorul Siracuzei. Doua lumi de ganduri si de realitati impenetrabile, fiacre cu logica sa. Prezenta lor impreuna putea insemna nimicirea uneia din ele. Cel nimicit a fost Arhimede.

Arhimede face parte din acei oameni la care viata se identifica cu opera. Aventurile cele mai importante ale vietii lui Arhimede-pana la faza finala, in care el devine aparatorul cetatii – sunt lucrarile si descoperirile sale, care vor continua fara oprire pana la obsesie. Trebuia intai edificata mecanica sau mai exact stiinta echilibrului corpurilor solide. Stau marturie pentru aceasta lucrarile care s-au gasit: Despre echilibrul planelor, cartea I; Cvadratura parabolei, Despre echilibrul planelor, cartea a II-a; Scrisoarea catre Eratostene, despre unele teoreme de mecanica, descoperita in 1908, precum si lucrarile Despre balanta si Despre parghii, sau Despre punctele de sprijin. Despre aceasta vorbeste si Heron din Alexandria, in scrisoarea sa intitulata Mecanica, precum si Pappus, cunoscutul istoric al matematicii anterioare lui, care a trait, probabil, catre sfarsitul secoluluial III-lea si inceputil celui de-al II-lea i.e.n.

SIRACUZA
Viata lui Arhimede s-a desfasurat de-a lungul unei bune parti a secolului al III-lea i.e.n., la Siracuza, unde s-a nascut in anul 287 i.e.n., ca fiu al astronomului Fidias, care I-a fost si primul maestru in matematica si astronomie. Cetatea lui Arhimede era unul dinposturile inaintate ale elenismului in bazinul mediteranean, Sicilia constituind o adevarata frontiera apuseana a marii grecesti. Dincolo de ea se intindea domeniul multa vreme incontestat al Cartaginei. Toate aceste cetati-colonii din insulele Mediteranei aduceau cu ele principii de organizare a vietii dupa modelulmetropolelor grecesti si aveau sa dea culturii eline reprezentanti straluciti cum ar fi Arhimede. Pregatirea stiintifica a lui Arhimede a gasit desigur un mediu prielnic in acesta cetate, unde si-a desavarsit cariera de invatat, incheiata cu acea legendara aparare in fata atacului armatelor Romei, care I-a imortalizat geniul ethnic si virtutile sale de cetatean. Admirabil inzestrat pentru matematica, cu o solida pregatire, tanarul Arhimede pleaca in preajma celor 20 de ani ai sai sa-si implineasca invatatura in centrul de atunci al stiintei- Alexandria- unde domina inca amintirea proaspata a puternicei personalitati a lui Euclid.

ARHIMEDE IN ALEXANDRIA
In ce masura Arhimede beneficiaza de avantajele Muzeului din Alexandria se poate numai banui. S-a ocupat in primul rand de astronomie, pentru a putea continua, dupa ce se va intoarce in Siracuza, ocupatia parintelui sau. Pentru aceasta stiinta gasea la Muzeu si la Biblioteca conditii exceptionale. Datorita atmosferei favorabile metodelor experimentale folosite de scoala astronomica din Alexandria Arhimede si-a construit singur un aparat pentru masurarea diametrului solar, cu care a verificat exactitatea rezultatelor obtinute mai inainte de Aristarh. Istorici ca Titus Livius, referindu-se la activitatea sa astronomica, il considera “observator neintrecut al cerului”, pentru ca a calculat toate datele importante ce priveau Soarele, Luna, planetele si sfera stelelor fixe. Dar contributia cea mai insemnata a lui Arhimede in acest domeniu al astronomiei au fost modelele, sferele, cum li se mai zicea, pe care le-a construit, reprezentand cu ele in mic nu numai configuratia sistemului planetar, dar mai ales miscarea relativa a principalelor corpuri ceresti.

Inceoand cu modelul redus, care pare sa dateze din aceasta epoca alexandrina, el isi va perfectiona necontenit sferele pana la aceea pe care o pastra in tezaurul sau personal de la Siracuza. Dupa cum afirma Cicero, ea ar fi constituit singurul trofel pe care Marcellus, cuceritorul Siracuzei, l-ar fi luat cu el. Cicero I-a admirat functionarea in casa lui Marcus Marcellus, stranepotul vestitului general.