1. Hotarele tarii
Mircea cel Batran a fost unul dintre cei mai straluciti voievozi pe care i-a avut Tara Romaneasca. Viteaz in razboi, iscusit diplomat in timp de pace, bun organizator si carmuitor de tara, putini din domnii nostri ii pot sta alaturi. Dusmanii insisi l-au laudat; astfel, un cronicar al turcilor, Leunclavius il socoteste drept cel mai viteaz si cel mai ager’’ dintre principii crestini. Pe vremea lui Mircea cel Batran, Tara Romaneasca a atins cea mai mare intindere din toate timpurile. Tara Romaneasca se intindea asadar si peste munti, unde domnul avea ca feude Amlasul si Fagarasul, cuprindea si malul drept al Dunarii incepand cam din dreptul Turtucaiei. Felul in care Dobrogea a ajuns in mana lui Mircea cel Batran nu e inca bine lamurit. Probabil, faptul a avut loc prin lupta, poate prin lupta cu turcii care-l atacasera pe Ivanco. Darstorul-Silistra de astazi - va fi si el castigat in aceeasi epoca-1388-1389. 2. Lupte cu turcii
POLITICA EXTERNA a lui Mircea cel Batran a fost dominata de un fapt capital: primejdia turceasca. Toate razboaiele lui Mircea cel Batran se fac cu turcii, nici unul cu ungurii, cu moldovenii si cu atat mai putin, prin urmare, cu polonii. Turcii, in plina expansiune cuceritoare, aveau mult mai multe mijloace decat domnul muntean. Dar rezistenta lui indelungata-provocand admiratia adversarilor insisi a avut un rezultat de cea mai mare insemnatate: a pastrat fiinta statului muntean in timp ce Bulgaria cadea sub loviturile lui Baiazid si era prefacuta pasalac turcesc. Tara Romaneasca a putut rezista si a asigurat astfel continuitatea vietii sale politice.
Inceputul conflictului cu turcii a avut loc in anul 1389, cand Mircea cel Batran a trimis-dupa unele cronici turcesti - un corp de oaste ca sa-l ajute pe Lazar, cneazul sarbilor, in razboiul pe care acesta il declarase sultanului Murad. Lupta s-a dat pe locul numit Campia Mierlelor (Kossovopolje, in sarbeste). La inceput se parea ca biruinta va fi a crestinilor, mai ales dupa ce un sarb fanatic, Milos Oblici, patrunse pana la locul unde se afla sultanul Murad si-l ucise cu lovituri de pumnal. Fiul lui Murad Baiazid supranumit si Ildaram (Traznetul) din cauza repeziciunii hotararilor si miscarilor sale, lua insa imediat comanda armatei turcesti si schimba retragerea initiala intr-o stralucita victorie. Crestinii fura zdrobiti: cneazul Lazar insusi isi pierdu viata.
Mircea cel Batran trebuia acum sa astepte ca turcii sa se razbune.
De aceea, el fortifica linia Dunarii. Atacul lui Baiazid s-a produs in 1394;lupta a avut loc la Rovine, langa o apa (mai degraba Jiul decat Argesul), in ziua de 10 octombrie. Ostasii lui Mircea cel Batran se luptara cu vitejie si castigara biruinta; dar, asa cum se va intampla 200 de ani mai tarziu la Calugareni. Mircea cel Batran, dupa o noua lupta, defavorabila in regiunea Curtii de Arges, trecu peste muntii, la Brasov; aici se incheie la 7 martie 1395, in conditii de perfecta egalitate, un tratat de alianta cu regele Sigismund al Ungariei.
Participarea lui Mircea cel Batran la lupta de la Nicopole facu pe Baiazid sa intreprinda, in anul 1397, o expeditie de razbunare in Tara Romaneasca. Ostile turcesti insa fura invinse: ne-o spune in chip categoric un cronicar bizantin. O alta victorie a reputat Mircea cel Batran in 1400.
Dupa aceasta, urma pentru Mircea cel Batran o perioada ceva mai linistita. In 1402, iulie 28 avu loc la Ankara, o lupta intre Baiazid si Timur-Lenk (Timur cel Schiop), hanul mongolilor. Sultanul turcilor, a carui armata era numeric inferioara, fu invins si facut prizonier; inchis intr-o cusca si purtat prin Asia in urma invingatorului , el muri curand dupa aceea. In urma lui ramasera mai multi fii care incepura indata (anul 1403) o lupta apriga pentru mostenirea parinteasca. Mircea cel Batran se amesteca in aceasta lupta interna si sprijini cu armele pe unul din fii, pe Musa.
Acesta si ajunse sa fie incoronat sultan la inceputul anului 1411. Din nefericire insa, aceasta situatie nu dura mult. Musa fu invins de un alt frate, Mohamed care ramasese singurul stapanitor al imperiului (1413). El provoaca o expeditie de razbunare a lui Mohamed in Tara Romaneasca, in 1417; cu acest prilej luara turcii cetatea Giurgiu si a cedat otomanilor si Dobrogea.
3. Activitatea interna
IN AFARA DE LUPTELE sale stralucite, Mircea cel Batran mai este insemnat si prin felul cum a stiut sa gospodareasca tara , facand sa se rezolve comertul si viata economica, in general. El a acordat brasovenilor un nou tratat de comert, 1413, specificand vama pe care ei trebuiau sa o plateasca; se aduceau marfuri atat din Rasarit, de peste mare“, cat si din Apus, tocmai din extremitatea cealalta a Europei. Alte doua tratate de comert au fost acordate de voievod liovenilor, unul probabil in 1403, al doilea in 1409. Mircea cel Batran a ridicat o noua ctitorie, de piatra si caramida aparenta, la Cozia, acordandu-i bogate danii, ca si manastirii Tismana, precum si multora din celelalte lacasuri existente in vremea aceea.
Mircea cel Batran a murit la 31 ianuarie 1418 si a fost ingropat in ctitoria sa de la Cozia, intr-un sarcofag de piatra, cioplit ca in Apus. Chipul marelui voievod se vede si astazi pe peretele ctitoriilor.
Mircea cel Batran a fost unul dintre cei mai straluciti voievozi pe care i-a avut Tara Romaneasca. Viteaz in razboi, iscusit diplomat in timp de pace, bun organizator si carmuitor de tara, putini din domnii nostri ii pot sta alaturi. Dusmanii insisi l-au laudat; astfel, un cronicar al turcilor, Leunclavius il socoteste drept cel mai viteaz si cel mai ager’’ dintre principii crestini. Pe vremea lui Mircea cel Batran, Tara Romaneasca a atins cea mai mare intindere din toate timpurile. Tara Romaneasca se intindea asadar si peste munti, unde domnul avea ca feude Amlasul si Fagarasul, cuprindea si malul drept al Dunarii incepand cam din dreptul Turtucaiei. Felul in care Dobrogea a ajuns in mana lui Mircea cel Batran nu e inca bine lamurit. Probabil, faptul a avut loc prin lupta, poate prin lupta cu turcii care-l atacasera pe Ivanco. Darstorul-Silistra de astazi - va fi si el castigat in aceeasi epoca-1388-1389. 2. Lupte cu turcii
POLITICA EXTERNA a lui Mircea cel Batran a fost dominata de un fapt capital: primejdia turceasca. Toate razboaiele lui Mircea cel Batran se fac cu turcii, nici unul cu ungurii, cu moldovenii si cu atat mai putin, prin urmare, cu polonii. Turcii, in plina expansiune cuceritoare, aveau mult mai multe mijloace decat domnul muntean. Dar rezistenta lui indelungata-provocand admiratia adversarilor insisi a avut un rezultat de cea mai mare insemnatate: a pastrat fiinta statului muntean in timp ce Bulgaria cadea sub loviturile lui Baiazid si era prefacuta pasalac turcesc. Tara Romaneasca a putut rezista si a asigurat astfel continuitatea vietii sale politice.
Inceputul conflictului cu turcii a avut loc in anul 1389, cand Mircea cel Batran a trimis-dupa unele cronici turcesti - un corp de oaste ca sa-l ajute pe Lazar, cneazul sarbilor, in razboiul pe care acesta il declarase sultanului Murad. Lupta s-a dat pe locul numit Campia Mierlelor (Kossovopolje, in sarbeste). La inceput se parea ca biruinta va fi a crestinilor, mai ales dupa ce un sarb fanatic, Milos Oblici, patrunse pana la locul unde se afla sultanul Murad si-l ucise cu lovituri de pumnal. Fiul lui Murad Baiazid supranumit si Ildaram (Traznetul) din cauza repeziciunii hotararilor si miscarilor sale, lua insa imediat comanda armatei turcesti si schimba retragerea initiala intr-o stralucita victorie. Crestinii fura zdrobiti: cneazul Lazar insusi isi pierdu viata.
Mircea cel Batran trebuia acum sa astepte ca turcii sa se razbune.
De aceea, el fortifica linia Dunarii. Atacul lui Baiazid s-a produs in 1394;lupta a avut loc la Rovine, langa o apa (mai degraba Jiul decat Argesul), in ziua de 10 octombrie. Ostasii lui Mircea cel Batran se luptara cu vitejie si castigara biruinta; dar, asa cum se va intampla 200 de ani mai tarziu la Calugareni. Mircea cel Batran, dupa o noua lupta, defavorabila in regiunea Curtii de Arges, trecu peste muntii, la Brasov; aici se incheie la 7 martie 1395, in conditii de perfecta egalitate, un tratat de alianta cu regele Sigismund al Ungariei.
Participarea lui Mircea cel Batran la lupta de la Nicopole facu pe Baiazid sa intreprinda, in anul 1397, o expeditie de razbunare in Tara Romaneasca. Ostile turcesti insa fura invinse: ne-o spune in chip categoric un cronicar bizantin. O alta victorie a reputat Mircea cel Batran in 1400.
Dupa aceasta, urma pentru Mircea cel Batran o perioada ceva mai linistita. In 1402, iulie 28 avu loc la Ankara, o lupta intre Baiazid si Timur-Lenk (Timur cel Schiop), hanul mongolilor. Sultanul turcilor, a carui armata era numeric inferioara, fu invins si facut prizonier; inchis intr-o cusca si purtat prin Asia in urma invingatorului , el muri curand dupa aceea. In urma lui ramasera mai multi fii care incepura indata (anul 1403) o lupta apriga pentru mostenirea parinteasca. Mircea cel Batran se amesteca in aceasta lupta interna si sprijini cu armele pe unul din fii, pe Musa.
Acesta si ajunse sa fie incoronat sultan la inceputul anului 1411. Din nefericire insa, aceasta situatie nu dura mult. Musa fu invins de un alt frate, Mohamed care ramasese singurul stapanitor al imperiului (1413). El provoaca o expeditie de razbunare a lui Mohamed in Tara Romaneasca, in 1417; cu acest prilej luara turcii cetatea Giurgiu si a cedat otomanilor si Dobrogea.
3. Activitatea interna
IN AFARA DE LUPTELE sale stralucite, Mircea cel Batran mai este insemnat si prin felul cum a stiut sa gospodareasca tara , facand sa se rezolve comertul si viata economica, in general. El a acordat brasovenilor un nou tratat de comert, 1413, specificand vama pe care ei trebuiau sa o plateasca; se aduceau marfuri atat din Rasarit, de peste mare“, cat si din Apus, tocmai din extremitatea cealalta a Europei. Alte doua tratate de comert au fost acordate de voievod liovenilor, unul probabil in 1403, al doilea in 1409. Mircea cel Batran a ridicat o noua ctitorie, de piatra si caramida aparenta, la Cozia, acordandu-i bogate danii, ca si manastirii Tismana, precum si multora din celelalte lacasuri existente in vremea aceea.
Mircea cel Batran a murit la 31 ianuarie 1418 si a fost ingropat in ctitoria sa de la Cozia, intr-un sarcofag de piatra, cioplit ca in Apus. Chipul marelui voievod se vede si astazi pe peretele ctitoriilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu