1854 — La 14 martie se naste Alexandru Macedonski in casele din Calea Dorobanti. Este botezat la 24 martie la biserica din mahalaoa Precupetii-Noi din Bucuresti.
Tatal este maiorului Alexandru D. Macedonski ce se trage din localitatea Cetal-Tepe din Bulgaria. Bunicul poetului, Dimitrie vine in Tara Romaneasca si este capitan de panduri, participant la revolutia de la 1821.
Mama, Maria Macedonski, nascuta Fisenta si infiata Paraianu, se trage dintr-o familie de boieri olteni.
Este al treilea copil al familiei. Ceilalti copii erau Ecaterina (1848) si Dimitrie (1852).
1857 — Tatal poetului primeste brevetul de colonel la 41 de ani.
1858 — La 1 septembrie se naste Vladimir, fratele mai mic al poetului, ultimul copil al sotilor Macedonski.
1859 — La 16 august generalul Macedonski demisioneaza din postul de ministru de razboi. Conflictul cu Al. I. Cuza se adanceste.
1860 —Tatal poetului este numit membru in comisia scolii militare si predinte al Comisiei pentru Casa de dotatie a oastei.
1861 — Poetul are perioade de criza nervoasa, fiind o constitutie firava.
La 19 noiembrie se naste in Bucuresti, suburbia Sf. Dumitru, Ana, viitoarea sotie a poetului, fiica lui Grigore I. Rallet si a Elenei Slatineanu, descendenti din familii boieresti.
1862 — Primele lectii le primeste in familie. Invata limba franceza.
Este inscris la scoala de la biserica Obedeanu din Craiova.
Isi petrece copilaria la mosia Pometesti, Amaradia, din Dolj si bunicii mamei de la Craiova.
1865-1866 — Primele incercari poetice. Scrie poeziile Plansul amantei, Strigatul inimei, O voce, La o doamna.
Este inscris la Colegiul National Carol I din Craiova.
1869 — La 24 septembrie moare tatal poetului, in Bucuresti. Scrie poezia La defunctul meu parinte.
La 29 noiembrie Alexandru Macedonski obtine un „certificat scolastic" de absolvire a patru clase, eliberat de G. M. Fontanin, directorul liceului din Craiova.
1870 — La 30 martie poetul isi scoate din Craiova pasaport pentru a merge „in statele Europei pe termen de trei ani la studiu".
In iulie pleaca la Viena, prima calatorie in strainatate. Intentia este sa se pregateasca sa intre la Facultatea de litere.
Debuteaza in foaia lui G. Barit „Telegraful roman", din Sibiu, cu o poezie intitulata Dorinta poetului, datata: „Viena, 3 dec. 1870, stil nou".
1871 — Scrie poemul Judecata in infern.
Pleaca din Viena, cu destinatia Italia.
In martie se afla in localitatea Riva, pe Lacul de Garda, in nordul Italiei.
Se inscrie la Facultatea de litere din Bucuresti, ca student in anul I, dar nu se tine de studii.
Pleaca in august din nou in strainatate, la Geneva. Scrie poezia La Romania.
Pleaca din Geneva la Florenta.
Din septembrie se inscris pro forma si la Institutul Schevitz din Bucuresti.
1872 —Locuieste la Florenta, Via Magio 12. Leaga prietenie cu marchizul Ricardo Bergamasco.
Pleaca din Florenta spre tara. Se opreste la Venetia. Cu acest prilej viziteaza si Lido. Trece apoi prin Triest.
In mai soseste la Bucuresti.
In septembrie apare volumul de debut Prima verba cu 32 de poezii. Mici ecouri in presa zilei.
Colaboreaza cu versuri, traduceri si studii politice la „Transactiuni literare si stiintifice" si la „Telegraful de Bucuresti".
1873 — Pe 23 mai publica in „Telegraful" o violenta poezie antidinastica 10 Mai.
Pentru a-l pune la adapost de urmari, Maria Macedonski il trimite in strainatate, la Viena.
Trece a doua oara prin Venetia.
Viziteaza Stiria si Tirolul. Graz, Insbruck, apoi Roma si Napoli. La 20 iulie trece prin Pompei.
Ii apare in "Trompeta Carpatilor" poema La moartea lui Alexandru Ioan I.
Se intoarce in tara in septembrie. Ramane un timp la mosia Adancata.
Publica in "Tribuna" Calugarenii, Umbra lui Bolintineanu.
La 14 noiembrie apare primul numar al ziarului „Oltul", de inspiratie liberala. Director este Macedonski. Aici incepe seria atacurilor antidinastice.
1874 — In martie Macedonski infiinteaza, cu ajutorul colaboratorilor, societatea literara „Junimea". Convocari regulate in „Oltul".
Colaboreaza cu „Familia".
In 29 iunie scrie in "Oltul" un violent editorial antiguvernamental. Poetul incepe sa fie urmarit pentru delict de presa.
Este citat de primul-procuror al Tribunalului Ilfov. I se ia un interogatoriu.
1875 — Este invitat sa conduca „Revista Junimei", dar se retrage de la primul numar, unde publica versuri.
Colaboreaza la "Familia".
Incepe sa colaboreze activ la „Telegraful" cu versuri politice.
Publica doua cantece antidinastice, stil Béranger: Gangavul politc din timpul domnilor straini si Istoria unui print de peste noua mari si tari povestita de un gangav.
Exista un mandat de arestare. Este arestat la Craiova, la inceputul lunii aprilie. Este adus in capitala si inchis la Vacaresti, unde imparte celula cu N. Fleva, „tribunul poporului".
Face mereu versuri satirice, care apar in „Telegraful".
In mai si iunie se desfasoara o campanie de presa in favoarea sa in „Telegraful". N. Fleva, eliberat intre timp, i se asociaza in „Alegatorul Liber". Poetul devine „eroul" zilei.
Este judecat si achitat de Curtea de jurati a Tribunalului Ilfov. Este pus imediat in libertate.
Scrie articole cu caracter doctrinar in „Telegraful", in care exprima si idei republicane.
1876 — Este dezamagit de liberali si trece de partea dizidentei condusa de N. Blaremberg.
In martie intra in redactia „Stindardului". Publica aici traduceri din Gilbert si Lamartine, nuvela Carjaliul si piesa Gemenii.
Se retrage din redactia „Stindardului" in aprilie.
La 21 iulie este numit director al Prefecturii judetui Bolgrad. Detine, cu titlu provizoriu, si functia de prefect. Are conflicte cu autoritatile locale.
Demisioneaza in urma incalcarii instructiunilor confidentiale ale primului-ministru I. C. Bratianu cu privire la trecerea peste frontiera a „voluntarilor" rusi in drum spre Serbia.
Colaboreaza la „Revista contemporana", de orientare antijunimista
1877 — Incepe in aprilie sa scoata „Vestea". In septembrie devine „director-proprietar" al acestei foi.
Este numit de C. A. Rosetti in postul de controlor financiar al judetului Putna. Refuza.
Reconciliere cu liberalii.
Colaboreaza cu "Timpul" cu versuri si traduceri.
1877-1879 — Colaboreaza la „Familia" cu traduceri din Puskin, Lamartine, Petofi.
1878 — Scoate o noua publicatie, „Dunarea". In aceasta perioada, care dureaza cam doi ani, poetul scoate alte patru ziare: „Plevna", „Fulgerul", „Trasnetul", din care nu s-au pastrat exemplare.
Conferinta pe 8 martie la Ateneu: Miscarea literara din cei din urma zece ani.
Solicita lui M. Kogalniceanu un post de atasat de legatie.
Este numit director al Prefecturii judetui Silistra-Noua, cu resedinta la Cernavoda. Are activitati administrative si poetice. Face excursii arheologice, impresionat indeosebi de punctul Hinovul, care-i inspira versuri libere. Sunt printre primele in poezia europeana.
1879 — Functia se desfiinteaza si la 12 aprilie este numit administrator al plasei Sulina. Face o calatorie in Insula Serpilor.
Este numit inspector financiar.
1880 — In ianuarie-aprilie scoate „Tarara", ziar satiric de format mic, violent antidinastic si antiliberal.
La 20 ianuarie apare primul numar din „Literatorul" de orientare antijunimista. Este nucleul viitoarei scoli macedonskiene. Discipolii sunt stransi in cenaclu.
Se apropie de V. A. Ureche, printr-un schimb de scrisori si acesta este numit patron literar.
La 15 noiembrie are loc premiera pieselor Iades si Unchiasul Saracie care sunt un succes. Urmeaza publicarea lor in „Literatorul".
Are o legatura episodica cu Aristita Romanescu, apoi cu Marie Duport.
1881 — Pe 14 iulie premiera piesei 3 Decembrie, care este publicata, in august, in „Literatorul".
Scoate versiunea romaneasca a piesei lui Shakespeare Romeo si Julieta.
In noiembrie apare volumul Poezii. Este bine primit de presa.
Este decorat de V. A. Ureche, ministrul cultelor si al instructiunii publice, cu medalia Bene Merenti, clasa I.
Incearca o apropiere de „Junimea" si de Titu Maiorescu.
Macedonski participa la cateva sedinte ale „Junimii" unde citeste Noaptea de noiembrie.
1882 — La 15 iunie se voteaza statutele societati „Literatorul", sub predintia de onoare a lui V. A. Ureche. Printre discipoli se afla Traian Demetrescu.
Polemica cu V. Alecsandri, atacat in legatura cu obtinerea marelui premiu al Academiei Romane.
Publica, in „Literatorul", piesa intr-un act Cuza-voda, expresie a sentimentelor sale antidinastice.
Este numit de V. A. Ureche „comisar extraordinar al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice". Inspector al monumentelor istorice.
1883 — La 10 februarie se casatoreste civil cu Ana Rallet-Slatineanu.
La 24 februarie are loc casatoria religioasa ce este evenimentul monden al capitalei. Numeroase omagii literare, in frunte cu ale societatii „Literatorul".
In iulie scrie nefericita epigrama impotriva lui Eminescu, punct culminant al unor animozitati si polemici mai vechi. Apar in presa masive atacuri la adresa lui.
Societatea „Literatorul" se destrama.
1884 — Se naste in februarie George, primul copil al sotilor Macedonski.
Pleaca cu sotia la Paris. Se instaleaza acolo si incepe sa compuna poezii franceze.
Are o corespondenta masiva cu Traian Demetrescu.
1885 — Se inapoiaza la Bucuresti, deoarece asteapta un copil.
La 27 ianuarie „Literatorul" anunta retragerea poetului.
La 17 martie „Literatorul" isi inceteaza aparitia.
Publicatia reapare la 7 aprilie condusa de Th. M. Stoenescu, cu titlul „Revista literara". Subtitlul „Literatorul" se pastreaza, apoi dispare la 26 mai.
La 21 aprilie se naste Alexis, viitor pictor.
Termina toate lichiditatile si incepe sa duca o existenta plina de lipsuri. Isi schimba des locuinta.
Are colaborari la publicatii franceze.
1886 — Este apreciat in presa belgiana, dar nu si in tara.
Moare George, primul sau copil.
Apar doua numere din „Literatorul".
1887 — Apare un numar din „Literatorul".
Colaboreaza la „L'Express-Orient", publicatia ambasadei tariste din Bucuresti.
In noiembrie scoate „Revista independenta". Revine in politica prin comentarii de actualitate si are o orientare antigermana.
Proiectul de a scoate din nou „Literatorul", sub directia lui B. P. Hasdeu si cu sprijin financiar din partea lui Victor Bilciurescu esueaza.
1887-1888 — Perioada de lipsuri materiale tot mai acute. Isi schimba mereu domiciliul.
1888 —Editeaza bisaptamanalul „Stindardul tarii", de orientare antimonarhica, din care apar zece numere. Republica aici poezii antidinastice.
Scoate „Romania literara", impreuna cu B. Florescu, unde colaboreaza pana in august.
Se naste Nikita, cel de al treilea fiu, care va scrie putin si va fi chimist amator.
1889 — Este numit intr-o comisie insarcinata cu reorganizarea „Monitorului oficial" si a „Imprimeriei statului.
Scoate ziarul Streaja tarii.
In decembrie incepe sa colaboreze la „Romanul", cu rubrica Viata bucuresteana.
1890 —Continua colaborarea la „Romanul".
Reapar trei numere din „Literatorul" in iunie-octombrie.
Intra in polemica cu "Timpul".
Incepe opera in limba franceza Le calvaire de feu.
Poetul tine cenaclu la Cafeneaua Fialkowski.
1891 — Colaboreaza la „Revista literara".
1892 — Are in aprilie o tentativa de a iesi din umbra printr-o serie de conferinte la Ateneu. Pentru asta il solicita pe V. A. Ureche.
Intre 15 iunie si 15 decembrie reapar sapte numere din „Literatorul".
Apare in „Literatorul" articolul despre Poezia viitorului care este un manifest simbolist.
Perioada cu cele mai mari lipsuri materiale. Duce o existenta apasatoare.
1893 — Apar patru numere din „Literatorul" intre ianuarie si aprilie.
La 28 decembrie are loc premiera piesei Saul, scrisa in colaborare cu Cincinat Pavelescu.
Se naste Pavel, cel de al patrulea copil, viitor ziarist.
Are o scurta colaborare la "Nationalul".
1894 — Intre ianuarie si mai apar trei numere din „Literatorul".
Scoate in aprilie ziarul "Lumina". Deschide "Clubul luminei".
1895 — Apar doua numere din „Literatorul".
Apare volumul de versuri Excelsior, dedicat lui Gr. M. Sturza, „Beizadea vitel". Numeroase dedicatii sustinatorilor sai materiali. Republica aci piesa Cuza-voda, cu un adaos antidinastic.
1896 —Se naste pe 4 noiembrie Constantin-Hyacint, cel de al cincelea fiu. Viitor actor.
Scoate cu C. Cantilli publicatia "Tribuna libera".
1897 —A doua editie din Excelsior.
Apare volumul de versuri franceze Bronzes. Exemplare omagiale expediate lui Pierre Loti, Joséphin Péladan, Albert Mockel, Pierre Quillard. Recenzie in „Mercure de France".
Cenaclul se redeschide la Café Boulevard.
1898 — Soseste Sar Péladan la Bucuresti. Macedonski si intreg cenaclul ii ofera o receptie zgomotoasa.
Serbare literara in scopul tiparirii operelor. „Festivalul" devine tot mai mult unul din expedientele macedonskiene tipice.
Moare sora mai mare a poetului.
Publica pamfletul Falimentul clerului ortodox roman.
1899 — Reapare „Literatorul" in februarie.
In ianuarie discipolii proiecteaza o serbare comemorativa de 30 de ani de activitate literara.
Cei mai cunoscuti din cenaclu sunt M. Demetriad, Al. Obedenaru, C. Cantilli, D. Casselli, si, in 1896 o scurta perioada, Tudor Arghezi si Gala Galaction.
Cultul poetului este intretinut prin reviste obscure, moderniste: „Carmen" (1898), „Viata noua" (1898), „Revista moderna" (1897-1901), „Pagini alese" (1903), „Paloda literara" (1904).
„Literatorul" inceteaza in iunie.
1900-1901 — Cenaclul, instalat la Cafeneaua Kübler, sfideaza grupul de la „Semanatorul". Dintre adepti: Al. Bogdan-Pitesti, Stefan Petica, I. C. Savescu, M. Demetriad, Al. Obedenaru, D Karnabatt, pictorul Stefan Luchian, Vermont, N. Petrescu.
1901 — Pe 7 ianuarie conferinta la Ateneu despre Romantism.
Pe 28 octombrie apare primul numar din ziarul „Forta morala". Noi campanii impotriva lui I. L. Caragiale si a unor scriitori ardeleni. Izbucneste „afacerea Caion".
Il sprijina pe Caion. Se inscrie, impreuna cu fratele sau, ca aparator in procesul de calomnie intentat de I. L. Caragiale.
Incepe sa lucreze la traducerea operei Faust.
1902 — Atacurile necontrolate, pur pasionale, impotriva lui I. L. Caragiale continua.
In februarie conferinta la Ateneu despre Teatru si literatura.
"Forta morala" isi inceteaza aparitia in februarie.
Fundeaza, cu Gr. Tocilescu, M. Demetriad, N. I. Apostolescu si Caion, "Societatea oamenilor de litere", care devine "Societatea oamenilor de litere si stiinte din Romania".
Apare Cartea de aur, culegere de schite si nuvele, finantata, in parte, de Jean Th. Florescu, om politic si discipol literar al poetului in tinerete.
1903 — Pe 27 aprilie moare Maria Macedonski, mama poetului.
Colaborare la ziarele „Romanul" si „Observatorul". Articol-program Spre ocultism la revista „Hermes", scoasa de Al. Petroff.
Apar zvonuri de expatriere a poetului.
1904 — Reapare „Literatorul" cu doua numere in martie.
Se inscrie in partidul conservator.
1904-1905 — Frecventeaza „Cercul analelor". Interesat de noi debutanti.
1905 — Scoate "Le beau Danube bleu".
Este confirmat ca „cercetator de documente istorice cu privire la manastiri" si este trecut in buget la Administratia Casei Bisericii.
iulie Colaborare la „Liga conservatoare".
Termina Le calvaire de feu.
In septembrie pleaca la Paris si in drum, in Florenta, se intalneste cu fiul sau, Alexis.
In octombrie se intoarce in tara.
1906 — In cenaclu apar noi membri: Al. I. Stamatiad, M. Cruceanu, E. Sperantia, Gr. Gregorian, M. Demetriad.
In februarie apare Le calvaire de feu. Trimite exemplare omagiale in strainatate.
Intuitii si cercetari diletante despre constitua materiei, natura electricitatii, propagarea luminii in vid, consemnate in manuscrise sub tidul Paradaxe si utopi stiintifice.
1907 — Scrie la „Viata izraelita".
Comunicare prezentata la „Société astronomique de la France". La 4 iulie devine membru la „Société astronomique de la France", la propunerea lui Camille Flammarion.
Moare fratele sau, Dimitrie.
1908 — Face planuri de plecare „definitiva", orgolioasa, din tara.
In septembrie scoate un numar unic din „Revista de critica si literatura".
Scrie un memoriu cu privire la propagarea luminii in vid.
1909 — Scrie la „Biruinta" articole in chestiunea izraelita.
Breveteaza cu Cristea A. Simionescu, directorul „Biruintei", o inventie: un aparat de stins cosurile.
Colaboreaza la „Vocea dreptatii", apoi devine director.
1910 — Apare „Revista clasica", numar unic.
Actiuni de reclama pentru lansarea inventiei fiului lui, Nikita: „sideful artificial".
Proiect de plecare iminenta, „pentru totdeauna", in Franta, in vederea exploatarii „epocalei" inventii. De asemenea, pentru lansarea piesei Le Fou?, de curand terminata. Aspiratii de glorie europeana.
Pe 4 octombrie, insotit de Nikita si Oreste, poetul pleaca la Paris, prin Italia.
Pe 25 decembrie avem prima recunoastere critica a operei lui Macedonski. Nota elogioasa de Mihail Dragomirescu in „Convorbiri critice".
1911 — La Paris definitiveaza piesa Le fou?. Apoi compune si traduce Les Balalaikas, contes scyto-slaves.
1912 — Este elogiat de discipoli in „Rampa", cu prilejul anchetei literare despre literatura noua.
In februarie i se ia un interviu, din tara, pentru „Rampa": D. Macedonski despre literatura romana.
La 28 iunie, in drum spre tara, din Laiz-Sigmaringen, trimite presei o scrisoare publica la moartea lui Caragiale, „superior lui Mark Twain".
In octombrie apare, cu sprijinul lui Ion Pillat si Horia Furtuna, volumul Flori sacre.
1913 — Se fac incercari in „Rampa" si „Flacara" de a-l readuce in literatura si in constiinta publica.
Pleaca in iunie iar la Paris, dar nu reuseste sa isi lanseze piesa.
La inapoiere, epoca de stralucire a cenaclului, str. Dorobanti. 23. Ceremonial nocturn. „Tronul poetului." Daruri simbolice. Participanti: Oreste, Horia Furtuna, Al. T. Stamatiad, Al. Dominic, Al. Mosoiu, G. Stratulat, M. Romanescu, I. Pavelescu, N. N. Harjeu, G. Bacovia, Davidescu, I. Pillat, Tudor Vianu, Adrian Maniu, I. Peltz.
1914 — Colaboreaza la „Dreptatea", ziar liberal.
Se pronunta pentru neutralitate. Declaratii publice antifranceze. Franta, „patria intelectualilor", i se pare in decadenta, iremediabil corupta de spiritul burghez.
Incepe sa lucreze la versiunea romaneasca a „marii epopei", Thalassa.
1915 — Ia cuvantul la o intrunire progermana.
La 27 septembrie Scoate „Cuvantul meu", zece numere, „organ al intelectualilor", foaie militanta in favoarea neutralitati, evident progermana.
Pe 29 noiembrie „Cuvantul meu" isi inceteaza aparitia.
Este foarte izolat moral si social. In iarna are un atac grav de anghina pectorala.
1916 — Pe 6 februarie incepe sa i se publice Thalassa in Flacara.
In iunie publica primul ciclu din Poema rondelurilor.
Tine un jurnal intim, Razboiul tarii. Este foarte framantat interior.
In august incepe sa lucreze la Moartea lui Dante Alighieri, simbolizare a dramei propriei sale existente. Paralel, scrie si o versiune franceza. Termina ambele piese in decembrie.
1917 — O perioada de mari lipsuri sub ocupatia germana.
1918 — Scrie un pamflet literar impotriva lui Lovinescu, O. Taslaoanu, Ovid Densusianu, Zaherlina in continuare.
In iunie reapare „Literatorul". Revista devine organul „gruparii intelectuale". Sustine candidatura lui N. N. Harjeu in alegerile pentru constituanta. Candideaza si poetul, ambii fara succes.
Din nou orientare progermana.
La 22 septembrie moare Vladimir Macedonski, fratele poetului.
Ovid Densusianu il propune membru al Academiei Romane, dar apoi ii retrage candidatura.
1919 — Este atacat violent in presa nationalista. Se disculpa in articolul Cateva cuvinte pentru dl Iorga.
La 26 februarie moare Elena Rallet-Slatineanu, mama Anei Macedonski, sotia poetului.
Publica noi Rondeluri.
Scrie Mustrari postume catre o generatie neintelegatoare, testament spiritual, aparut postum.
Boala de inima se agraveaza.
1920 — In ianuarie—iulie apare ultima serie de Rondeluri. Poetul compune cele din urma versuri.
In februarie transcrie opera in vederea „editiei definitive".
Este pensionat pentru limita de varsta.
In martie se dezbate in presa „Cazul Macedonski".
La 19 mai incheie transcrierea si revizia poeziilor pentru editia „nec varietur".
Este numit de Octavian Goga, ministrul cultelor si artelor, Sef birou clasa I. Socotindu-se retrogradat, refuza demn aceasta „ofensa".
Din septembrie este tintuit definitiv la pat.
La 14 noiembrie apare in „Universul literar" ultima poezie tiparita de Macedonski in timpul vietii Rondelul apei din ograda japonezului.
La 23 noiembrie intra in agonie. Discipolii vin la capul lui in pelerinaj.
La 24 noiembrie poetul moare inhaland parfum de trandafiri, cerut cu aviditate.
La 27 noiembrie este inmormantat la Cimitirul Bellu.
A fost ales in 2006 post-mortem membru al Academiei Romane.
